marți, 5 decembrie 2006

Toamna...

Toamna se numara bobocii cica!
Hmz..Eu consider toamna un anotimp al frunzelor cazute, al amintirilor, al prieteniilor, al noilor oameni ce intra in viata noastra, al celor vechi ce ies...cateodata, unii, pentru totdeauna..

Dar cu toate astea nu vad in toamna un anotimp trist..poate doar unul putin melancolic.
Bilantul acestei toamne??
Unul relativ trist, sau poate doar putin melancolic! :))
De ce?
Pentru ca toata viata voi vorbii despre toamna anului 2006 ca fiind ultima!!
Ultima pentru ca:
- a fost ultima toamna de scoala, ultima toamna de liceu...ultima toamna ca liceanca
-pentru ca a fost ultima "prima zi de scoala"
-pentru ca a fost ultima toamna pe care am petrecut-o cu statutul de minora!!
-pentru ca a fost ultima noastra toamna..o toamna trista pentru noi doi..

Dar totusi o toamna frumoasa:
-pentru ca am platit un pret scump pentru unele fapte din trecut, si cu toate astea am castigat un bun prieten.
-pentru ca am invatat sa fiu buna si rabdatoare, sa ma controlez si sa ma stapanesc.
-pentru ca am invatat ca oricat de jos ai fi, cu siguranta totul se rezolva intr-un fel sau altul, tot ce trebuie sa faci e sa ai rabdare..
- pentru ca am invatat atat de multe...si toate pe propia-mi piele.

Am invata sa ma ridic, am invata sa lupt si mai ales am invatat cum sa lupt, am invatat sa pierd si mai ales am invatat cum sa pierd.
Am invatat sa multumesc si sa ma folosesc de sansele care mi se ofera.
Am invatat ca trezitul dimineata poate fi cea mai crunta pedeapsa pe care Dumnezeu ti-o poate da..si ii multumesc ca mi-a dat-o pentru ca asa, am vazut si eu ce lunga poate fi ziua si cate poti face intr-o singura zi!!:))
Am invatat multe..si asta ma bucura..chiar daca a fost o ultima toamna din multe puncte de vedere..imi raman alte puncte de vedere pentru care este prima toamna:
-este prima toamana peste care am trecut fara tine...fara tine langa mine
-este prima toamna in care am vazut frunzele cazand din copaci si copii razand
-prima toamna cand am vrut sa ies dupa-amiaza sa ma plimb prin parcuri singura, si cateodata sa fac poze
-prima toamna in care am simtit ca traiesc si ca am in fata o viata de care trebuie sa ma grija, sa fiu atenta ce si cum fac cu ea,si ce drum aleg.
-este prima toamna in care mi s-au dat responsabilitati, si asta imi place, ma motiveaza...

Probabil vor mai fi nenumarate toamne speciale pentru mine, dar pe asta sigur n-am cum s-o uit!!

Dar a trecut..au ramas din ea numai amintirile, asa cum ramane din tot.
Amintirile raman din fiecare minut ce trece, poate de asta trebuie sa avem grija cum ne traim vietile, caci pana la urma, atunci in momentul final, doar amintirile raman sa ne aline frica, dorul si sa ne dea curaj.
Si nu e ciudat ca vorbesc la trecut despre ceva despre care nu de mult vorbeam la viitor!
Dar si ziua de azi si ziua de maine..nu sunt decat niste amintiri...


La revedere toamana..
Bun venit vesela iarna!!

Un comentariu: