"De ce nimicuri ii e dat fericirii sa atarne..".jpg)
Zambiti va rog...Zambiti larg.. aparatul va zambeste si el..Incerc sa-mi gasesc cuvintele pentru a scrie ceva inteligent, dar cum m-am obisnuit, nimic inteligent nu poate sa debiteze creierul meu acum.Am senzatia ca sunt pusa pe pilot automat, toate gesturile, toate vorbele, dar mai ales toate actiunile mele sunt dictate de catre acest pilot automat, care nu simte - doar actioneaza...Si e atat de groaznic sa nu simti nimic, doar sa actionezi, ca sa intelegeti mai bine , e ca atunci cand esti atat de racit incat nu mai ai miros, motiv pentru care nu simti nici gustul mancarii, dar mananci din inertie...Partea nasoala intervine cand aceasta stare de raceala groaznica, vrei nu vrei, coincide cu ziua de Craicun, cand pe masa sunt toate felurile preferate de mancare.. Cam asa e perioada asta a mea... respir din inertie.. si realizez ca in jurul meu sunt numai lucruri minunate si oameni superbi de care nu ma pot bucura..Nici eu nu stiu exact de ce zambesc cu juma' de gura, de ce nu merg decat acolo unde trebuie neaparat sa merg, de ce nu socialiez, de ce nu ma implic.. sunt atat de multe de ce -uri pe care nu le fac.. Traiesc pentru ziua de maine si in fiecare zi ma conving ca asta e ziua cea mare..Dar nu ma plang... poate ca ii zice astenie de primvarara prematura.. sau poate ca mi-am consumat bateriile pe prostioare..Cert e ca maine intram in luna februarie.. si Doamne ce luna frumoasa o sa fie... Nu stiu daca ma crede cineva, dar n-am nici cea mai mica idee de ce am scris chestia asta, nu am nimic important planificat pentru februarie.. dar daca totusi cineva acolo sus face planurile pentru luna februarie.. sper sa ne dea niste zile cu soare..
"Laura Stoica - Ea nu stie ce vrea"
Acum mai mult ca nicioadata am senzatia ca vreau sa fiu in alta parte decat in camera mea pe care o iubesc atat de mult.Pana azi am avut senzatia ca asta e locul unde ma pot ascunde cel mai bine de lume, singura fereastra catre realitate e calculatorul.. dar si cu el pot transforma totul intr-o fictiune.. dar macar imi rezerv dreptul de a intrerupe totul oricand vreau.Ei bine, acum as vrea sa fiu in alta parte... intr-un loc unde sa imi fie putin frig, unde sa fie multa liniste, fara muzica, fara masini.. undeva unde sa am un sac de dormit, niste dulciuri si un suc de rodii.... as vrea sa fiu acolo cu cea mai buna prietena a mea, sa stam intinse si sa privim cerul si cerul sa fie plin, plin de stele, asa cum nu l-am mai vazut decat la mare...Si acolo as vrea sa ii zic tot, sa o zapacesc de cap, asa cum fac mereu cand avem timp sa vorbim, si ea sa ma sfatuiasca.. si eu sa vorbesc despre tot... si la un moment dat cand mi se termina bateriile sa inceapa ea sa imi zica ce are pe suflet si asa cum se intampla mereu, eu brusc sa ma simt proasta, pentru ca mereu inteleg, ba chiar ma regasesc in ceea ce zice ea, dar niciodata nu pot sa ii dau un sfat care sa-i fie de ajutor...Dar ne-ar ramane la finalul orelor de vorbaraie, cerul.. si stelele.. si frigul din oase.. si ceva duciuri.. si la un moment dat am ramane fara suc, ala ar fi momentul cand realitatea ne-ar aduce la viata, asadar cel mai probabil ne-am urca in masina si ne-am introarce in bucuresti... uitand si de sete.. dar cu un sentiment de bucurie in suflet...Dar cum prietena cea mai buna doarme, afara stele nu se zaresc nici cu telescopul, frigul nu glumeste si ar ingheta acum orice suc de rodii...Ma multumesc cu ideea ca oricand pot sa deschid geamul sa fac ceva racaoare in camera, sa ma bag sub plapuma, sa inchid lumina si sa ma uit la stelutele fosforescente pe care le am lipite peste tot si sa ma multumesc cu sucul de rosii din frigider, ca pe ala de rodii l-am terminat dimineata....Evadati .. chiar si cu gandul.. din lumea asta anosta, luati cu voi cele mai dragi persoane, sau fugiti singuri... nu mai asteptati mesaje ce nu se lasa trimise.. telefoane ce nu se lasa date.. sau oameni ce se lasa asteptati!!!
La naiba...Zapada chiar se murdareste..Si e atat de urat cand zapada se murdareste.. Mergi pe strada si vezi .. zapada murdara...Si de ce pana la urma toate lucrurile frumoase se murdaresc...Ma gandeam la lucruri frumoase, dar nu neaparat vesele..Ridurile de pe fetele barbatilor.. mi se par frumoase...Nu stiu de ce o fata de barbat plina de riduri pare mai frumoasa decat una de femeie.. nu stiu, atunci cand vad un barbat cu riduri pe fata, am impresia ca ridurile il fac mai bland, mai uman...Imi place sentimentul ce ma cuprinde atunci cand vad un copil intr-o masina, nu stiu de ce dar am tendinta sa protejez masina respectiva, sa-i dau prioritate sau chiar sa il iert pe sofer daca face tampenii.. e atat de frumos sentimentul asta..Mai e frumos sentimentul ce ma cuprinde cand imi iau masina din spalatorie.. cand ma urc in ea si totul straluceste si miroase frumos, dar asta e un sentiment pe care il traiesc rar in ultima vreme :)))Mai e frumos atunci cand primesti un mesaj pe care ai vrea din tot sufletul sa-l primesti , dar la care nici n-ai curajul sa speri..E atat de frumos cand auzi o voce la telefon... o voce care ai uitat cum suna.. si o voce pe care erai obisnuit s-o auzi zilnic...Imi place tare mult.. cand ma impac cu oamenii... da.. atunci cand devin sincera rau.. si zic tot.. si apoi rad de prostiile prin care a trebuit sa trecem ca sa ajungem la impacare.. si apoi fiecare se poarta rezervat.. ca dupa o operatie cand te misti incet incet..dar trece repede.. si totul revine in scurt timp la normal.. de parca nici nu a trecut furtuna p'acolo..Dar totusi... nu-mi place zapada murdara, nu-mi plac femeile cu riduri, nu-mi plac nesimtitii din trafic, nu imi place sa am masina murdara, nu-mi place sa nu primesc mesaje zilnic, nu-mi place sa uit voci pe care le iubesc, nu imi place sa ma cert cu oamenii..Din ce material e facuta viata?Din zapada??
Cer cateodata de la mine putin mai mult decat pot da...Si mereu stiu ca pot da de vreo 100 de ori mai mult decat cer...Uneori stau si ma gandesc daca nu sunt putin cam norocoasa... e penibil sa reiau discutiile despre oamenii care n-au nimic pe lumea asta.. Dar am senzatia ca am atatea si ca cer prea multe...De azi m-am hotarat sa nu mai cer nimic sa lupt pentru tot ceea ce vreau sa am..Si multe vreau sa am...Nu stiu de unde sa pornesc, dar nestiind de unde sa pornesc nu ma opreste nimic sa pornesc..Asa ca de azi imi voi face eu norocul.. si toate povestile de dragoste despre care v-am scris, si toate suferintele sau bucuriile care imi dominau pana azi viata... s-au dus... ca o particula de praf in bataia vantului..Azi sunt singura, pe drumul meu.. asa cum am fost mereu, dar probabil nu am observat..Pot doar in drumul meu sa imi reglez pasii cu ai altcuiva.. dar nu cred ca o sa se intample prea curand, pentru ca nu mai sunt dispusa sa las de la mine...Am ajuns la vorba cuiva drag mie.. care imi zicea ca uneori cariera e mai presus de orice.. si azi pentru mine aceasta vorba a ajuns litera de lege... ma gandesc ca am facut un pact cu mine, nu vreau sa ma mai las disturbata de unu' sau altu'...Stiu bine, la fel ca voi toti, ca una zic azi si alta fac maine.. dar asa faceti toti, asa ca nu are rost sa aruncati cu pietre in mine.. tot ce putem face e sa asteptam ziua de maine sa vedem daca se aplica rationamentul..Pana maine.. sau ma rog pana la urmatoarea veste demna de afisat la "avizierul" vietii .. va las cu bine...
"Gheorghe Dinica- Vagabondul vietii mele"
Da-mi de ales...Si te voi alege pe tine..Vorbe.. am senzatia ca m-am cam ratacit in viata mea..Inainte sa scriu aceste cuvinte si chiar si acum in timp ce le scriu ascult melodia de mai sus...Acum cand ma pregatesc sa pun capul pe perna, stau si eu si ma gandesc daca am luat totul de la viata astazi... daca am luat tot ceea ce mi s-a dat... si realizez ca nu numai ca nu am luat nimic de la viata dar nici nu am dat ceva.. mi-am pierdut azi timpul ratacind in cuvinte si fapte lipsite de sens sau de scop..
Lumea mea roz despre care scriam cu putin timp in urma, a devenit o lume fada, nici gri - nici alta culoare.. dar rozul azi e mai pal ca niciodata..
Cred ca trebuie sa nu mai fim atat de egoisti.. sa ne trezim dimineata si sa multumim ca ne trezim.. ca mai avem o sansa sa luam in fiecare zi totul de la capat..Ce lume ideala ar fi aia in care fiecare om ar fi multumit ca i s-a mai oferit o sansa sa deschida ochii... in loc de multumire eu imi indrept catre divinitate toate reprosurile si nemultumirile..
Nu e drept sa vorbesc despre minuni si curaj.. cand eu nu stiu sa privesc asa cum se cuvine o minune si nici nu am curajul sa imi las inima sa decida pentru mine...Eu mereu aleg sa fac ceea ce e corect mai presus de ceea ce simt ca trebuie sa fac, mereu fac ceea ce cred ca e mai bine pentru viitorul meu decat ceea ce imi bucura sufletul pe moment..Mai nou am avut curajul sa ma mint ca zbor atunci cand picam cu cea mai mare viteza din lume.. am avut curajul sa-mi ascund privirea de privirea celui de la care asteptam cel mai mult o privire..
Nu sunt demna de toate cuvintele pe care le-am scris in ultimele zile..nu sunt demna de ele, pentru ca eu insumi nu le respect.. si vin la mine oameni care imi spun ca prin ceea ce scriu le schimb vietile.. bun si pe a mea cine o sa reusesca sa o mai schimbe??
Nu cred ca e vorba de schimbare pana la urma.. e vorba doar de rabdare.. si daca o sa reusesc sa am destula rabdare.. o sa se termine si furtuna asta ca toate cele ce au mai fost pana acum..
Una peste alta... am inceput sa scriu fiind nervoasa si plina de ganduri .. si termin pe o stare de liniste si intr-un calm benefic zic eu..Incepe o noua saptamana.. ce se preconizeaza a fi una mult mai linistita decat toate cele ce au fost pana acum.. si asta e bine caci de liniste si calm am nevoie cel mai mult..
..."numai cu viata de actor eu nicioadata n-am glumit"
Sunt minuni ce apar in viata noastra in momente in care le luam ca belsteme.Sunt blesteme ce apar in viata noastra si nici nu realizam cat de tare ne lovesc.Sunt persoane ce apar ca o minune in viata noastra si ne blestemam apoi fiecare secunda petrecut impreuna.Sunt oameni ce vin cu blesteme in viteile noastre si pleca considerandu-ne minunea lor...Oameni, minuni, blesteme, secunde, momente.. e vorba doar de un singur lucru .. curajul de a merge inainte cu toate blestemele ce se arunca pe drumul nostru, folosindu-ne de toate minunile pentru care nu trebuie decat sa intindem mana si sa le luam..Ce conteaza daca astazi ma simt blestemata.. ce conteaza daca el a acceptat sa plece din viata mea chiar daca stia ca se putea mai mult.. ce conteaza daca nu stiu pe ce drum sa o apuc, ce conteaza daca nu stiu sa fac diferenta dintre un blestem si o minune...Imi ramane curajul de a merge inainte.....cu zambetul pe buze macar...
Te urasc Pentru toate vorbele nerostitePentru privirile irositePentru noptile nedormitePentru soaptele zapacitePentru atingerile nereusitePentru secretele doritePentru zambetele aiuriteTe urasc pentru ca nu mi-a mai ramas decat sa te iubesc..Pentru ca mi-ai dat sansa sa iubesc pe altcinevaSa privesc pe altcineva Sa-i soptesc despre dragostea meaSa-l ating si sa-l mintCaci secretele inca mai dorSi zambetele tot mai morPe fetele gri si triste ce inca mai vor sa-si sopteasca cuvinte de amor...Si zi de zi te iubesc pentru ca m-ai invatat cat de frumos e sa te urasc..Si-ti multumesc pentru ca stii ca daca ar fi iubirea ta Nu as putea sa-ti spun toate asteaSi-ti multumesc ca ma urasti Caci am invatat sa iubesc pe altcineva hranindu-ma mult din dragostea ta!
Fericirea vine in sticlute mici, mici, mici..Si tot ce trebuie noi sa facem e sa avem grija cat de repede bem sticulutele alea, pentru ca mereu exista perioade cand ramanem fara rezerve..Mereu cand sunt fericita, vad in jurul meu numai oameni fericiti, am impresia ca vine cineva in lumea mea si arunca cu o galeata plina de vopsea roz, pe tot ceea ce ma inconjoara...Si atunci imi zambesc ochii si imi vine sa iau o sticla mare, mare, mare unde sa pot sa bag toata fericirea asta pe care o simt in suflet si oricand ma simt descumpanita sa mai beau putin din ea..Nu cred ca am un motiv special pentru care simt ca mi-au crescut aripi. Afara e noroi, frig, oamenii se imbraca in geci negre si trec pe rosu, la scoala toata lumea e stresata de examene, toti cei din jurul meu barfesc si comenteaza la tot pasul... Dar e minunat ca intr-o lume atat de trsita si gri sa poti sa arunci cu vopsea roz in jurul tau, si brusc noroiul se transforma in zapada topita, frigul imi da motive sa port mai multe hainute cu mine si sa fac parada modei, gecile negre alea oamenilor de pe strada se transforma in niste perne pe doua picioare, cei ce trec pe rosu sigur fac asta pentru ca se grabesc sa ajunga la cineva iubit , la scoala lumea nu e stresata de examene ci e entuziasmata ca mai avem doar doua, cei din jurul meu nu barfesc ci isi satisfac curiozitatile si acumuleaza informatii noi...Uite cat de usor e sa arunci cu roz in jur..Asta e unul din posturile alea pe care o sa le citesc peste ceva timp cand o sa mi se termine "vopseaua"..Pana atunci zambiti - pentru mine sunteti toti atat de roz :)
De cate ori n-am mai spus asta: iubim sa fim iubiti..
Dar ce se inatmpla cand ajungi sa nu-ti mai doresti sa iubesti sau sa fi iubit.. nu pentru toata viata, macar pentru o perioada..
Ce se inatampla atunci cand cunosti pe cineva si iti petreci timpul gandindu-te ca nu are cum sa mearga prost..
Ce se inatmpla cand trecutul iti da peste nas si iti aduci aminte de o seara cand iti zicea la ureche ca daca pleci o sa regreti..
Am plecat.. si acum regret, partea frumoasa e ca nu regret ca am plecat, regret ca s-a inamplat.. Exista citatul ala idiot " nu regreta nimic ce te-a facut candva sa zambesti".. si ce te faci cand rememorezi totul si realizezi ca nu te-a facut nicioadata sa zambesti.. ca niciodata nu ai fost cu adevarat fericit.. si totul nu era decat o iluzie..Si pana la urma ce se inatmpla cand te trezesti la realitate si incerci sa mergi inainte, dar el a avut drepate cand iti soptea ca daca pleci o sa regreti.. si acum esti judecat prin faptele lui, nu ale tale, si nu-ti mai ramane nimic de facut decat sa te asezi undeva si sa privesti cum trece trenu pe langa tine si tu nu poti sa faci nimic, nici macar sa te arunci in fata lui...Si trenul trece.. si eu stau si ma uit.. pentru ca e tot ce mai pot sa fac.. sa alerg acum si sa dau timpul inapoi nu pot si nici nu vreau, pentru ca am incercat sa ma educ sa nu regret niciun gest pe care il fac, asa ca mai bine invat cate ceva din greselile mele, dar se pare ca lectia asta e cam grea..Vorbesc mereu de sanse, asta pentru ca mereu dau sanse oamenilor, e adevarat ca uneori am dat sanse unor persoane care meritau sansele respective si care au folosit sansele ajungand sa-mi fie apropiati, dar recunosc ca m-am si fript si am dat sanse unor persoane care au crezut ca daca primesc o sansa primesc totul de la mine, dar au aflat pe pielea lor ca sansa nu e decat o incercare nu e un credit raportabil...Vorbesc de sanse, dar cand se inatampla sa fiu nevoita sa mai cer o sansa, nu imi gasesc cuvintele si imi bag capul in pamant in speranta ca mi se va da sansa aia, asa cum dau eu sansele - fara sa astept sa mi se ceara..Gresec in fiecare zi, la fiecare pas.. si din fiecare pas mai invat ceva, invat sa fac sa mearga lucrurile ... si daca se inatmpla sa pierd, invat si din asta desi doare mai tare asa..Nu vreau sa pierd de data asta si un singur semn ar fi suficient ca eu sa ma apuc sa lupt... dar cum semnul intarzie sa apara, atunci eu ma retrag asa cum stiu cel mai bine sa o fac, in liniste si cu zambetul pe buze... pregatita sa o iau de la capat...
De ce curaj?!Pentru ca e nevoie de mult curaj ca sa iti expui parerea despre o piesa de teatru, mai ales atunci cand iti e destul de greu sa fi obiectiv in totalitate..Dar am fost rugata sa o fac, asa ca hai sa vedem ce iese..Mi-am dorit sa intru la atf si asta stie toata lumea, numai ca stii cum e vorba aia : "ai grija ce-ti doreti ca Dumnezeu iti da"..Eh, Slava Domnului, Dumnezeu mi-a dat si acum incep sa ma trezesc.. si desi sunt bagata in painea asta de pe la vreo 6 luni... acum realizez cat de greu e...Totul a pornit de la o piesa pusa in scena la Teatru Mic de colegii mei mai mari de anul IV.Descoperi cu timpul cat de grea e meseria pe care ti-ai ales-o si stai sa te gandesti cum poti sa o faci placuta si usoara.. normal ca daca ar fi usoara nu ar prea mai avea niciun farmec, dar macar placuta sa fie.. pana acum imi place ceea ce fac, dar acum cand mi-am vazut colegii mai mari acolo sus pe scena, am realizat cat de mult trebuie sa muncesc pentru ca atunci cand o sa fiu si eu acolo sa pot face fata...Asadar, ca si filmele sunt piese usor digerabile si piese greu digerabile; si digestia nu se face mai greu sau mai usor din cauza gusului ci din cauza consistentei... si ca sa fiu sincera depinde putin si de diabolsimul fiecaruia...Sunt mai mult decat sigura ca exemplul de mai sus a produs o ceata foarte deasa in creierul cititorului...Voi incerca sa fiu ceva mai explicita... asadar, exista piese la care te duci si razi sau plangi in hohote, dupa care mai vorbesti pana acasa de anumite faze si pui capul pe perna si dimineata ai uitat tot; daaar.. exista si piese la care nu schitezi nici un gest nici la poante si nici la momentele cu o greutate aparte, dar ajungi acasa si stai si te gandesti fara sa vrei la ce naiba vroiau sa zica oamenii aia si intr-un final da Domnu' si adormi.. dar te trezesti dimineata si cand te speli pe dinti iti aduci brusc aminte de o scena anume, si intrebarile nu intarzie sa apara... Nu sunt in masura sa comentez , dar asa cum ma stiti nu ma pot abtine, eu una consider ca cele doua tipuri de piese sunt destinate unor tipuri total diferite de spectatori, si nu stiu de ce dar tind sa cred ca uneori si spectatorul face spectacolul .. sunt sigura ca gandirea mea poate fi total eronata pentru ca eu chiar sunt la inceputul inceputului acestui drum... Dar din punctul meu de vedere "Desteptarea primaverii" este genul de spectacol dupa care te mai gandesti putin la ceea ce s-a intamplat pe scena... si asta pentru un student de anul IV la regie consider ca e un mare plus; sa reusesti sa faci sa dai de gandit..Decorurile au fost extraordinare, si trebuie sa mentionez asta pentru ca eu una am fost uimita de aceasta latura a piesei pentru ca imi place sa vad lucruri care imi demonstreaza ca... se poate!!Despre regie am vorbit, despre scenografie am vorbit... normal urmeaza sa vorbesc despre ei.. actorii.. imi este imposibil, pentru ca nu am curajul sa o fac.. faptul ca mi s-a transmis ceva, zice multe, faptul ca am stat sa ma gandesc serios si mi s-a facut teama de faptul ca peste ceva timp eu voi fi in ipostaza in care se aflau ei... spune deasemenea multe...si poate ca si faptul ca au existat momente cand am uitat ca vizionez un spectacol pus de niste studenti spune multe...Repet, nu am niciun drept sa comentez ceea ce am vazut in niciun fel, cu atat mai mult cu cat nu am cum sa fiu obiectiva, dar vreau sa cred ca am doza de luciditate necesara pentru a va spune ca merita vazut.. merita data o sansa.. merita decodificat... Nu stiu cand se va mai juca, stiu doar ca merita vazut pentru ca e datoria voastra sa acordati sanse si e datoria voastra sa va oferiti dreptul de a mediata putin.. Si chiar daca nimeriti o seara in care aveti de ales dintre "Mascariciul" lui Malaiele si spectacolul studentilor ... acordati sanse egale.. si nu desfintati un spectacol pentru ca nu vedeti "nume" pe afis, poate acolo joaca un nume care asteapta sa fie desoperit chiar de voi... Pentru ca asta e mentalitatea, ma duc o singura data pe an la teatru, macar atunci sa vad un spectacol cu un nume mare... Eh.. daca e sa fim sinceri biletul la film e ceva mai scump decat cel de teatru.. merita sa oferiti sanse.. P.S: stiu ca nu am spus lucrurilor pe nume asa cum astepatau unii, dar la ora 6 dimineata e tot ce pot spune, si faptul ca tastez lucrurile astea, la ora asta ,cred ca spune totul despre piesa pe care am vazut-o si pe care o recomand... P.S2: orice greseala de ortografie/punctuatie/exprimare sau doar logica va rog sa-mi fie iertata nu prea mai vad clar la ora asta si nici nu cred ca mai gandesc clar, asta e mai grav... si cand ma gandesc ca peste 2 ore tre sa fiu in picioare ma apuca urlatul.. si cum nu am forta sa urlu ma multumesc cu un somnic scurt...Night all... ~~add: La multi ani Cristina!!! La multi ani Merchea!!!Sibiu here I come.. "Faust" time...
Nu stiu de ce am numit postul asta asa cum l-am numit, nu are logica.Am vrut doar sa va zic ca viata e foarte rar o poveste si atunci cand e, nu invatam sa o facem o poveste cu happyend... dar mereu ni se da sansa unui nou inceput..Si vroiam sa va zic ca sunt putini cei ce stiu sa faca din viata o poveste.. si uneori povestea e cu zane si printi, alteori cu cersetori si prinetese, mai e si cocosatul care sufera, dar e si bestia care se imbuneaza.. din toate astea nu castigam decat noi.. noi cu povestile noastre, asa cum sunt ele, vesele sau triste, frumoase sau urate, simple sau complicate.. una peste alta din asta e facuta viata, dintr-o multime de povesti traite mereu cu o alta intensitate. Pentru ca din povestile astea nu ramai decat cu amintirea, s-a inventat memoria.. Sa pastram in memorie lucrurile frumoase, sa le uitam pe cele triste si sa mergem inainte cu capul sus ..
Incepe scoala si ma bucur ca incepe.. Nu ca nu mi-ar fi placut sa dorm toata ziua, ci pentru ca mi-am incarcat bateriile suficient.. si pentru ca la mine la facultate chiar se fac lucruri frumoase.
Acestea fiind zise o sa-mi revad profesorii, colegii si clasele noastre minunate :)
Lasand gluma la o parte, va urez la toti sesiune usora, eu una am trecut de primele examene inainte de vacanta - anul trecut :P ; dar cred ca mai am de dat unele si acum ... nu stiu, ma las surprinsa :)
In speranta ca, desi de la 11 la 18 am ore, o sa apuc sa mai scriu cate ceva pe aici.. va zic see ya :)
Am avut un prieten care in fiecare seara se uita la Badea..De multe ori ma uitam si eu cu el... de cele mai multe ori adormeam.. nu stiu daca din cauza plictiselii sau poate pentru ca nu imi placea modul rautacios de a aborda anumite subiecte.Nu stiu cum am dat pe youtube de el... si m-am uitat la niste fimulete... Nu stiu daca mai are emisie la tv, dar ceea ce am vauzt pe youtube a trezit in mine o revolta..Intrebarea cea mai potrivita ar fi cine naiba ii perimite acestui individ sa jigneasca persoane publice, sa vorbeasca ca la usa cortului pe un post tv care pretinde ca are o anumita reputatie... raspunsul mi-a venit repede citind toate commenturile care erau postate, gen : "bestial/genial/arata bine/foarte misto" etc..E clar pentru mine ca Badea se adreseaza unui public ce inghite actele de subcultura cu lingurita, numai bine cat sa se imbete serios..Sunt sigura ca si printre voi exista persoane care il urmaresc... Dar oare de ce?De ce va place sa vedeti un individ care arunca cu telefonul ca sa para interesant, care face gesturi atat de puerile ca sa iasa in evidenta, ca atunci cand elevul arunca hartiute din ultima banca si doamna invatatoare se prefeace ca nu-l vede si atunci incepe sa arunce cu creioane s.a..Se crede atat de interesant daca isi tine telefonul deschis.. pai daca te deranjeaza tata ca iti dau oamenii mesaje in timpul emisiei nu te-a invatat nimeni ca ai un buton de inchidere..Nu stiu, eu una consider tot acest circ un strigat.. mi se pare un om plin de frustrari, un om care isi traieste destul de trist existenta nerealizand ca toata ura pe care o strange in el si pe care obisnuieste sa o dea si celor din jurul lui, sau celor care il privesc, nu face decat sa ii favorizeze o existenta mizera lipsita de orice unda de optimism..Nu poti sa injuri oamenii la tv, nu poti sa-ti expui scandalurile si problemele personale la tv, mesajele si mailurile, telefoanele si amenintarile de tot felul... nu poti sa faci toate astea daca te respecti in primul rand pe tine si apoi pe cei care te privesc.. asta doar daca nu cumva numele tau e Oana Zavoranu...Dar se pare ca si tipul asta de "pierde-viata" are fanii lui..Numai ca eu zic sa mai cititi si voi ziarele singuri si o sa vedeti ca nu e dracul asa negru, sau in loc sa citit ziarele sau sa va uitati la tv..puneti mana si cititi o carte si nu va mai lasati indobitociti de anumiti indivizi care se considera lideri de opinie.. sa fie la ei acasa liderii cui vor ..Vorbeam candva de o turma.. ei bine voi cei care il ridicati in slavi pe baiatul asta, nu sunteti decat o alta turma.. turma care se crede rebela.. rebeli ne rebeli, tot turma sunteti...Si daca zice ca traieste in Romania si asta ii ocupa tot timpul, de ce naiba nu emigreaza in tari mai calde, ca aici oricum face umbra de poamana - ca tot macane ca sistemul e corupt, ca aia, ca ailalta .. dar nu schimba nimic, se multumeste sa comenteze de la o anumita distanta... dar de ce nu ma mir seamana cu majoritatea roamnilor.. e o trastura de caracter sa nu te duci la vot da dupa aia 4 ani sa-l injuri pe cel ales, fara sa realizezi ca daca vroiai sa fie altfel puteai prin votul tau sa schimb situatia.. sau puteai macar sa zici ca ai incercat!!Si ca sa inchei acest subiect, trebuie sa precizez ca ma doare faptul ca numele de Mircea Badea mai este inca asociat cu numele regretatei PROFESIONISTE de televiziune care a instruit atatea nume mari ale televiziunii romane si care are un merit extraordinar in evolutia televiziunii din Romania, o mare doamna Jana Gheorighiu...P.S: o persoana care nu stie sa gaseasca in critici partea constructiva e o persoana predispusa la involutie continua .
Parerea mea...
**add: am trait s-o citesc si pe asta Mircea Badea e si ... ACTOR nene... deci la ce naiba se mai face institutul de teatru in tara asta daca si Oana Zavoranu si Mircea Badea au titulatura de actori.. ca si domnul Dinica sau domunul Beligan..
Cu greu mai reusesc sa inteleg ce mi se intampla...e 8 dimineata si eu n-am inchis un ochi, probabil o sa urmeze o noua zi in care nu ma voi bucura de lumina soarelui pentru ca o sa dorm bustean..Si macar daca as petrece...Unii ar spune ca stau pe net si d'asta n-am somn, dar va pot asigura ca am deschis acum cateva minute calculatorul, dupa ce ceaiurile, cartile, muzica... si chiar autosugetia au dat gres in incercarea mea disperata de a inchide macar un ochi..Nu mai inteleg mare lucru din ceea ce mi se intampla.. Sunt nopti cand din cauza gandurilor nu poti sa adormi, dar va zic sincer de cam 2 saptamani de cand am parte de aceste bizare insomnii am epuizat cam toate gandurile pe care le aveam de gandit...Dap... In speranta ca daca ies putin pe afara o sa amortesc de frig si o sa pot sa adorm, ma duc sa-l trezesc pe bietul Funny si sa-l plimb putin prin cartier...Cu toate ca nici eu nu prea imi dau seama ce vina are bietul animalut...
Am pasit cu dreptul in noul an, ba mai mult am senzatia ca pentru prima data in viata am facut un lucru cu adevarat corect.Corect fata de mine, dar si corect fata de cei din jurul meu.Spuneam in ultimul post de anul trecut ca voi pleca din Bucuresti pentru revelion; si chiar asa am si facut pe 30 am plecat cu mai multi cunoscuti, dar nu a durat prea mult pentru mine excursia pentru ca in dimineata de 31 la 4 noaptea conduceam spre Bucuresti... poate si pentru ca nu ma simteam extraordinar acolo, dar mai ales pentru ca asa am simtit ca e mai bine sa fac..Nu stiu cati dintre voi au simtit vreodata neovia sa fie langa parintii lor de revelion, dar eu chiar am simtit nevoia sa stau acasa...Si asa am si facut... am petrecut revelionul cu cea mai importanta persoana din viata mea, cea careia ii datorez totul pe lumea asta, cea care face totul pentru mine si care sa straduieste zi de zi sa ma ajute sa invat sa merg in viata cu pasi marunti dar siguri...Am stat cu mama si la 12 noaptea in timp ce mama se chinuia cu sampania care nu se desfacea eu il tineam in brate pe Funny care stia ca ceva solemn se intampla si era tare cumintel..Si vorba lu' Soso, tocmai eu care am avut atatea oferte...Da.. anul asta consider ca l-am inceput foarte bine si simt din suflet ca a fost pentru prima data cand am facut lucrurile asa cum trebuie facute... am stat cu mama, mai tarziu cu sor-mea si ceva prieteni culesi de prin Club A .. si totul a fost superb si linistitior... si foarte calduros si intim...Cati dintre voi nu regreta azi ca nu au stat langa anumite persoane mai mult timp atunci cand mai aveau sansa... si acum ca le-au pierdut regreta fiecare secunda pierduta...Eu nu vreau sa ajung sa regret nimic... Cat despre prieteni... ei vin si pleca in viata noastra... iar cei care sunt facuti sa stea inteleg ca nu pentru ca ne petrecem revelionul impreuna suntem mai buni prieteni...Va urez un an nou minunat, plin de fericire, reusite, dragoste... si multa sanatate...:)
.jpg)
