..sau ploaie pe ganduri?!?
Ma uit la lucruri dar parca nu le vad, stau in ploaie dar parca n-o simt, n-o aud.
Sunt aici, dar sunt intr-o alta lume; astept ceva, dar nu stiu ce; visez la ceva, dar habar n-am la ce.
Sper la ceva, dar nu am nici cea mai vaga idee la ce...
Si daca ploaia asta o sa dureze toata ziua???
Daca o sa fiu nevoita sa stau ascunsa sub balconul asta, la coltul asta de strada - despre care nu stiu nimic, pe langa care doar trec uneori fara sa ma opresc?
Daca toata ziua o sa raman prizoniera acestui colt??- fara scapare, inghesuita langa un perete neprimitor si rece, pe o strada necunoscuta pe care nimeni nu mai trece acum.
Si n-am niciun supererou sa ma salveze.
O sa raman aici si o sa trebuiasca sa vad lucrurile la care doar ma uitam, o sa trebuiasca sa simt ploaia, s-o aud.. chiar daca inainte nu o faceam.
Si o sa trebuiasca sa sper la ceva anume, ceva ce m-ar putea salva de sub balconul asta de la coltul strazii.
Si ma sufoc caci n-am scapare, sunt obligata sa-mi pese!
Hah.. s-a terminat.. a fost doar o ploaie scurta de vara, a udat florile, a spalat strazile, a schimbat mirosul aerului.. si gata s-a terminat, am fost eliberata de sub balconul de la coltul strazii, dar o sa-l tin minte mereu, acum a devenit "acel" balcon, de la "acel"colt al "acelei" strazi.
Si ploaia a trecut, si gandurile nu s-au spalat.. asadar detergentii astia bio nu's chiar asa de eficienti...
Vrei sa evadezi.
Vrei sa iesi din cotidian, sa iesi din casa, din oras, din tara...
Vrei sa vezi, sa gusti, sa simti...
Tu ce simteai cand erai la ora de geografie si trebuia sa deschizi atlasul si sa cauti cu degetul zeci de locuri despre care nu stiai mare lucru??
E in noi nevoia de a lasa totul in urma si de a ne lua o pauza.
Cat de mult imi doresc una.
Ma visez in fiecare zi in alt loc.
Uneori sunt pe o plaja cu nisip si cu apa perfecta, uneori sunt intr-un oras nou si in jurul meu toti oamenii vorbesc o limba pe care eu nu o inteleg si nici nu vreau s-o inteleg.
Simt ca o sa explodez daca nu ies de aici.. daca nu ies pentru o vreme din mine, din gandurile si rutina zilnica.
E ceva ce nu pot controla, e o necesitatea de a merge cat mai departe...
De ce avem nevoia asta?? De ce imi bate inima mai tare cand ma gandesc ca pot sa fiu oriunde in secunda asta, de ce imi merge mintea ca un titirez in cautarea unei solutii cat mai rapide spre evadare??
...si de ce e nevoie pentru a sta linistit intr-un singur loc pentru totdeauna??
...pentru a cata oara!!
Mereu ma intorc aici. Mereu ma intorc aici si arunc cu ganduri.
Uneori sunt frumoase, alteori sunt triste - dar mereu sunt ale mele si le respect.
Nu am puterea sa sterg blogul asta pentru ca aici e istoria unei parti din mine.
Nu am curajul sa citesc posturi din anii trecuti pentru ca mi-e teama ca o sa rad de mine.
Stiu, am crescut.. am crescut atat de mult si am devenit altcineva. Iar ceea ce e minunat aici e ca pot sa ma uit in urma si sa zic: "hei, ai reusit sa ajungi un om bun, ai crescut mare si ai invatat din greselile tale- dar vai cate mai ai de gresit si cat mai ai de crescut!!"
Asa ca m-am intors aici.
Acum cand totul se schimba iar.. si iar.. si iar.
Acum cand ma asteapta incercari mari de tot, cand tot ce a fost pare joaca de puradei fata de ce o sa vina.
Unde sunt acum??
Sunt inaintea furtunii si in acelasi timp in timpul frutunii.
Tu unde esti?
