Pentru un minut...

Sufocata de caldiri, de panouri publicitare, de farmacii, de bipuri si sms-uri.
Sufocata de oras, cu aglomeratia lui, cu nesimtirea lui, cu praful lui, cu claxoanele lui.
Poate doar noaptea orasul apuca sa-si traga sufletul si atunci pe la 2-3 conduc cu viteza legala si ma multumesc de distanta pe care o simt fata de fiecare bloc, panou, farmacie sau apel primit.
Si noaptea nu ma mai suna decat cate un prieten nedormit care pur si simplu vrea sa ma auda, noaptea nu mai primesc mesaje decat de la tata si nu mai dau niciun semn nimanui.
Pun pariu ca nimeni nu s-a mai gandit la faptul ca aproximativ 98 la suta din oamenii care sunt in fiecare zi transportati cu ambulantele (masinile alea pentru care ne dam noi la o parte mega rapid in trafic)... eh majoritatea persoanelor respective sunt pentru prima ora in viata lor in acea masina.. si poate chiar si pentru ultima oara - si nu zic asta cu gandul ca dupa aia dau coltul..
Mi-e somn, mi-e foame, mi-e dor, mi-e frica, mi-e in fiecare zi uimitor de la fel...
Probabil e vorba de oboseala..
In mare e vorba de un ritm alert in care ne-am obisnuit sa traim..
Trezirea, dusul, iesirea din parcare, traficul, trasee, parcare iar, trafic,trasee, parcare, ore de ceva, parcare, trafic, trasee,parcare,trafic, trasee, ore de altceva,parcare, trasee etc etc etc

Si unde naiba esti minutul ala in care imi da voie societatea sa pot sa ma gandesc.. mi-e pofta de asta.. mi-e pofta sa mai am timp sa ma opresc si pur si simplu sa ma gandesc, unde am ajuns, ce mai am de facut, ce-mi mai trebuie, ce trebuie sa remediez in viata mea..
Nu.. avem in schimb timp sa cumparam, sa folosim si sa aruncam ce am folosit.. si asta in draci... avem timp sa mancam si sa obosim apoi, avem timp sa dormim 3-4 ore pe noapte si apoi s-o luam de la capat, avem timp sa ne sunam prietenii - DAR niciodata sa-i vedem.. avem timp sa ne sunam parintii - dar atat de rar sa-i mai intalnim..
Ne planificam vacantele cu luni de zile inainte, ne planificam o iesire la film cu saptamani inainte, ne planificam ziua de nastere cu jumatate de an inainte, atat stim sa facem.. sa ne planificam.. dar.. uitam sa ne bucuram cu adevarat.. caci parca mereu avem senzatia ca cineva lipseste.. e probabil chemarea societatii...

Obosita de alergatura, de a mai incerca sa fiu printre cei mai buni, de a mai incerca sa schimb ceva, de a mai incerca sa ajung cineva - undeva....asa scriu postul asta.. grabindu-ma sa ajung la o repetitie de noapte,incercand sa fiu printre cei mai buni, incercand sa schimb cu ceva lumea asta, incercand sa ajung cineva-undeva..
Cu nimic mai speciala decat voi toti ceilalti.. cu nimic mai speciali decat cei care deschid farmacii in incintele unor case vechi, superbe.. dar maltratate de firme luminoase uriase.. sau de cei care pun panouri publicitare pe fiecare metru patrat al orasului..

Orasul meu respira greu.. iar eu? .. ma sufoc...imi dezvolt claustrofobia...
Vreau minutul meu de gandire!!

Vreau sa mai cred in povesti..

Vreau sa mai cred in Fat-Frumos si vreau sa cred ca nu e o rusine daca ma duc eu la el si ii spun ceea ce simt - si vreau sa cred ca dupa aceea el nu o sa rada de mine.

Vreau sa mai cred in Fat-Frumos.

Vreau sa cred ca tot ce au scris oamenii mari candva mai e valabil si astazi, ca toate vorbele bune pe care le citesc zi de zi pot fi aplicate de cei din jurul meu, dar mai ales de mine.

Vreau sa cred ca traiesc ca sa ma folosesc de tehnologie, nu traiesc ca sa am parte de tehnologie, nu vreau sa fiu sclava computerelor si a telefonelor mobile.

Vreau sa cred ca toti cei care au murit inaintea mea, pentru ca eu sa am o viata mai buna azi, au ajuns intr-un rai al lor, alaturi de marii oameni ai tuturor timpurilor, care ne zambesc zi de zi.

Vreau sa cred ca toti o sa platim la un moment dat pentru greselile din viata asta - si poate de asta incerc sa fac cat mai putine.

Vreau sa cred ca iubirea nu e un lucru josnic, ci este cel mai nobil sentiment din lume si cine nu e in stare sa accepte o iubire care vine fara pretentii - inseamna ca isi pierde timpul prin viata lui.

Vreau sa cred ca toate povestile au un final fericit, oricarea ar fi personajele.

Vreau sa cred ca o viata fara vise e o viata pustie, iar o viata plina de vise e o viata ce merita traita din plin.

Vreau sa cred ca fiecare cuvant bun pe care-l spun sau pe care-l scriu are un ecou in cei din jurul meu, si chiar daca nu intotdeauna primesc raspunsuri bune - oamenii nu vor sa raneasca intentionat.

Vreau sa cred ca daca vreau sa fiu fericita nu inesamna ca vreau sa fiu egoista.

Vreau sa cred ca prietenia este cea mai importanta valoare pe care o poate avea un om, si ca este singurul lucru pe care chiar poti sa-l iei in mormant cu tine si pe care il lasi ca pe un dar celor de aici.

Vreau sa cred ca daca ati citit pana aici postul asta puteti sa schimbati ceva din voi si din vietile voastre, sa deveniti mai intelegatori si mai corecti cu cei din jurul vostru - chiar daca corectitudinea uneori doare.

Vreau sa cred ca fiecare lucru sincer pe care il fac nu e o greseala ci este o caramida pusa in experienta de viata pe care o adun zi de zi.

Vreau sa cred in mine mai mult decat o fac acum, vreau sa am ambitii mai mari, vise mai puternice, vreau sa am curaj mai mult, vreau sa pot sa spun ceea ce simt cand simt, vreau sa nu mai am complexe, sa-mi intrec asteptarile, vreau sa nu mai am simtul penibilului si sa ma eliberez de toate frustrarile si greutatile pe care le-am adunat de-alungul anilor.

Vreau sa cred ca ..chiar daca am atat de putini ani, experienta nu e legata de ani neaparat.

Vreau sa cred ca toti cei care citesc acum asta... ma vor lua in serios maine.

Vreau sa va multumesc ca existati in viata mea.. cu bune si cu rele..

O noapte cu stele...

...despre noptile cu stele.. intr-un post viitor..

Femei de succes..

Sa va mint.. sa nu va mint..

Sa joc modestia.. sa nu joc modestia..

E hai..

Da, vreau sa ajung o femeie de succes.

Diferenta dintre o femeie de succes si Simona Senzual e foarte mare, dar asta o s-o explic intr-un alt post, sau la cum ma stiu.. niciodata, dar daca ati prins aceasta propozitie imi intelegeti gusturile si criteriile.

In Romania iti trebuie ceva noroc ca sa reusesti, ceva mai mult noroc.

Nu stiu cat de frumoasa, desteapta, piloasa sau bogata trebuie sa arati ca esti ca sa reusesti.. dar cum nu sunt in mare in niciuna dintre categoriile enumerate, evident ca sansele mele intr-o cariera de succes sunt minime, dar doar pentru ca sunt minime- si nu inexistente- doar pentru asta si eu ma zbat zi de zi.

Trecand de la aceste amnunte si ganduri personale, o sa trec la subiectul postului:

Femei de succes (in Romania)

[Apropo, astea's parerile mele, sunt mai mult decat sigura ca parerile voastre nu coincid, dar asta nu ma priveste...asa ca daca pentru voi Nikita e o femeie de succes, eu o sa ma introc la ale mele]

Vreau sa cred ca e o mare diferenta intre femeile de succes din Romania si femeiele gonflabile- a se citi prefabricate- de pe piata.

Nu stiu de ce, dar din prima vreau sa scriu numele : Andreea Marin.

De ce?

Pentru ca stiu ca eram foarte mica, cand ma plimbam prin TvrIasi cu degetul in gura si ma jucam cu ea pe holuri, apoi mi-aduc aminte ca intr-o zi am ajuns in redactie si am intrebat de Andreea si doamna Vanda Condurache mi-a spus ceva ce nu o sa uit niciodata: "Andreea e probabil in avion acum spre Bucuresti, asa o sa ajungi si tu cand o sa cresti mare"... Cred ca atunci mi s-a deschis apetitul si am inceput sa vreau sa prezint toate emisiunile de copii de pe postul ala mic si nevazut de nimeni.

Apoi a crescut, cum a ajuns de la "Tara lui Piticot" la a face documentare pentru UNICEF ca ambasador al bunavointei.... cum?

Prin munca, curaj si cred eu ceva mai mult noroc.. dar cum e si cu norocul asta.. cica si-l face omul cu mana lui.

Da.. nu eram o telespectatoare a Surprizelor.. dar asta nu ma face sa nu apreciez totusi o femeie care a ajuns sa fie cunoscuta de toata tara sub conotatii pozitive, care a ajuns sa intervieveze atati oameni importanti, care a stiut sa faca din propriul nume un brand, dar a stiut sa pastreze in fata brandului- omul!!

Sunt sigura ca ma puteti combate cu o mie de argumente, dar eu cred ca Andreea Marin e una dintre femeile de succes din Romania.

La polul opus, o sa va vorbesc despre o femeie de succes din teatru, ca sa demonstrez ca succesul nu trebuie confundat cu vedetismul...

O femeie care a plecat din comuna Oitzu, tot din Moldova ca doamna de mai sus.. dar din Bacau..

O femeie de 89 de ani, care inca mai joaca pe scena nationalului bucurestean.

O femeie extraordinara.. cu o actvitate profesionala pe care orice actrita si-ar dori sa o aiba..

Fim, teatru, pedagogie... Olga Tudorache e o lista de distinctii si de reusite...

Cred ca de pe la vreo 10 ani am tot vazut Regina Mama, si de fiecare data plang si mai trec printr-o lectie de actorie... este extraordinara energia si puterea acestei femei. Dupa fiecare reprezentatie,ma gandesc daca mai are rost sa fac meseria asta, caci aici ori esti cel mai bun ori nu esti nimic, si de fiecare data ma ambitionez pentru o lunga perioada de munca.

Superba...o adevarata doamna....

O alta femeie de succes si deasemenea o doamna extraordinara: Doina Levintza.

Pentru cine nu stie, Doina Levintza are 69 de ani si o cariera solida in moda.

Am citit undeva ca dansa nu se considera o creatoare de moda ci o creatoare de costume.

Am avut sansa vara trecuta sa o intalnesc intr-o conjunctura foarte frumoasa, intr-o zi calduroasa dar destinsa... si mi-a pus vesnica intrebare: "la clasa cui esti?" - cand am raspuns : "domnului Ion Cojar".. am vazut-o cum brusc parca mi-a dat mai multa atentie, mi-a vorbit atunci despre o istorie a costumelor pe care mi-a recomandat s-o citesc... mi-am dat seama in timp ce-mi vorbea ca am in fata o doamna, si ca imi doresc sa ajung si eu asa candva...

Vreau nu vreau trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu prea mai gasesc nume in capsorul asta al meu plin de atatea si atatia.. si cum orele sunt inaintate... vreau sa cred ca aceste trei nume sunt poate singurele despre care chiar vreau sa scriu.

De ce?

Simplu..pentru ca fac diferenta... pentru ca din umbra sau din fata refelectoarelor... de oriunde le-ai privi, aceste femei - vrem nu vrem.. vor ramane intr-o istorie scrisa sau nu...

Hey rup.. si hai la treaba ..

sau cum zicea instructorul de tae-bo "hai fetele, ca fluturasii"

Noul an...

Un an nou.
Bilant si liste...
Cam asta fac la fiecare inceput de an..
Trag linie pentru ce a fost si ma gandesc la ce am de facut mai departe.
Si Slava Domnului in ambele categorii am ceva de pus.

Bilantul... suna bine, am resuit sa fac cam tot ce mi-am propus pe 2008, ba chiar si mai multe.
Nu pot spune ca am ars etapele, ci ca le asimilez rapid si serios..

Pentru noul an?
Pai ce sa zic, anul asta am aflat si eu de superstitia aia cu chilotii, da am stat 19 ani in bezna n-am stiut ca daca in noaptea de revelion porti chiloti rosii o sa ai noroc in amor, eh.. si mi-am adus aminte ca anul trecut am avut chilotii rosii si va spun sincer ca nu mai vreau un an atat de zapacit din acest punct intim de vedere, prefer sa nu mai am noroc in dragoste de acum intr-0 mie de ani...
Asa ca m-am interesat de semnificatia altor culori ca sa stiu ce chiloti port, si am aflat ca verdele si galbenul- sunt culorile succesului si bogatiei, asa ca o pereche de chilotei in dungi verzi cu galben s-au asortat de minune cu rochia mea cea neagra pe care am putat-o, caci de revelionul asta am fost la o pseudo-petrecere deghizata.. si eu am fost Audrey Hepburn...
Trecand peste detaliile petrecerii, evident ca partea cu chilotii am scris-o nu pentru ca vreau sa va anunt ce lenjerie am in dulap, ci pentru ca treaba asta e strict legata de scopurile mele in anul ce tocmai a inceput.. poate nimic nu s-a schimbat, am dat doar de o oaza de maturitate caci cat de curand schimb prefixul si asta ma infricoseaza rau de tot.. mie mi-e bine aici la "1"..
Ma rog, nu o sa incep de pe acum depresia mai am 3 luni.
Fie.. deci despre asta e vorba cu anul asta nou..

Vreau acum sa ma pun sa scriu un post despre femeile de succes pe care le apreciez eu...
Atentie: doar din Romania.. sunt curioasa cat de greu o sa-mi fie sa gasesc asemenea specimene..

La multi ani.. ca 2008 si de o mie de ori mai buni!!