...Ziua de azi..

Nu stiu de ce, dar de dimineata de la prima ora am tot gasit in orice subiect de scris..
Si am strans toata ziulica o mie de ganduri ca sa le tastez acum aici...
Dar ca sa-mi demonstreze ca nu e cum vreau eu ci e cum vrea ea... intamplarea face ca pe (la propriu) ultima suta de metrii sa-mi schimb orice gandul - cu unul nou!

Ma uitam in jur.. ciudat nu?!
Da, rar ma mai uit in jur, dar azi am coborat din masina si mi-am zis sa ma duc sa-mi iau niste mancare.. si mi-am luat curaj.. asa seara cum e afara, si am mers cica 50 de metri pana la magazinul de langa bloc..
Nu stiu daca v-am mai spus asta, dar eu am o mare frica... frica de oameni.. da!!!
Ma rog.. nu de oamenii din jurul meu, ci cu precadere de oamenii de pe strada.
Sunt genul ala de om care iese din masina - cladire- masina!
Asadar orice plimbare pentru mine, oricat de scurta e ... imi pare o aventura in jungla!
Asa ca mi-am luat inima-n dinti si am plecat dupa dragutul pateu vegetal.
L-am luat.. si pana la bloc.. mi-am mai dat seama pentru a 8a sau a9a oara pe ziua de azi ca au inflorit copacii..
Mi-am bucurat inima cu asta si am dat sa intru-n scara.. unde un tanar cu o tanara.. mai bruneti.. stateau la conversatie..
Ei Doamne.. intr-o asemenea circumstanta mai mult decat periculoasa pentru mine, cum sa merg cu liftul?
Asa ca hai Ana pana la 3(deci nu prea mult, da si 15 sa fie ca tot pe scari urcam)... am luat scarile la picior..
Si usor, usor.. urcand ..un miros nu foarte pregnant de pui prajit mi-a invadat instant corpul.. (am zis.. hai ca e de la post.. am simtit azi la socala si micii de vis-a-vis)... dar am mai urcat putin si am simtit mirosul de paine prajita... apoi de unt cu paine prajita.. si undeva in fundal era puiul...
Era.. era mirosul ala de scara de bloc.. dar nu putzea..asa cum s-a-ntamplat acum 2 zile sa puta a peste prajit de sa zici ca-l gateam in pat...nu..
Mirosea.. a casa de mama grabita.. pe final de zi.. de copil care isi face cuminte temele ca sa poata sa pape si sa se uite la desene cat mai are timp... mirosea a o lumina calda.. galbena..
Si usor, usor.. mirosul s-a dus cu fiecare scara pe care paseam.. pana cand am ajuns in fata usii nostre.. unde mirosea vag a.. noi!
Si am deschis usa.. si la noi in casa miroase inca a .. casa care nu stie ce i se-ntampla!!

Da.. am vrut sa va scriu multe azi .. dar uite ca am zis sa raman la gandul din urma..

AA...
Cat despre vecinii care au provocat urcatul pe scari.. am auzit vag franturi de discutie.. el o inselase pe ea, lacrimi, suspine... nimeni nu-si dorea sa jefuiasca o firava studenta ce seamana cu o eleva..

Sunt un gen de spectator aparte...
Eu ma duc de mai multe ori la un spectacol, pentru ca prima data sunt flamanda dupa detalii, uneori uit sa ma mai uit la spectacol si urmaresc doar detaliile... o schimbare de decor, o actiune facuta de un interpret din spatele scenei in timp ce in fata mea isi da duhul altul... chestii d'astea!
Nici nu va puteti imagina ce blestem e asta pentru mine.
Sau.. sunt genul de spectator care atunci cand e miscat mai tare nu poate nici macar sa aplaude.. da.. uneori sunt atat de miscata de ce se intampla, incat cei din jurul meu aplauda si se uita urat la mine, in timp ce eu stau si ma uit ca vitelul la poarta noua, neputand sa fac absolut niciun gest...

Dintre toate spectacolele din lume.. pentru unul singur as face orice ca sa pun pana pe un bilet...
Un loc la CIRQUE DU SOLEIL...da..
Iubesc de cand ma stiu circul.. imi pare un mister superb
Adica cu totii vrem sa aflam cum se fac trucurile de magie.. si ne lasam fascinati de ele..
Dar circul.. e altceva.
E o lume, e un mod de a respira, e ceva mai presus de orice pe lumea asta!

Eu una raman proasta cand ma uit la circ.. sunt abslout proasta in fata oamenilor alora, pe care ii consider absolut perfecti..
E o atractie incredibila..

Uneori am curajul sa ma gandesc cum mi-ar sta intr-o trupa de circ.. probabil ca nu as putea decat ca duc apa interpretilor... la mai mult nu am cum sa visez...


Una peste alta... circul o sa ramana pentru totdeauna una dintre cele mai mari pasiuni ale mele.. cat despre biletul ala la un spectacol Cirque du Soleil... poate o sa-l primesc candva.. un cadou de nunta.. sau de 30 de ani.. 40 de ani.. 50 de ani.. 60 de ani... 70 de ani.. nu stiu cand , cum sau de la cine.. dar cred ca e singurul lucru despre care pot sa spun ca mi-l doresc din tot sufletul!!

Pana una alta o mostra de placere:

La 19

Pana acum am publicat fix 212 posturi... ce dragut...

Mai sunt cateva ore si schimb prefixul..
De ce stau in fata computerului si scriu postul asta, cand as avea destule de facut. Pentru ca intr-un fel sau altul vreau sa marchez trecerea asta...



Aia de mai sus eram eu la majorat!
Ce s-a schimbat de atunci pana acum??
Din punctul meu de vedere absolut nimic.. poate doar ca am mai acumulat ceva experiente, am trecut printr-o multime de intamplari care mi-au modificat modul de a face lucrurile...
Uneori sunt mai inteleapta, alteori mai zapacita, unerori mai impulsiva, alteori prea conservatoare.
Dar nu foarte departe, in sufletelul meu sunt inca un copil de 18 ani...
Maine?!
Maine fac 20 de ani.. o parte din voi o sa zambiti cu nostalgie, altii o sa zica ca nu e mare lucru, unii nu vor intelege nimic..
Ce se-ntampla in mine?
In mine arde mai mult ca niciodata un foc de nestins.. pe care-l iubesc,pe care-l hranesc zilnic cu mult mult gaz..

Intreaba-ma daca am regrete pana la varsta asta?
Nu, nu am ... regret doar ceea ce nu am apucat sa fac si nimic din ceea ce am facut!!!

Intreaba-ma ce iubesc cel mai mult pana la varsta asta?
Familia mai mult ca orice .. si la capitolul familie intra si doi prieteni de suflet...

Intreaba-ma ce nu vreau sa pierd de langa mine?
Nimeni din familie si niciun prieten, caci fara ei nu as avea niciun sens pe lume...

Intreaba-ma cate am reusit pana azi?
Destule cat sa nu vreau sa le scriu aici!

Intreaba-ma daca mi-a mai ramas ceva de facut pana la varsta asta?
Tot, absolut tot din ceea ce n-am facut niciodata in viata.

Intreaba-ma daca mi-e dor de cineva vreodata?
In fiecare seara, de altcineva... si zi de zi de aceasi persoana!

Pentru ultima oara la 19 ani...

Cu drag.. tot ANA

Simplu.. despre Paler

Zilele astea am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri din viata mea.. mi-am facut, cu timpul, un top al celor mai frumose cadouri.. nu au fost neaparat cadouri materiale, ba chiar mai mult, pana la cadoul de anul asta.. celelalte cadouri din top nu au fost decat niste simple hartiute... dar care au insemnat enorm pentru mine..
Ei anul asta am primit un cadou in avans de la cineva drag mie..

Manata de acest eveniment.. de cadou.. de zilele ce trec pe langa mine.. manata de toate astea... o sa-mi las poetul preferat sa vorbeasca azi in locul meu,pentru ca tot ceea ce spune este exact ceea ce as vrea eu sa scriu, numai ca lipsa de talent literar, lipsa de multe altele.. ma face sa nu gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceva ce el deja a exprimat...


Simplu:

Octavian Paler

"Singuratatea

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie.
Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva?
Singuratatea nu e chiar rea. Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale. Desigur, ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua… dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicam.
Recunoasterea nevoii de singuratate, pe de alta parte, e o problema mai delicata. Socializarea si nevoia de colectiv stau in gena noastra umana si de aceea recunoasterea a ceva care paraseste tiparele prestabilite atrage dupa sine teama de ridicol. Ne e teama sa fim exclusi din randurile majoritatii, dar in acelasi timp ne dorim sa fim unici.
Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem fata de ceilalti, dar in speta, fata de noi insine. Iar in sinceritate se afla si nevoie de singuratate"...

O noapte buna dragi mei!

Meeting Bono!

Nu-mi place sa merg la concerte.

Oricum in Romania nu se tin concerte adevarate.

Ori ai parte de concert de club, cu fum de-l tai cu sabia, oameni care vor sa treaca fix prin fata ta.. si vreo 2-3 beti turta care se tin de tine ca de gard...

Sau sunt concertele de la sala palatului, sala x sau sala salilor... cu scaune de pe vremea lu' Ceasca si marlani si ragaituri.
Sau sa vorbim de spectacolele in aer liber unde sonorizarea lasa mult de dorit!

Una peste alta mie rar mi s-a intamplat sa ma prezint la vreun concert oricat de mult mi-ar placea o trupa.

Dar azi am fost la cel mai tare concert din viata mea...

Iubesc tehnologia, atata timp cat eu ma folosesc de ea.. si nu ea de mine.. atata timp cat nu ajung sclava ei si cat pot sa respir si fara telefonul mobil in pantaloni.

Dar tocmai pentru ca iubesc tehnologia, imi place sa fiu in pas cu ea.. asadar.. de cand ma stiu trebuie sa am cel mai tare telefon de pe piata.. sau macar unul dintre ele.. trebuie sa incerc toate programele caldute.. etc.. etc..

Cred ca ati prins unde vreau sa ajung.

Azi i-am luat de-o aripa pe Crina si pe Mihai.. si ne-am dus la U2-3D!

A fost o experienta superba.

La inceput pe cat se apropia Bono de mine, ma duceam si eu spre el.. apoi ne-am obisnuit unul cu altul si mi-am asumat pur si simplu statutul de guest star in concertul lor...

Ca ii vedeam ridurile si fiecare cuta de pe manuta nu e nimic.. dar am simtit ca intelgeam ce vroia nenea ala sa-mi zica la fiecare pas!

Filme 3D am mai vazut eu, am fost de vreo 3 ori si la Geoda din Paris unde m-am delectat cu niste filme vazute pe ecran sferic.. Una peste alta nu a fost o noutate acest 3D.. dar simplul fapt ca am vazut un concert 3D.. si nu orice concert.. ci un concert U2.. a fost extraordinar..

Btw.. in sala eram cam 10-15 oameni.. deci nu trebuie sa va rezervati loc pentru vizionare!!

Acestea fiind spuse va urez o seara minunata, o saptamana usoara.. caci pentru mine seara de azi a fost o totala incarcare de acumulator!!

Primavara mea!

Am cana de ceai in stanga si am oprit muzica.
Mi-am dat seama ca niciodata nu pot sa scriu cu muzica deschisa...
Probabil e nevoie de foarte multa liniste pentru a-mi asculta gandurile.

Azi vine primavara, teoretic..
Nici nu stiu cum au zburat zilele anului pana azi.
Imi place sa consider luna martie ca fiind "luna mea".
Mereu a fost o parte speciala din an..
Ghiocei, primele incercari de a scapa de geci, ziua mea, multe zambete... asa a fost mereu.. sau cel putin asa-mi place mie sa cred ca a fost..

Traiesc una din cele mai agitate perioade din cate am apucat sa traiesc pana azi, si cu toate astea am un sentiment ciudat de liniste. O liniste care imi da incredere, o liniste ce ma face mult mai stapana pe mine si pe actiunile mele.
O sa fie bine imi zic mereu, si uite ca a ajuns sa-mi fie bine.. cu doruri si cu sperante.. cu toate, astea mi-e bine!

Pentru acest inceput de primavara, pentru cana de ceai din dreapta si pentru cantecul pasarelelor de la geamul din stanga.. pentru toate astea si pentru o mie alte nebunii din mine...
O primavara frumoasa va urez!!