Curaj...

De ce curaj?!
Pentru ca e nevoie de mult curaj ca sa iti expui parerea despre o piesa de teatru, mai ales atunci cand iti e destul de greu sa fi obiectiv in totalitate..
Dar am fost rugata sa o fac, asa ca hai sa vedem ce iese..
Mi-am dorit sa intru la atf si asta stie toata lumea, numai ca stii cum e vorba aia : "ai grija ce-ti doreti ca Dumnezeu iti da"..
Eh, Slava Domnului, Dumnezeu mi-a dat si acum incep sa ma trezesc.. si desi sunt bagata in painea asta de pe la vreo 6 luni... acum realizez cat de greu e...
Totul a pornit de la o piesa pusa in scena la Teatru Mic de colegii mei mai mari de anul IV.
Descoperi cu timpul cat de grea e meseria pe care ti-ai ales-o si stai sa te gandesti cum poti sa o faci placuta si usoara.. normal ca daca ar fi usoara nu ar prea mai avea niciun farmec, dar macar placuta sa fie.. pana acum imi place ceea ce fac, dar acum cand mi-am vazut colegii mai mari acolo sus pe scena, am realizat cat de mult trebuie sa muncesc pentru ca atunci cand o sa fiu si eu acolo sa pot face fata...

Asadar, ca si filmele sunt piese usor digerabile si piese greu digerabile; si digestia nu se face mai greu sau mai usor din cauza gusului ci din cauza consistentei... si ca sa fiu sincera depinde putin si de diabolsimul fiecaruia...
Sunt mai mult decat sigura ca exemplul de mai sus a produs o ceata foarte deasa in creierul cititorului...
Voi incerca sa fiu ceva mai explicita... asadar, exista piese la care te duci si razi sau plangi in hohote, dupa care mai vorbesti pana acasa de anumite faze si pui capul pe perna si dimineata ai uitat tot; daaar.. exista si piese la care nu schitezi nici un gest nici la poante si nici la momentele cu o greutate aparte, dar ajungi acasa si stai si te gandesti fara sa vrei la ce naiba vroiau sa zica oamenii aia si intr-un final da Domnu' si adormi.. dar te trezesti dimineata si cand te speli pe dinti iti aduci brusc aminte de o scena anume, si intrebarile nu intarzie sa apara...
Nu sunt in masura sa comentez , dar asa cum ma stiti nu ma pot abtine, eu una consider ca cele doua tipuri de piese sunt destinate unor tipuri total diferite de spectatori, si nu stiu de ce dar tind sa cred ca uneori si spectatorul face spectacolul .. sunt sigura ca gandirea mea poate fi total eronata pentru ca eu chiar sunt la inceputul inceputului acestui drum...
Dar din punctul meu de vedere "Desteptarea primaverii" este genul de spectacol dupa care te mai gandesti putin la ceea ce s-a intamplat pe scena... si asta pentru un student de anul IV la regie consider ca e un mare plus; sa reusesti sa faci sa dai de gandit..
Decorurile au fost extraordinare, si trebuie sa mentionez asta pentru ca eu una am fost uimita de aceasta latura a piesei pentru ca imi place sa vad lucruri care imi demonstreaza ca... se poate!!
Despre regie am vorbit, despre scenografie am vorbit... normal urmeaza sa vorbesc despre ei.. actorii.. imi este imposibil, pentru ca nu am curajul sa o fac.. faptul ca mi s-a transmis ceva, zice multe, faptul ca am stat sa ma gandesc serios si mi s-a facut teama de faptul ca peste ceva timp eu voi fi in ipostaza in care se aflau ei... spune deasemenea multe...si poate ca si faptul ca au existat momente cand am uitat ca vizionez un spectacol pus de niste studenti spune multe...
Repet, nu am niciun drept sa comentez ceea ce am vazut in niciun fel, cu atat mai mult cu cat nu am cum sa fiu obiectiva, dar vreau sa cred ca am doza de luciditate necesara pentru a va spune ca merita vazut.. merita data o sansa.. merita decodificat...
Nu stiu cand se va mai juca, stiu doar ca merita vazut pentru ca e datoria voastra sa acordati sanse si e datoria voastra sa va oferiti dreptul de a mediata putin..
Si chiar daca nimeriti o seara in care aveti de ales dintre "Mascariciul" lui Malaiele si spectacolul studentilor ... acordati sanse egale.. si nu desfintati un spectacol pentru ca nu vedeti "nume" pe afis, poate acolo joaca un nume care asteapta sa fie desoperit chiar de voi... Pentru ca asta e mentalitatea, ma duc o singura data pe an la teatru, macar atunci sa vad un spectacol cu un nume mare...
Eh.. daca e sa fim sinceri biletul la film e ceva mai scump decat cel de teatru.. merita sa oferiti sanse..


P.S: stiu ca nu am spus lucrurilor pe nume asa cum astepatau unii, dar la ora 6 dimineata e tot ce pot spune, si faptul ca tastez lucrurile astea, la ora asta ,cred ca spune totul despre piesa pe care am vazut-o si pe care o recomand...
P.S2: orice greseala de ortografie/punctuatie/exprimare sau doar logica va rog sa-mi fie iertata nu prea mai vad clar la ora asta si nici nu cred ca mai gandesc clar, asta e mai grav... si cand ma gandesc ca peste 2 ore tre sa fiu in picioare ma apuca urlatul.. si cum nu am forta sa urlu ma multumesc cu un somnic scurt...

Night all...

~~add: La multi ani Cristina!!!
La multi ani Merchea!!!

Sibiu here I come.. "Faust" time...