Fericirea vine in sticlute mici, mici, mici..
Si tot ce trebuie noi sa facem e sa avem grija cat de repede bem sticulutele alea, pentru ca mereu exista perioade cand ramanem fara rezerve..
Mereu cand sunt fericita, vad in jurul meu numai oameni fericiti, am impresia ca vine cineva in lumea mea si arunca cu o galeata plina de vopsea roz, pe tot ceea ce ma inconjoara...
Si atunci imi zambesc ochii si imi vine sa iau o sticla mare, mare, mare unde sa pot sa bag toata fericirea asta pe care o simt in suflet si oricand ma simt descumpanita sa mai beau putin din ea..
Nu cred ca am un motiv special pentru care simt ca mi-au crescut aripi.
Afara e noroi, frig, oamenii se imbraca in geci negre si trec pe rosu, la scoala toata lumea e stresata de examene, toti cei din jurul meu barfesc si comenteaza la tot pasul...
Dar e minunat ca intr-o lume atat de trsita si gri sa poti sa arunci cu vopsea roz in jurul tau, si brusc noroiul se transforma in zapada topita, frigul imi da motive sa port mai multe hainute cu mine si sa fac parada modei, gecile negre alea oamenilor de pe strada se transforma in niste perne pe doua picioare, cei ce trec pe rosu sigur fac asta pentru ca se grabesc sa ajunga la cineva iubit , la scoala lumea nu e stresata de examene ci e entuziasmata ca mai avem doar doua, cei din jurul meu nu barfesc ci isi satisfac curiozitatile si acumuleaza informatii noi...
Uite cat de usor e sa arunci cu roz in jur..
Asta e unul din posturile alea pe care o sa le citesc peste ceva timp cand o sa mi se termine "vopseaua"..
Pana atunci zambiti - pentru mine sunteti toti atat de roz :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu