Nimicuri de ianuarie

"De ce nimicuri ii e dat fericirii sa atarne.."



Zambiti va rog...

Zambiti larg.. aparatul va zambeste si el..

Incerc sa-mi gasesc cuvintele pentru a scrie ceva inteligent, dar cum m-am obisnuit, nimic inteligent nu poate sa debiteze creierul meu acum.
Am senzatia ca sunt pusa pe pilot automat, toate gesturile, toate vorbele, dar mai ales toate actiunile mele sunt dictate de catre acest pilot automat, care nu simte - doar actioneaza...
Si e atat de groaznic sa nu simti nimic, doar sa actionezi, ca sa intelegeti mai bine , e ca atunci cand esti atat de racit incat nu mai ai miros, motiv pentru care nu simti nici gustul mancarii, dar mananci din inertie...
Partea nasoala intervine cand aceasta stare de raceala groaznica, vrei nu vrei, coincide cu ziua de Craicun, cand pe masa sunt toate felurile preferate de mancare..
Cam asa e perioada asta a mea... respir din inertie.. si realizez ca in jurul meu sunt numai lucruri minunate si oameni superbi de care nu ma pot bucura..
Nici eu nu stiu exact de ce zambesc cu juma' de gura, de ce nu merg decat acolo unde trebuie neaparat sa merg, de ce nu socialiez, de ce nu ma implic.. sunt atat de multe de ce -uri pe care nu le fac..
Traiesc pentru ziua de maine si in fiecare zi ma conving ca asta e ziua cea mare..
Dar nu ma plang... poate ca ii zice astenie de primvarara prematura.. sau poate ca mi-am consumat bateriile pe prostioare..
Cert e ca maine intram in luna februarie.. si Doamne ce luna frumoasa o sa fie...
Nu stiu daca ma crede cineva, dar n-am nici cea mai mica idee de ce am scris chestia asta, nu am nimic important planificat pentru februarie.. dar daca totusi cineva acolo sus face planurile pentru luna februarie.. sper sa ne dea niste zile cu soare..