Argh...

De cate ori n-am mai spus asta: iubim sa fim iubiti..
Dar ce se inatmpla cand ajungi sa nu-ti mai doresti sa iubesti sau sa fi iubit.. nu pentru toata viata, macar pentru o perioada..
Ce se inatampla atunci cand cunosti pe cineva si iti petreci timpul gandindu-te ca nu are cum sa mearga prost..
Ce se inatmpla cand trecutul iti da peste nas si iti aduci aminte de o seara cand iti zicea la ureche ca daca pleci o sa regreti..
Am plecat.. si acum regret, partea frumoasa e ca nu regret ca am plecat, regret ca s-a inamplat..
Exista citatul ala idiot " nu regreta nimic ce te-a facut candva sa zambesti".. si ce te faci cand rememorezi totul si realizezi ca nu te-a facut nicioadata sa zambesti.. ca niciodata nu ai fost cu adevarat fericit.. si totul nu era decat o iluzie..
Si pana la urma ce se inatmpla cand te trezesti la realitate si incerci sa mergi inainte, dar el a avut drepate cand iti soptea ca daca pleci o sa regreti.. si acum esti judecat prin faptele lui, nu ale tale, si nu-ti mai ramane nimic de facut decat sa te asezi undeva si sa privesti cum trece trenu pe langa tine si tu nu poti sa faci nimic, nici macar sa te arunci in fata lui...
Si trenul trece.. si eu stau si ma uit.. pentru ca e tot ce mai pot sa fac.. sa alerg acum si sa dau timpul inapoi nu pot si nici nu vreau, pentru ca am incercat sa ma educ sa nu regret niciun gest pe care il fac, asa ca mai bine invat cate ceva din greselile mele, dar se pare ca lectia asta e cam grea..
Vorbesc mereu de sanse, asta pentru ca mereu dau sanse oamenilor, e adevarat ca uneori am dat sanse unor persoane care meritau sansele respective si care au folosit sansele ajungand sa-mi fie apropiati, dar recunosc ca m-am si fript si am dat sanse unor persoane care au crezut ca daca primesc o sansa primesc totul de la mine, dar au aflat pe pielea lor ca sansa nu e decat o incercare nu e un credit raportabil...
Vorbesc de sanse, dar cand se inatampla sa fiu nevoita sa mai cer o sansa, nu imi gasesc cuvintele si imi bag capul in pamant in speranta ca mi se va da sansa aia, asa cum dau eu sansele - fara sa astept sa mi se ceara..
Gresec in fiecare zi, la fiecare pas.. si din fiecare pas mai invat ceva, invat sa fac sa mearga lucrurile ... si daca se inatmpla sa pierd, invat si din asta desi doare mai tare asa..
Nu vreau sa pierd de data asta si un singur semn ar fi suficient ca eu sa ma apuc sa lupt... dar cum semnul intarzie sa apara, atunci eu ma retrag asa cum stiu cel mai bine sa o fac, in liniste si cu zambetul pe buze... pregatita sa o iau de la capat...