Nimic nu s-a schimbat

Am crezut ca o sa se schimbe atat de multe.
Vine un moment in viata oricui cand incepe sa-si recunoasca defectele, nu am chef sa stau acum si sa ma destainui zicandu-va defectele mele, momentul ala nu a venit inca in viata mea, insa recunosc pentru inceput un defect de-al meu care de multe ori mi-a fost de folos,dar nu odata m-a facut sa regret amarnic unele decizii.
Asadar, orgoliul meu a fost de foarte putine ori infrans (din pacate-poate trebuia cateodata sa ma las invinsa,dar...). Astazi a fost una din zilele acelea in care am fost "invinsa", in care m-am lasat dusa de valul sentimentelor de moment, dusa de un instinct tampit care m-a manat in a pune pe repeat o melodie ce stiam ca o sa trezeasca in mine un conflict enorm si o nevoie de a intoarce lucrurile pe dos!
Initial m-am mintit singura si am zis ca ceea ce am facut o sa duca spre bine, dar m-am inselat si nu e prima oara cand mi-am facut rau singura!
Ce a urmat, e poveste...
OOO..Calmati-va nu a fost vorba de o poveste cu "happy end".
Ca sa fiu sincera povestea asta nu a avut nici un "end", isi are continuarea in aceste randuri!
Ce pot sa fac eu acum?
Sa ii fac finalul, sa pun acel punct, sau sa ma recunosc invinsa definitiv de niste sentimente mult prea puternice, sa imi plec capul in fata lor si sa merg asa inainte.
Ce ar urma?
Nimic nou, in ambele situatii, ca ma las sau nu invinsa de niste sentimente ce nu dau nici cel mai mic semn de aplanare, tot prost ies; fie ca incerc sa ma prefac ca ignor, ca evit, ca ma detasez; fie ca sunt asa cum simt, cum vreau sa fiu..in ambele situatii nu depinde de mine. Cred ca e pentru prima data in viata cand nu am eu situatia sub control, cand nu mai depinde de mine daca vreau sau nu sa tin capul sus, prima data cand altcineva detine controlul vietii mele, controlul desfasurarii tuturor zileor ce trec nemiloase pe langa mine!
V-am zis vreodata cat de firca imi e de moarte? V-am zis ca nu suport gandul ca intr-o zi degetele astea care tasteaza acum o sa zaca inerte intr-o cutie de lemn, atat de departe de lumea asta!Argh mi-e atat de frica de ziua aia..
Dar asta e un alt subiect!
O alta poveste..
Pana una alta eu imi traiesc povestea mea...nu pun punct, caci am incercat odata si acum parca nu ar mai avea sens, las totul sa decurga cum o vrea el!