Ferestre catre trecut

Ce ciudat e..Doar privind niste fotografii sa simt atat de mult lucruri.
Cred ca pozele sunt cele mai frumoase amintiri posibile, atunci cand privesti o poza nu-ti amintesti numai locul in care a fost facuta si de personanele cu care erai atunci, ci iti amintesti si exact ceea ce faceai inainte si dupa ce obiectivul aparatului foto capteaza imaginile. Si uitandu-ma astazi peste mai toate pozele din calculator, nu de putine ori am lacrimat cu nostalgie, am zambit amuzata la unele poze si am oftat la altele.
Pozele sunt acele mici ferestre catre trecut, si cum in poze rar sunt captate momente triste, pozele sunt o oaza de bucurie de cele mai multe ori.
Am ales doua dintre pozele care, poate, ca mi-au stranit cea mai frumoasa reactie, ar mai fi fost si multe altele, dar nu am vrut sa postez poze cu oameni, am vrut sa postez doua poze care atunci cand le privesc, nu imi starnesc doar amintiri legate de momentele in care au fost facute, ci amintiri: multe, frumoase si care imi dau acel fior in piept despre care sunt sigura ca v-am mai vorbit!
Nostalgie, melancolie, bucurie, tristete, zambete, lacrimi, rasete..si multa Cuba Libre!

Noapte buna amintiri, va inchid acum la loc in cutia de fier, de unde sper ca nu va voi mai scoate niciodata, pentru ca vreau sa evit pe cat posibil sa-mi mai arat vulnerabilitatea. Dar nu va arunc, doar va inchid sper, pe vecie... Si daca e pe vecie, de ce oare nu le arunc?? Probabil pentru ca doar stiind ca sunt acolo mereu pentru mine si ca oricand pot sa le "folosesc" imi da incredere in mine, in viitor..Si poate cine stie(parafrazand un fost prieten de suflet) "niciodata nu stii ce iti rezerva viata"...

Noapte buna si voua cititori plictisiti..
Noapte buna si voua, toti cei ce ma intelegeti, si pentru binele vostru tare mult as fi vrut sa fi fost si voi printre cei plictisiti, sa nu simtiti tot ce stiu ca simtiti...