Nu, nu mi se pare corect sa-mi fie greu, imposibil, jena...sa vorbesc cu un om, cu care am vorbit tot ce se putea vb pe lumea asta. Ne-am certat si ne-am spus toate cuvintele din lume, ne-am iubit si deasemenea ne-am spus toate cuvintele din lume...Am filosofat,am ras impreuna, am plans impreuna, ne-am imbatat, am fost diplomati...Am fost totul unul pentru celalalt..faceam tot impreuna si viata noastra era doar una pentru amandoi!
Realizez ca nu mai suntem unul pentru celalalt, ca nu mai suntem aceasi viata..ca fiecare are acum alta viata..dar nu mi se pare corect sa nu am puterea sa-l rog ceva, ca nu am puterea sa-i spun ceea ce imi doresc, ceea ce vreau.
Caut in toate discutiile pe care le purtam o portita, un anumit moment in care sa te rog...
Cred ca stii foarte bine ce vreau sa te rog, sau daca nu stii vei fi foarte uimit.
Nu credeam ca o sa-mi fie atat de greu, dar tie personal chiar nu am puterea sa-ti zic..chiar si dupa atatia ani...
Asa ca te rog aici..acum..
"Te rog, nu pleca..Mi-e frica!Te rog nu pleca, stai aici. Stiu Bucurestiul nu are munti, nu are zapada, dar...chiar imi doresc din suflet sa fim impreuna in noapte dintre ani!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu