luni, 28 mai 2007

Miros de dimineata...


Vreau la mare..

E ora 04:34 si eu simt mirosul de dimineata.
Cu toate ca inca cerul nu e albastru...
Simt in piept vibratiile unui inceput de zi!
Nu, nu m-am trezit acum!
Asta e momentul in care ar fi normal sa ma culc!
Dar cred ca am baut prea mult RedBull si prea multa cafea ca sa mai pot sa pun capul pe perna!
E prima data in viata cand termin o cana de cafea.
E prima data in viata cand beau cafea.
Si nu am terminat o cana de cafea.
Am terminat 2 cani de cafea.
Are importanta ca amandoua aveau jumatate de litru?
Sau ca pana la cafea dovedisem deja 6 RedBull-uri si un RedForce :)).
Nu, asta nu are importanta pentru tine cel ce citesti, pentru tine important e ca eu sa iau 10 la atestat, 10 la Bac, 10 la ambele faculati la care dau!
Dar pentru tine nu conteaza ca eu nu dorm noaptea, ca ziua nu pot sa ma trezesc, ca am inceput sa beau cafea, ca imi vine sa vars de la ea, ca nu mai mananc si ca am inceput sa sufar de paranoia!
Pentru tine astea sunt detalii.
Pentru mine astea sunt ultimele gesturi in spatele carora ma ascund.
Pentru mine nu conteaza ca nu vreau sa-mi dau atestatul, atat timp cat tu vrei il iau cu 10.
Pentru tine nu conteaza ca pe mine nu ma mai intereseaza cu cat iau Bacul, dar pentru mine conteaza ca tu te astepti mereu sa fiu cea mai buna!
Si in fiecare zi incerc sa fiu cea mai buna pentru tine, fie ca imi esti : mama, tata, sora, unchi sau doar cunostinta!
Si ajung sa vad cerul albastru al rasaritului cu gandul ca mai trebuie sa beau o ceasca de cafea ca sa te vad pe tine mandru de mine!
Numai ca pe rand o parte din oamenii pe care am vrut sa-i fac sa se simta mandri ca ma sustin, au plecat de pe lumea asta.
Si pana la urma voi pleca si eu, si ma grabesc sa fac ceva important in viata asta, ca sa nu fiu doar o umbra pe pamant ci sa fiu ceva mai mult, pentru familia mea, pentru copii pe care ii voi avea, si de ce nu si pentru orice trecator.
Traim pentru ceilalti, si vazandu-i bucurandu-se de reusita noastra ne bucuram si noi!
Pentru mirosul unui rasarit de mai, pentru domnul care duce gunoiul la 3 jumate cand eu ma uit pe fereastra, pentru comisia examenului meu de atestat de maine, pentru comisiile de la bac, pentru comisiile examenelor de admitere, pentru voi toti, si daca se poate si pentru viata mea!
Noapte buna!
Buna dimineata!
P.S: de ce aici jos scrie ca l-am publicat la ora aia..e deja 04.39...hmz..ce importanta mai are atat timp cat in mine pare sa fie 12 dupa-amiaza?!
Imi dau doua ore de somn, var rog ierati tupeul meu! ;))

miercuri, 23 mai 2007

Pentru ei...



Am amanat
postul asta...
De cateva saptamni tot aman postul asta..
Astazi am hotarat ca e momentul sa va zic...
Exista in viata noastra persoane la care tinem enorm...
Persoane care ne marcheaza anumite momente ale existentei noastre pe pamantul asta..
Mai greu e atunci cand ele pleaca de langa noi!
Era o zi de aprilie cand am afalat ca Luminita Besoiu ne-a parasit.
Ea nu afost numai sotia cunoscutului actor Ion Besoiu, a fost si un minunat om de televiziune.
Am cunoscut-o pe vremea cand mama lucra la jurnalul de stiri de pe TvrCultural.Avem vreo 14 ani si toata ziua
nu faceam decat sa-mi pierd timul pe holurile televiziunii roamne, lucru cu care sunt obisnuita de cand m-am nascut!
Ei bine cunoscand-o pe Lumnita Besoiu, am invata ca nu conteaza ceea ce faci, ci conteaza mai ales cum o faci. O consider o mare doamna, intotdeauna am apreciat femeile frumoase, curajoase si puternice, ei bine uite asa am vazut-o eu cu ochii mei de copil pe cea care astazi nu mai e printre noi, si pe care o regret atat de mult!
O alta persoana de la care am avut ce sa invat, a fost Jana Ghiorghiu, sa va povestesc acum date despre ea, ar fi total penibil, pentru ca presupun ca toata lumea a auzit de acest minunat om de televiziune,de la care atat de multi au avut ce sa invete. Pentru mine nu a fost un mentor in ale juranlismului, poate pentru ca pe la 15 ani cand ma plimbam cu baiatul ei Ionut prin tvr sau cand asistam la discutiile ei cu mama legate de grile sau alte chestii, nu ma gandisem inca ca televiziune vreau sa fac in viata. Si poate acum regeret ca a plecat asa devreme dintre noi, si nu am apucat sa mai fur ceva de la o Mare Doamana a Televiziunii.
Astazi o alta stire, Ralu Filip predeseintele CNA, la doar 47 de ani ne-a parasit, un infarct total neasteptat a facut ca unul dintre cei mai injurati si blamati oameni din peisajul mass-media, sa ne paraseasca poate mult prea repede. A lasat in urma lui, regretele unor gesturi sau vorbe ce nu a apucat sa le auda,a lasat o familie indurerata si foarte foarte multi oameni pe care cateva zile constiinta probabil nu-i va lasa sa adoarma. Singurul lui pacat, ca a fost pus intr-o functie unde el era cel care trebuia sa faca "treaba murdara".
Am lasat-o la urma pe cea care timp de 4 ani cat am stat la Iasi, mi-a fost a doua mama.
Pe 9 mai, cand m-am trezit ,mama cu lacrimi in ochi mi-a spus ca Vanda (Condurache) a murit.
In primele secunde nu am mai auzit nimic in jurul meu, iar apoi am realizat ca este imposibil.
Mi-a explicat mai tarziu mama ca a fost vorba de un accident de masina, ca taxiul in care ea se afla la ora 6.30 a aterizat in lacul Ciric de langa Iasi. A fost pentru prima data in viata cand nu aveam nici macar lacrimi. Chiar si in secundele astea cand scriu, eu una nu pot sa constientizez ca toate astea sunt adevarate!
Ea a fost pentru mine : mama care ma apara in fata mamei mele, a fost o femeie extraordinar de puternica, neavand copii ea se atasa foarte repede de oameni. De fiecare data cand vorbeam cu ea la telefon simteam un dor imens, si chiar daca nu i-am spus niciodata, au fost multe nopti in care neavand somn ma gandeam la Iasi si la ea.
Anul asta inainte de majoratul meu, am vorbit cu ea, imi spunea atunci ca isi aminteste cu drag de momentele in care mi-am serbat eu la TvrIasi primul deceniu :)...
Ce nu i-am spus atunci? Nu i-am spus la telefon ca abia astept sa vina vara sa trec de bac si de admiteri si sa ii fac o vizita in Iasi ca sa-i arat unde am ajuns, sa-i arat ca fetita aia trasnita de alerga pe holurile tvr-ului, a ajuns acum o domnisoara inalta si cocheta... Vroiam sa ii arat ca poate sa mai puna pe lista un om de care sa fie mandara.
EA era una dintre persoanele pe care am vrut sa le fac mandre de mine!
Nu a fost cancer, nu a fost infarct..a fost un tragic accident de masina..care mi-a luat subit o persoana atat de draga.
Dar ea se alatura acolo sus acelora pe care ii iubesc atat de mult si care au plecat mult prea repede din viata mea!
Te iubesc Vanda...

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

sâmbătă, 19 mai 2007

Poveste unui vis..

Visam..
Visam amandoi.
Nu ne trebuia prea mult..
Unul langa celalalt asezati incepeam sa visam.
Uneori in visele noastre eram impreuna, ne plimbam tinandu-ne de mana si stiam ca intreaga viata o sa fie asa.
Doar noi doi.
Alteori visam cum peste ani ne vom reintalni pe strada si vom incerca sa evitam intalnirea privirilor noastre....
Priviri calde
Priviri reci
Priviri de gheta
Priviri de foc...
Promisiuni si minciuni
Vise si promisiuni
Minciuni si vise...
Ai fost visul meu si asa vreau sa te pastrez pentru totdeauna...
Nu vreau sa stric visul..
Inca visez...
I can't explain the things that I'm feeling but I won't let go...
It still our dream...
Si daca nu ne vom mai revedea niciodata in viata asta...iti jur ca te voi pastra in inima mea.. cu bune si cu rele..
This is the end...
The real end...
See you in our "Hotel"...




vineri, 18 mai 2007

No words...


Fara cuvinte
Doar clipe traite
Fara cuvinte
In zadar povestite!

Fara cuvinte
Doar rasuflarea calda pe gatul fierbinte..
Fara cuvinte
Doar sunetul buzelor prea calde si moi

Fara cuvinte
Doar momente si clipe
Fara cuvinte
Azi vorbesc saruturile pentru noi doi

Nu vreau cuvinte
Sa strice magia
Nu vreau cuvinte
Nu isi au rostul...
Nu azi..nu aici..nu acum..
Poate maine!

joi, 17 mai 2007

Sempre para sempre

Cuvintele dor de cele mai multe ori, dar nicodata un cuvant n-o sa poata sa raneasca asa cum faptele o fac, iar din prostie sau naivitate, de cele mai multe ori ceea ce doar faptele au putut ruina, cuvintele incearca sa repare..din pacate de prea multe ori in viata ne lasam calcati in picioare de fapte, ca dupa aceea sa iertam si sa iubim doar..niste cuvinte! Aici nu sunt cuvinte...aici sunt sentimente..nu am putut sa pun clipul in post direct, dar sunteti la doar un click distanta ;)



"amore para sempre"

marți, 15 mai 2007

Sa ridicam paharul pentru inca un final...


Inca un final :


- Final de liceu...

- Final de dragoste...

- Final de idila...


Unele frumoase, altele dureroase...dar toate vor fi pastrate in cutia cu amintiri... amintiri de viata..amintiri din prefata romanului vietii mele!


For each forgotten kiss, for all the memories, for all the times a look said all we had to say.You played your part so well a modern Romeo, you came on Cupid's wings and then you flew away.
For every sleepless night forever in your arms, for every hour spent lost in the reverie.
You broke your promises, no shame and no regrets, you burned the bridges too an endless mystery.
When you touch my face, when you call my name I burned with desire, but you left me in the rain.

"It's something unpredictable,
But in the end is right.
I hope you had the time of your life. "
Another end...a new beginning...

joi, 3 mai 2007

La Diva aux pieds nus




Sunt anumite lucruri despre care iti e rusine sa vorbesti in societate!
Dar cred ca pana la urma de asta e facuta societatea...ca sa te inhibe la un moment dat, si ca sa ajungi "unul intr-o turma"...

Dar am ajuns la un nivel unde vreau sa ma ridic si sa recunosc ca nu pot accepta ideea ca fac parte dintr-o turma, si daca chiar trebuie sa existe o turma, trebuie sa recunosc ca vreau eu sa fiu capra neagra!

Se intampla sa vine in viata ta un moment in care faci anumite alegeri...alegerile nu trebuie sa tina de timp, spatiu, loc, anturaj...ba din contra cred ca alegerile trebuie sa fie spontane, ca sa fie sincere!
Am facut mai multe alegeri in viata asta a mea si toate mi-au schimbat intr-un fel sau altul viata, si de nici una nu mi-e rusine!

Sa trec acum la subiectul din noaptea asta..
Va voi spune unul din prea multele mele secrete...
Nu se asculta in B, nu se asculta nici in autobuz...se poate asculta in masina personala cu geamurile foarte bine inchise, sau la i-pod, dar nu prea tare ca sa nu se prinda cei din jurul tau ca asculti... Cesaria Evora!
De ce toate aceste "masuri de precautie"??
Simplu, pentru ca esti total uncool daca asculti asa ceva!
Cesaria Evora este...muzica, ritm, mesaj, sentiment, nostalgie, fericire...este tot ceea ce vrei sa fie!
Ascultand muzica ei...nu trebuie sa intelegi ce spun versurile alea, pentru ca versurile alea sunt exact ceea ce vrei sa intelegi.
Versurile ei sunt starea ta, versurile ei, sunt marea ..nisipul..rasaritul si apusul.
Versurile ei pot fi strainul cel l-ai intalnit candva si pentru care ti-a batut inima mai tare cand ai vazut ca te-ai departit de el fara sa-i spui nimic, dar versurile alea pot fi si o noapte calda in bartele celui langa care esti de atat de mult timp...
Versurile ei..sunt bucurie, tristete, curaj, nostalgie, speranta....

Ea e "Diva desculta", ea canta, fumeaza , sufera si se bucura..si toate astea doar prin muzica ei...


Noapte buna...

that uncool girl... :P

miercuri, 2 mai 2007

Back in my life!


Vama..soare...nisip..multe beri...prea putina mare!
Mult zgomot...multe tipete..prea putina liniste..prea putina mare!
Am uitat sa mai mergem la mare ..pentru mare!
Stim sa mergem la mare..pentru zgomot,tipete, beri, iubiri..
Dar niciodata pentru mare..
Pentru cirac 30 de minunte am fost doar eu cu marea, ea ma intelege, eu o iubesc..relatia ideala.
Nu va speriati. Nu s-a schimbat nimic: sunt eu aceeasi - criticata, apreciata, iubita si urata...
Ce s-a schimbat?
Ca in fiecare zi din viata mea...si in ultimele cateva zile s-a schimbat ceva..
Si daca ma gandesc mai bine nu,nu mai sunt aceeasi..
Caut altceva in viata mea!
Caut putina liniste, putina mare.. :)
Caut liniste si traiesc cu speranta ca fiecare zi poate fi un inceput de poveste!
Caut liniste...si incerc cu toate fortele sa nu ma mai intorc in trecut, sa merg si sa privesc doar inainte...
Caut liniste..si vreau ca ceea ce a fost sa fie acolo..si sa traiesc doar pentru ceea ce o sa fie!
Poate ca am gasit ce caut, dar nu am curajul sa o spun...sau poate e bine sa mai astept!...
Noapte buna mare...
**perfect stranger...perfect smile!

joi, 26 aprilie 2007

Ma amuz


Am ajuns sa imi pun poze pe hi5 si/sau pe blog, cat mai recente, ca sa ma mai recunoasca lumea pe strada!
Ne instrainam, ajungem sa avem senzatia ca daca ne vorbim zilnic pe mess, sau daca ne dam sms-uri in ore, ajunge..si nu mai tre' sa ne vedem "face to face".
Trist...
Sa trecem asadar, doamenlor si domnilor la noutaile din program.
Deoarece am ajuns sa scriu din ce in ce mai rar p'aici, am sa incerc sa va bag rapid in tema.
Adevarul e ca nu vacanta de Paste a fost ultimul "respiro" pana la Bac, uite de exemplu duminica plec in Vama :P
Am completat albumele la scoala, si mi s-a completat si al meu, si din 30 de colegi, cu indulgenta recunosc ca vreo 26-27 mi-au scris replica "chiar daca am avut unele neintelegeri,acum totul e ok"- in traducere "chiar daca ai vrut sa ma bati odata, sau eu pe tine" :))
Asta e bene, inseamna ca peste ani o sa-si aduca aminte nu numai fata mea, sau unele amintiri legate de mine, dar si numele meu complet, cu tot cu "cratima" dinte "Ana" si "Maria" :))
Am dat teze, mai am de dat :))
Ma pregatesc pionierste de atestat, pentru cei care nu stiu, chiar daca stai patru ani intr-un liceu plini de manele pe hol, si de aur la urechi si gat, ai avantajul ca la final poti da un examen de atesta, dupa care iti iei o diploma, si cand nu mai ai ce manca o pui pe varfuria copiilor...ca altceva nu cred ca pot face cu ea :))
Da....
Altceva??
Astept cu nerabdare Bacu'...1mai....banchetu' (daca se face)....
Altceva??
Tanjesc la libertate...la fluturi in stomac...adik....DA MI-AM LUAT CARNETU' :)))
IEPS...un nou pericol public e liber pe strazile Bucurestiului(si nu numai)...nu,nu,nu inca n-am masina, da sincer nu ma prea grabesc :))
In rest....
Vorbim dupa 1 mai ...
Ma intorc "La tiganci" :P

marți, 10 aprilie 2007

Hristos a inviat!...si ultima vacanta de liceu..




A fost un Paste inedit! :)
A fost pentru prima data in viata cand am inrosit oua, am facut friptura si mi-a iesit chiar si tortul :D


Pe de alta parte acum incerc sa ma bucur de ultima vacanta din liceu.

Yah I know..iar am inceput sa fiu melancolica, dar asta e..

Oricum in saptamana asta va voi lasa..

Am zis ca daca tot e vacanta chiar daca mi-a mai ramas atat de putin din ea, o sa ma prefac ca fac ceva in ea.

Asadar maine ma urc in InterCity si ma opresc direct in Cluj.
De ce Cluj?
Pentru ca e un oras la care tin. E orasul in care am cele mai multe rude. E orasul in care am cel mai dulce nepotel din lume. E orasul in care stiu ca ma va astepta pentru totdeauna cineva drag mie. E orasul cu una dintre cele mai frumoase lumini din lume.
Lumina e foarte importanta...de cele mai multe ori lumina face tot.
Asadar.. imi voi umple gentile cu cartie lde istorie, romana si legislatia rutiera, si voi pleca in vacanta. O sa incerc sa imi imaginez ca nu sunt doar 3-4 zile ci ...2 saptamani pe putin!
Ma voi plimba, voi face vizite, voi face poze, voi invata, voi admira, voi asculta muzica buna..si ma voi bucura de ultima mea vacanta din liceu!
....noapte buna...

vineri, 6 aprilie 2007

Damn.. ;))


Am observat ca Pastele se repeta..si Craciunul...pana si "Anul Nou"..adica de ce se tot repeta daca e "anul nou" :))..

Sunt prea "filosoafa" la ora asta.


Asadar iar vine Pastele...
Probabil, datorita mamei mele, toate sarbatorile astea religioase, au o semnificatie speciala pentru mine.
Nu e mama, habotnica, nici nu stiu de cate ori pe an intra intr-o biserica, dar a incercat sa conserve in noi o stare de spirit speciala cand vine vorba de sarbatorile astea ...
Nu mi-am petrecut nici un Craciun cu prietenii, sau ceva de genu asta, in fiecare an am fost acasa, in jurul bradului.(cel putin din cate imi aduc aminte, si daca n-am fost acasa am fost clar cu mama pe undeva...dar in familie).
Cand vine vorba de Paste, pana acum doi ani "regula" a fosta aceeasi cu cea a Craciunului, dar s-a intamplat acum doi ani ca Pastele sa pice undeva pe langa sau chiar pe 1mai, iar eu si cu prietenul meu de pe vremea aia, am vrut sa mergem la mare.Asadar,pana la urma am plecat cu parinti lui la mare, iar cam ....85% din timpul petrecut a fost un mare dezastru, singura parte buna a fost in seara de Paste cand am "fugit" in vama, si ne-am vauzt cu fetele si "ne-am bucurat..ca a Inviat Hristos"...
Anul trecut a fost al 2-lea an cand am plecat de acasa de Paste, de data asta am lasat marea pentru munte. Am fost cu prietenul meu (altul decat in anul anterior :)) ) undeva la munte, nu ma intrebati in ce statiune montana, ca nu am treaba cu partea aia a tarii. A fost dragut, au fost si parinti lui, si mai dragut a fost ca ala era primul drum pe care-l facea in afara Bucurestiului, de cand avea carnet... Seara de Inviere a fost ceva mai frumoasa decat cu un an inainte, adica Slava Domnului, macar ne-a prins la biserica luand lumina. A urmat apoi o petrecere cu oameni "mari" :)..pe care cu siguranta o sa o tin minte, mai ales ca aceea a fost noaptea in care mi-am invatat numele complet pe de rost "Ana-Maria"(cine stie cunoaste).
Intrebarea...ce o sa fie anul asta??
Ergh, anul asta am fost nevoita sa aleg..intre:
-cu mama la rude?!
-cu prietenul in Bucuresti...
Ce punct comun aveau ambele variante??
FUNNY! :D
Am ales sa raman in Bucuresti, pentru ca marti trebuie sa plec la Cluj, si mi s-a parut a fi mult prea obositor sa ma tot plimb prin tara!
Asa ca m-am gandit ca cel mai bine ar fi daca as ramane cu el , mi-as incerca talentele culuinare..in treburi serioase ca: friptura , vopsit de oua si chiar si tort!!
Ce-o sa iasa?
Nu stiu, dar sper sa iasa bene...
Mancarea...si Pastele..
Cert e ca am negociat la sange sarbatoarea asta...el a acceptat, intr-un final sa mearga la biserica apoi sa respecte ritualul si sa mergem acasa sa mancam...dar si eu am acceptat ca la un moment dat dupa toate astea sa iesim sa... "petrecem" ca orice pustani din capitala :)))
So let it be...
Cred ca cel mai bine din treaba asta o sa iasa Funny, care o sa socializeze cu cei 2 catei ai prietenului meu, si care va avea ocazia sa mamance ffoooaarrttee mult, in cazul in care mie nu o sa-mi iasa friptura :D :D :D
Va urez un Paste fericit, linistit, cald..plin cu dragoste, pe care-l sa-l petreceti cum vreti voi langa cine vreti voi...
Cat despre excesele culinare... va zic eu , stiu una si buna de la mama : "HEPATOBIL" :P
Eu una de o saptamana sunt in post, da si cand o sa intru in friptura... :D
Paste frumos... :)

marți, 27 martie 2007

Despartirilor mele, cu drag!



Da.. stiu ca blogul meu e citit de toata lumea!


Stiu foarte bine asta, si cu toate astea imi asum cu fiecare post o noua responsabilitate!





Probabil o sa fie un alt post din ala tragi-comic!





Momente, clipe...


Trecem in viata prin multe.
Si asta o spun eu, o pustoaica de 18 ani, nu vreau sa ma aud la 60 de ani ;))

Cu fiecare despartire invatam cate ceva.

Prima data cand am fost despartita de cineva drag, a fost cand aveam vreo 10 ani si Toto, catelul meu a fost dus undeva la tara, din tertze motive.
Aia a fost prima mea despartire.
Dureroasa, incununata de lacrimi grele.

Apoi, au urmat intr-o ordine pe care nu mi-o mai aduc aminte exact, primele "iubiri" din clasa a6-a-7a.
Dupa unul dintre "iubiri" ;)) am suferit ceva timp, sa zicem...un an aproape. =))
Daca mi-aduc bine aminte el a fost primul baiat care ma tinut de mana..a fost ceva tampit acum privind in spate, dar nu vreau sa imi aduc aminte ce drama am trait atunci, cred ca aia a fost una dintre cele mai crunte perioade din viata mea, cu siguranta datorita varstei pe care o aveam;))

Apoi deja, in cls.a8-a devenisem "puternica", si imi place sa ma joc, imi aduc aminte ca ajunsesem sa fac pe multi sa sufere cu "jocurile" mele puerile, recunosc ala era modul meu de a ma apara, invatasem ca daca ma implic emotional, la cea mai mica strangere de mana, ma ard rau, si o duc in bocete luni de zile.
Asadar clasa a 8-a a fost triumful sadismului pentru mine, si acum regret, pentru ca au exista persoane care au suferit din cauza mea, dar cine stie asa cum eu am devenit mai puternica de pe urma unor astfel de intamplari,probabil si experienta traumatizanta cu mene, a fost benefica si "educativa" pentru altii!

A inceput apoi liceul, unde eram ferm convinsa ca o sa-mi gasesc marea dragoste si ca orice boboaca, eram cu ochii-n 14-she, nu mi-a trebuit mult ca am gasit ce cautam, desi totul incepuse dintr-un orgoliu tampit de-al meu, cu trecerea timpului, "regina de gheta" [ =)) ] s-a topit, si s-a indragostit nebuneste de cel ce pentru urmatorii 2 ani urma sa-i accepte cele mai tampite si groaznice nazuri.
EL a acceptat pana si situatia in care eu ma indragostisem de un coleg, si nu stiam cum sa ma impart, o poveste frumoasa de altfel, dar cam ca toate lucrurile frumaose, nu a durat, ba mai mult ajunsese sa devina un cosmar.
Cert e ca acel EL a acceptat poate ce nimeni pe lume nu ar fi trebuit sa accepte, ba mai mult impreuna am reusit sa trecem peste toate.

A urmat apoi inevitabila deaspartire, dupa 2 ani, am hotarat sa punem punct, nu eram genul care sa mai ramana mult timp in "lesa" (termen gresit caci nu eram nici pe departe in lesa, da intelegeti voi).

Asadar, mergand mai departe in viata am dat peste un specimen, rar intalnit pe pamanat, un om, care daca ar fi fost femeie, cu unele modificari era leit : eu.
Zic asta pentru ca de prea multe ori m-am regasit in omul asta, dar acum sa fim seriosi, cine ar putea sa stea cu mine :))
Asadar, dupa o relatie... cu bune si cu rele, cu momente de vis dar si cu clipe de pur cosmar, intr-un final, bineinteles despartirea a venit, e adevarat ca probabil asta a fost despartirea care a picat in cel mai prost moment, dar am trecut peste, si acum nu pot sa-mi mai aduc aminte decat niste clipe minunate, restul oricat as vrea nu mi le mai aduc aminte (un exercitiu formidabil, incercati-l acasa ;)

Au urmat apoi mai multe incercari esuate de "relatie", una dintre ele a fost poate, cea mai traumatizanta, in urma careia am suferit cel mai mult, dar nu dupa persoana respectiva ci datorita actiunilor intreprinse de respectivul dupa despartire.
Dar cred ca asta dintre toate a fost despartirea cea mai prielnica, caci pana la urma a fost un test pentru mine, si de la agonia in care ma aflam, am reusit sa ajung pe linia de plutire, si asta e cel mai bine.
Ba mai mult, am reusit sa ma si ridic peste linia aia de plutire, ajungand chiar sa zbor spre nori.

A urmat apoi o perioada minunata, in care m-am intors la prima dragoste , acel EL pe care niciodata nu-l voi putea uita, si fata de care gresesc in fiecare zi cu cate ceva, dar care mereu stie sa ma ierte cu aceasi ochi plini de durere.

Ca in final, sa intru intr-o relatie (relatia depsre care am vorbit putin mai sus,cu persoana care ma facuse deja sa sufar enorm, prin ceea ce facuse dupa ce totul se terminase); relatie din care stiam ca nu o sa ies prea bine, stiam ce riscuri imi asum, si am avut marele curaj sa imi asum tot.
O relatie pe care acum, ca am trecut de ea, pot s-o numesc daca nu: frumoasa, macar..interesanta!
O experienta cu totul si cu totul noua, dar din care am invatat extraordinar de mule lucruri.
O relatie cu o persoana, care poate nu stie, dar ma ajutat enorm, ma ajutat sa vad altfel multe lucruri, ma ajutat fara sa vrea sa iau anumite decizi foarte importante pentru viitorul meu, si toate astea fara sa stie, si intr-un timp relativ scurt.
O relatie in care am incercat sa investesc foarte mult, dar totodata am invatat ca daca lipseste acel "ceva" degeaba te chinui.
De data asta aici a lipsit acel "ceva", dar asta nu inseamna ca a fost un esec, ci un mare pas inainte.
Si pentru asta cred ca a meritat.

Nu sunt genul de om care sa regrete fapte, sunt in schimb omul care recunoste cand e intrebat,si totodata sunt, peste toate, femeia care tine la intimiatatea ei.
De-a lungul timpului multi au zis multe, multi si-au pus si pielea la batatie pentru cele spuse, dar nu am obiceiul sa stau sa incerc sa conving pe unul sau altul de falsitatea celor afiramte de niste "unii".
Am in schimb deminitatea de a recunoaste cand e ceva de recunoscut, dar cand e vorba de viata mea particulara nu cred ca voi fi vreodata constransa sa "recunosc" ceva, caci viata mea e viata mea, si nu am chef sa o expun chiar asa de/in public!
Pot sa satisfac in schimb curiozitati, depinde in schimb de cine e persoana "curioasa". :P

Un lucru pot sa afirm: ca am avut in viata mea parte de despartiri dureroase sau mai putin dureroase, de despartiri linistitoare si despartiri triste, de despartiri frumoase si de despartiri confuze sau grele.


Tot ce pot sa spun pana acum este ca nu sunt nici pe departe monstrul ce s-a creat in jurul imaginii mele, sunt un om ca voi toti, cu vise si ambiti, cu dorinte ascunse, si ganduri sincere, cu multa iubire de dat, si cu sufletul deschis sa primesc.

Sunt deja o femeie, femeia care s-a nascut dintr-o fetita puternica, sunt femeia care azi ca si ieri si cu siguranta ca si maine: merge inainte, si mereu isi tine capul sus, caci asta e pana la urma arta de a traii.


Nu am ce sa regret, sau cu ce sa-mi fie rusine sau tema.
Nu consider ca am facut nimic in viata asta scurta de pana acum care sa ma compromita.

Pot recunoaste ca poate am facut prea multa lume sa sufere, dar fara sa vreau, fara nici cea mai mica intentie, si din pacate am realizat ca nu i-am facut sa sufere decat pe oamenii pe care i-am iubit, si care m-au iubit nebuneste...orbeste..


Si stiti ce?
Dedic in final postul asta tuturor despartirilor mele, caci fara ele nu eram cea de azi, si tuturor celor ce au trecut prin viata mea, si chiar daca au iesit sau nu, au lasat o usa deschisa in inima lor, o usa in saptele carei se mai afla inca amintirile dulci ale momentelor de vis petrecute langa mine, in fata tuturor acelora imi plac capul si imi cer iertare pentru tot ceea ce le-am facut, si le multumesc ca m-au suportat asa cum eram atunci, si ii asigur ca azi sunt alta!


Iar pentru restul despartirilor din viata mea: fie ca au fost despartiri de animale dragi ;;), de oameni minunati pe care Dumnezeu s-a gandit sa-i rapeasca mult prea repede, sau doar de despartiri de persoane mai mult sau mai putin importante in viata mea...tuturor le multumesc ca au facut parte din filmul meu, si le promit ca nu ii voi uita niciodata, chiar daca pe strada cand ii vad, ma prefact ca nu ii cunosc ;)!!


Aceasi eu, cu totul noua!






marți, 20 martie 2007

Iubire fara suferinta


Oare dragostea este cea care ne face sa suferim sau noi suntem cei care suferim din dragoste?
Daca ne incredem in ceea ce oamenii spun ca traiesc, putem enumera destule suferinte aparent legate de dragoste. - Suferim pentru ca iubim?
- Suferim pentru ca nu suntem iubiti?
- Suferim pentru ca nu putem iubi?
- Suferim pentru ca nu ne vedem dragostea recunoscuta si apreciata?
- Suferim pentru ca ne facem griji din cauza celor pe care ii iubim?
- Suferim pentru ca ne plictisim de cei pe care ii iubim?
De ce suferim pentru ca iubim?
O cercetare indelungata, insotita de observatii, discutii si reflectii m-a facut sa constat ca atunci cand suferim din dragoste, aceasta nu este niciodata cauza suferintelor noastre.
Intr-adevar, este imposibil sa suferi din pricina dragostei.
Dar...
Dragostea este un fenomen care reprezinta placerea, afectiunea pentru cineva sau pentru tine insuti. Inseamna libertate, plinatate, pace si seninatate.
Nu putem suferi din dragoste.
Daca suferim, altul este motivul.
Confuzia intre scop si mijloc.
Una din marile probleme care impiedica exprimarea unei dragoste fara suferinta este confuzia, in mintea noastra, intre scop (sa iubim si sa fim iubiti) si mijlocul sau mijloacele pe care le folosim in acest scop.
Scopul meu cel mai important este probabil sa fiu fericita. Mijlocul pe care il folosesc pentru a-l atinge consta, de exemplu, in a iesi in fiecare weekend. Intr-adevar, scopul meu este sa fiu fericita si mijlocul pe care il utilizez consta in a iesi.
Nu este decat un mijloc printre multe altele.
Totusi, cand nu pot sa ies, sunt nefericita.
In loc sa folosesc un alt mijloc pentru a-mi atinge scopul, cand ma regasesc singura, ma izolez si astept, in suferinta, sa treaca aceasta perioada.
Comportamentul meu este normal; in schimb este total denaturat. Scopul meu nu este sa ies in cluburi, ci sa fiu fericita.
Iesitul in club este doar mijlocul pe care l-am ales dintre multe altele, pentru a-mi atinge obiectivul, adica fericirea. Dar confuzia intre scop si mijloc ma face s-o iau pe una drept cealalta.
In mod progresiv, scopul aparent devine clubul, si nu fericirea. Insa, in strafundul fiintei mele, adevarata ambitie consta in a fi mereu fericita.
Atat timp cat va dura confuzia intre scop si mijloc, nu voi putea fi cu adevarat fericita.
Trebuie neaparat sa fac ordine in ganduri si sa disociez cele doua notiuni. Pentru majoritatea dintre noi, cautarea fericirii este confuza si, aceasta, de mult timp.
Pentru a trai o dragoste fara suferinta, trebuie sa fim constienti de ea si sa ne straduim neincetat sa eliminam confuzia dintre scopul nostru si mijloacele pe care le folosim pentru a-l atinge.
Dar ce este dragostea?
Cred sincer ca exista o energie pe care o putem numi "dragoste". Am totodata convingerea ca aceasta energie nu iubeste, sau, daca preferati, ea iubeste tot.
Inglobeaza atat persoanele pe care le consideram urate, cat si pe cele asa-zis frumoase. Este prezenta atat la batrani, cat si la tineri. O regasim la bolnavi si la oamenii sanatosi, Leprosul poate sa iubeasca si sa fie iubit. Persoana cea mai grasa poate sa iubeasca si sa fie iubita. Dragostea nu este selectiva cum suntem noi adesea.
Dar mai cred ca etichetam prea multe fenomene cu numele de "dragoste" si ca din aceasta cauza, suferim adesea "din dragoste".
Iata o problema majora daca vrem sa avem parte de bucuriile si binefacerile dragostei. Dificultatea consta in faptul ca, daca noi credem ca dragostea este esentiala pentru viata noastra, si cred ca acesta este un lucru adevarat, vom face totul pentru a o cauta si a o pastra. Dar daca, din nefericire, nu stim exact ce este dragostea, cum vom face sa o recunoastem?
Atentie, un raspuns precum: "Nu va faceti griji, o voi recunoaste cand o voi intalni!" nu poate decat sa ne duca la suferinta. Daca nu stim ce este dragostea, cum sa facem sa o recunoastem si sa o deosebim de fenomenele care ii seamana? Astfel, nu putem nici macar sa avem incredere in cineva care pretinde ca poate sau vrea sa ne-o ofere, pentru ca nu putem sti daca ceea ce ne ofera este sau nu dragoste.
Pentru a intelege si poate pentru a descoperi dragostea, trebuie sa incepem prin a recunoaste si a admite ceea ce nu este. Daca aceasta etapa pare clara pentru mai multi dintre noi, ea poate produce teama catorva persoane care stiu inconstient ca ceea ce numesc ele "dragoste" nu este in realitate asa ceva. Dar, din moment ce nu cunosc alte tipuri de dragoste sau alte moduri de a trai, le este frica sa se regaseasca in fata unui vid cand admit ca ceea ce traiesc nu este dragoste. Ce ne face sa suferim nu este dragostea, nici efectele sale secundare.
Daca suferiti pentru ca iubiti, se intampla pentru ca ceea ce traiti nu este dragoste!

duminică, 18 martie 2007

18.03.2007 - Majoratul meu...






Am avut un majorat superb pentru ca am avut langa mine personele pe care mi le doream...

In pozele de mai jos ii puteti vedea pe:

Didi, Simina, Luciutza, Alexutza, Bolog, Raoul, Ioana, Iuliutza, Silvitza, Cristi, Alexu..dar in poze nu sunt toti.. Elena, Mihaitza, Stefan plus mesele de sus unde chiar daca am ajuns mai rar...
Le multumesc ca au fost langa mine in momentele alea atat de importante pentru mine, si vreau sa stie fiecare dintre ei ca isi merita un loc in sufletelul meu!

Va iubesc si mai mult acum la 18 ani!!
Semneza:
Acelasi copil nebun de ieri...
P.s: Poate ar mai fi fost si alte multe persoane care desi au un loc
in sufletul meu nu au fost prezente, dar consider ca poate asa e mai
bine, pentru ca pana la urma fiecare isi stie locul in viata mea!
VA pupa o ..majora!
























duminică, 11 martie 2007

ULTIMUL MEU "B"

Aaaaa...
Aseara a fost ultima seara cand am intrat in B minora fiind.
Eram asa de bucuroasa cand am ajuns la intrare si mi s-a cerut buletinul, numai ca uitandu-ma in portofel am realizat ca il uitasem in alta geanta, si am simtit ca mor.. Dar salvarea a venit in momentul in care tipul de la intrare mi-a zis sa-i arata cartela de abonament ca e trecut si acolo CNP-ul... Si desi cu o saptamana inainte imi spusese ca ma lasa sa intru, dar e ultima data pana la majorat, saptamana asta amuzat fiind, ma lasat sa intru-de data asta chiar pentru ultima data minora fiind...!
Silviutza si fetele nu prea intelegeau , de ce eram eu asa de happy si de ce incercam sa tin ochii larg deschisi ca sa nu pierd nimic din "ultima mea seara in B..ca minora"...
Apoi in B si-a facut aparitia o persoana foarte draga mie, cu care am trecut prin atat de multe incat pana la urma am realizat impreuna ca nimic pe lumea asta nu poate sa stearga un trecut atat de frumos...
Asa ca am petrecut cu sangria, tequilla si...bere :">
Aceeasi muzica buna, aceeasi baieti draguti(in fata carora de data asta a trebuit sa recunosc ca sunt total indisponibila, pentru ca am langa mine pe altcineva, care chiar daca nu era prezent, conta prea mult)..bonusurile au fost: niste cocalari - pe care i-am desfiintat rapid, dansuri nebune, un stalp care pot spune ca mi-a marcat existenta de minora =))...si bineinteles o doaza nebuna de dragoste, prietenie, veselie si...multa multa nebunie...

Poate ca acest post care face parte din aceasi serie: "majoratul", a starnit din nou amuzament...dar cam asta era ideea...azi nu mai sunt melancolica..azi sunt bucuroasa ca am ajuns la varsta asta sa am niste prieteni adevarati, niste oameni care ma iubesc, altii pe care ii iubesc eu, altii care macar se chinuie sa ma iubeasca..si abia astept weekendul viitor cand vor fi langa mine macar o parte din toti aceestia...

Va multumesc ca existati...

BTW...nu va bucurati prea mult ca cine stie cand ma apuca iar nostalgia..oricum mai am atat de putin...

shosho

joi, 8 martie 2007

Stiu, stiu, stiu!
Si ba mai mult..recunosc...
N-am mai scris de foate mult timp...
A reinceput scoala si simt ca sunt pe ultima suta de metri, nu stiu de ce, invers fata de toti cunoscuti mei, parca acum am mai mult chef de tocit.
Parca dintr-a 1-a pana acum n-am simtit niciodata o dorinta mai mare de a lua mereu 10 (nu ca la mine in liceu ar fi foarte dificil).
Ba mai mult, trag tare si cu ore de sofat si cu tocit legislatia, pentru ca imi doresc sa iau din prima carnetu' la nici o saptamana dupa ce fac 18 ani.
Da absurditati...etc..etc
Dar asta e viata mea acum...
Mai sunt (dupa hi5-ul meu) vreo 9 zile pana cand devin majora...
Nu simt o emotie speciala sau ceva de genu asta, simt doar ca vreau sa mai opresc timpul putin in loc, sa mi se mai spuna ca n-am voie in B...
Vreau sa mai spun inca de un miliard de ori "SUNT MINORA"!!! Sa le mai pot spune iubitilor mei "ai grija sa nu intri la pedofilie"...
Pentru multi dintre voi, o sa raman aceeasi... "cea mai mica"...si pentru mine voi ramane la fel, numai ca pentru societate voi fi MAJORA!
Deja ma vad, la majorat, cum la 12 noaptea pe "18 ani", o sa bocesc ca proasta, si toti o sa se uite duios la mine!
Se duce o lupat in mine, ma simt trista, ma simt ca un om ce stie ca mai are doar cateva zile de trait, si nu vrea decat sa faca tot ceea ce si-a dorit intreaga viata, in putinele zile cate au mai ramas...
Si cu toate astea sunt constienta, ca pentru alti nu va fi decat o zi ca oricare alta, pentru inviatii mei, va fi doar un alt majorat, pentru prieteni mei o sa fi un "welcome in our world", pentru rudele mele o sa fie "vai ce repede cresc copii", iar pentru mine o sa fie...18 ani pe 18 martie!
Am lasat asadar un post aici...ca sa fie, pentru ca uitandu-ma pe hi5 meu nu numai ca am vazut cronometrul ala care mai arata atat de putine zile, dar am si acultat o piesa pe care n-am mai auzit-o de mult...si care sincer imi place enorm..poate si din cauza ei am devenit ceva mai nostalgica..
Pentru cei care vor s-o asculte :
o gasiti aici pe hi5-ul meu iar pentru cei mai comozi, am postat-o aici(nu in intregime), in singura forma pe care am gasit-o....dar totodata recunosc ca imaginile de inceput sunt superbe... (si nu din cauza lu' Chirila)...


Faultline & Chris Martin- "Your love means everything"


Noapte buna tuturor...

miercuri, 21 februarie 2007

Yepz...SUPERB e cuvantul

The new innovated nokia 888 bracelet.
It is thin like paper and flexible.
NOKIA 888



Nokia 888 este un prototip de telefon mobil (si chiar mai mult decât atât) conceput de Tamer Nakisci(intrati la sectiunea proiectelor lui).
Principala sa caracteristică este capabilitatea de a-si schimba forma, astfel încât poate fi transformat într-o brătară, într-un clips, într-un "ghemotoc" care încape în buzunar, iar când este utilizat, într-o suprafată destul de mare de afisare. Dispozitivul este conceput astfel încât să poată memora forme si chiar să le schimbe singur, miscându-se.
Este prevăzut ca formele să poată fi trimise altor utilizatori, de exemplu o formă de inimă pentru iubită.
Pentru a putea fi atât de flexibil, acumulatorul este lichid.
Afisajul este tactil, ceea ce elimină necesitatea tastaturii. În plus, acceptă comenzi vocale.
Din păcate, vor mai trece ceva ani până când asa ceva va iesi pe piată, însă este uluitor de văzut încotro se îndreaptă tehnologia.

luni, 19 februarie 2007

New look!

Nu stiu de ce m-am hotarat sa fac asta, dar sper ca schimbarea de look a blogului meu sa fie de bun augur.
Nu cred ca o sa scriu mai des, dar macar o vreme o sa vedeti si voi o fata noua a blogului.
Mai treceti din cand in cand p'aici poate o sa mai gasiti posturi noi si poze si citate interesante ..cine stie!(nici eu nu stiu :))

Nb all.. nb bloguletz!
:X
:*:*:*

oboseala cronica!

Sunt obosita!
Sunt din ce in ce mai obosita!
Am realizat in ultimul timp ca nu prea stiu sa-mi stabilesc prioritatile!
Si cu toate ca sunt constienta de tot ceea ce mi se intampla, nu stiu sa imi pun in ordine gandurile!
Pana la urma din cate imi aduc eu aminte eram o fata ordonata in gandire, dar parca trezitul la 6 dimineata, urcatul in autobuzul galben(sau portocaliu mai nou)...ce sa mai, intregul traseu pe care il am in fiecare dimineata...simt ca imi spala creierii!
Ce sa mai zic de ora mea de culcare...desi imi propun in fiecare seara sa adorm macar la 23.30,niciodata nu mi-a iesit...ba mai mult parca tot mai bine e sa adorm la 3 ca deh e mai aproape de 6 :
E enervant sa vad atunci cand merg la scoala, la o anumita statie unde e o scoala primara, cum intra la ore o fetita imbracata toata in roz, cu un ghiozdan imens roz...iar dupa-amiaza cand ies de la scoala si urc in autobuzul meu portocaliu, sa vad aceasi fetita cum iese de la scoala...
Da..m-as intoarce oricand la anii de scoala primara..
M-as intoarce oricand in clasa a11-a, nu ca ar fi fost ea foarte interesanta, dar parca nu stiu cum sa mai trag de timp sa mai stau putin in liceu. Si totodata nu stiu cum sa-i fac pe colegii mei sa inteleaga ca nu e totul legat de note sau absente...caci din lunile astea nu ramanem decat cu amintiri..
Melancolia de final de liceu..si asta e doar inceputul :))
In capul meu e o vraiste foarte organizata..
:))
Probbail acum imi voi pune acelasi "Gold PSY Solution" si voi continua sa invat...

...later

miercuri, 7 februarie 2007

In ochii mei!


Printre fapte stau cuvintele aruncate in drumul gandurilor.

In viata mea, exista doi ochi de care ma tem.
Sunt doi ochii care ma privesc zilnic.
Sunt zile cand sunt privita cu dragoste, altele in care sunt privita cu ura.
Sunt zile cand ochii astia se uita la mine si ma invidiaza, sau cateodata se indragostesc de mine.
Dar sunt si zile in care uitandu-se la mine ochii astia nu sunt de acord cu mine.
Si tot ei sunt cei care ma fac sa realizez atat de multe.
Ochii astia sunt banuitori, gelosi, iubareti, insistenti, lasi uneori, mereu iertatori, calzi, dar si reci.
Sunt ochii cu care te privesc si pe tine.
Da, sunt ochii mei!!
Ei te privesc pe tine cu dragoste sau cu ura, ei te primesc in viata mea, sau te resping, ei hotarasc incotro sa ma duc atunci cand intunericul noptii ma inspaimanta, si tot ei imi arata ce sa iubesc si ce sa dispretuiesc.
Daca ei nu ar fi fost nu as fi vazut atat de multe fete de oamnei, locuri din lume, intamplari ce au avut loc langa mine,nu as fi putut sa citesc atat de multe povesti frumoase ce imi umplu zilnic viata de vise,sperante si dragoste .
Fara ei nu as fi avut parte de cel mai mare arbitru din viata mea.
Nu e un post inchinat organului numit ochi a carui functie este aceea de a detecta lumina..nu..ci doar vorbesc de acel moment cand ne uitam in oglinda si de acolo se vad doua margele colorate, care ne analizeaza...
Imagineaza-ti ca dupa ce vei termina de citit postul asta, nu vei mai putea vedea.
Nu numai ca nu vei mai putea vedea lumea intreaga : oameni, locuri, evenimente...ci mai mult nu te vei mai putea vedea niciodata pe tine.
Si peste ani nu vei afla cand ti-au aparut ridurile, sau ce culoare mai are parul tau!
Vei fi pentru tine..mereu tanar.
Vei invata sa te privesti pe tine din interior, si cred ca asa ar fi cel mai bine!
Ochii nostri paraca sunt prea superficiali in analiza.
Nu mi s-a intamplat o singura data, sa cunosc o persoana si sa imi fac o parere doar dupa aspectul fizic,sau dupa cum se imbraca sau cu cine umbla, poate cine stie oarba fiind as fi avut o alta parere doar ascultand ceea ce avea de zis.
Asa e si cu noi, poate ar fi bine sa nu ne privim doar, ci sa si asculta ceea ce avem de zis..noi pentru noi!

luni, 5 februarie 2007

Recunosc...

Printre soapte si acorduri de ghitara, printre lacrimi si batiste aruncate in infernul intunericului ce doare, atat de aproape de tine si totusi cat de departe..
Mi-e dor de sopate, de nopti de vara in care stam cu geamul deschis si caldura nu ne lasa sa dormim, nopti in care ne spunem tot, si parca inca iti mai ascundeam ceva in noptile alea. Minciuni ce nu puteau sa fie recunoscute, dureri ce imi rodeau sufletul, si imi macinau inocenta si dorinta de a iubii.
Minciuni seci si dureroase, ce azi uitate fiind par doar amintirile unor nopti de iarna agitate!
Zile gri si durerose, cand stiam ca deja cunosti adevarul, si cu toate astea nu aveam curajul sa-ti spun tot, nu aveam curaj sa imi recunosc greseala.
Zile apasatoare de inceput de toamna, masti si zambete prefacute, nopti de dragoste in care iti simteam greutatea corpului ce pana atunci nu credeam ca exista.
Masti, masti, masti.
De ce oare cand tu trebuia sa te opresti din a ma mai iubii, eu am fost cea care nu mai simtea nebunia?
De ce nu te-am mai iubit decat o singura zi, cand nu vedeam decat copiii din noi, cand nu simteam decat adrenalina unor masinarii facute pentru a distra copii...
Si apoi..calvarul ce stiam ca intr-o zi o sa vina!
Nu ai stiut niciodata, nu fata de tine m-am simtit ultimul om, ci doar fata de mine, caci pe lumea asta nu e persoana care sa conteze mai mult..decat mine!
Si iti ceream iertarea si iubirea..poate doar ca sa ma pot ierta pe mine!
Si am facut-o, m-am iertat, am ridicat capul din pamant si am invatat de la trecut, am invatat de la tine, am invatat de la noi!
Si cand ma gandesc la zilele de lacrimi si disperare, ce dor imi e de ele, parca atunci simteam ca traiesc.
Ce a ramas din noi?
Amintiri si regrete, placere,extaz.
Invatam de la timp ca..odata ce trece, lasa in urma :ura si ranchiuna, minciuna si rautatea, si tot ce ramane din trecut sunt clipele frumoase, placute, clipele cu adevatat de neuitat!
Acum realizez ca iubeam la tine atat de putine lucuri: momentele in care respirai greu,mesajele, iubeam sa te iubesc asa cum m-ai invatat,iti iubeam tamplele cand ardeau, iubeam cand mancai, te iubeam din momentul in care intrai in dus pana ieseai si iti terminai "ritualul"(desi imi parea ca dureaza o eternitate, si de multe ori adormeam sau ma enervam), iubeam sa te vad copil, asa cum nimeni nu te vedea, iubeam sa stiu ca intr-o zi nu o sa mai fim asa....
In rest uram tot, totul imi dispalcea: gandirea ta, modul de a te comporta cu altii, modul in care imi vorbeai cand erau si altii cu noi, modul in care te enervai, toate conceptiile tale, faptul ca te credeai atat de mare si tare, certurile noastre, modul in care actionai.
Ce a ramas din noi acum?
O dorinta reciproca de a ne simti trupurile unul langa celalalt, fara sa vorbim, fara sunete, fara discutii,fara comentarii!
(...)"ca doua bucati dintr-un puzzel"...(your words )
Da, asta cred ca a fost intre noi si asta a facut sa fie totul atat de bine cat a fost si cand si unde a fost!
Nu am fost noi cei care am contat ci doar bucatile de puzzel, ele contau, ele ne faceam sa credem ca ne iubim.
Nu au contata niciodata minuntele, nu minutele alea, si doar minuntele in care stateam unul in bratele celuilalt si puzzel-ul era un intreg.
Ce ne dorim si poate niciodata nu vom recunoaste?!
Ne dorim puzzel-ul!
Tarziu in noapte ne gandim la asta, ne intrebam cum ar fi, si ne culcam linistiti si impacati cu ideea ca niciodata nu il vom mai uni, dar totusi realizam ca ne mintim si ca totusi speram la asta, dar nu o vom recunoaste niciodata!!

Iubesc, iubesc nebuneste.. Am gasit persoana pe care s-o iubesc pentru tot ceea ce e, sa iubesc fiecare parte din el, fiecare miscare, fiecare zgomot. Si cu toate ca iubesc simt ca nu exista puzzel-ul.
Fara puzzel parca nu e sarea si piperul!
Si stii ce?Nu vreau sa-l cunosti, nu vreau nici eu sa cunosc partea ta, vrem anamdoi doar puzzel-ul, caci impreuna nu suntem buni de nimic,nu facem nici doi bani impreuna, pentru noi puzzel-ul e cel ce ne face speciali stand unul lanag altul, sunt altele persoanele din jurul nostru, cele ce ne fac cu adevarat fericiti si iubiti!
Dar nu avem decat dorinta-n noi!
Curajul ne lipseste!



hehe...daca va place povestea sunati-ma si mai fac si altele :))
povesti in care in timp ce citit sa visati :P :P :P
yah..I know ma pricep :D :D
pot face povesti cu finalul pe care il vreti voi :))))

iar pentru cei dintre voi care cred in povestea de mai sus, sa imi dea un mesaj sa le explic cum sta treaba pe bancutza ;) :))


Noapte buna copii!
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea ..mea..a ta..a oricui!(sau nu)

p.s: masina aia vreau eu sa o cumpar..dupa ce-mi iau carnetul de sofer :D ..stiu iar visez la cai verzi pe pereti... =))


"bb hk"