In ochii mei!

Printre fapte stau cuvintele aruncate in drumul gandurilor.
In viata mea, exista doi ochi de care ma tem.
Sunt doi ochii care ma privesc zilnic.
Sunt zile cand sunt privita cu dragoste, altele in care sunt privita cu ura.
Sunt zile cand ochii astia se uita la mine si ma invidiaza, sau cateodata se indragostesc de mine.
Dar sunt si zile in care uitandu-se la mine ochii astia nu sunt de acord cu mine.
Si tot ei sunt cei care ma fac sa realizez atat de multe.
Ochii astia sunt banuitori, gelosi, iubareti, insistenti, lasi uneori, mereu iertatori, calzi, dar si reci.
Sunt ochii cu care te privesc si pe tine.
Da, sunt ochii mei!!
Ei te privesc pe tine cu dragoste sau cu ura, ei te primesc in viata mea, sau te resping, ei hotarasc incotro sa ma duc atunci cand intunericul noptii ma inspaimanta, si tot ei imi arata ce sa iubesc si ce sa dispretuiesc.
Daca ei nu ar fi fost nu as fi vazut atat de multe fete de oamnei, locuri din lume, intamplari ce au avut loc langa mine,nu as fi putut sa citesc atat de multe povesti frumoase ce imi umplu zilnic viata de vise,sperante si dragoste .
Fara ei nu as fi avut parte de cel mai mare arbitru din viata mea.
Nu e un post inchinat organului numit ochi a carui functie este aceea de a detecta lumina..nu..ci doar vorbesc de acel moment cand ne uitam in oglinda si de acolo se vad doua margele colorate, care ne analizeaza...
Imagineaza-ti ca dupa ce vei termina de citit postul asta, nu vei mai putea vedea.
Nu numai ca nu vei mai putea vedea lumea intreaga : oameni, locuri, evenimente...ci mai mult nu te vei mai putea vedea niciodata pe tine.
Si peste ani nu vei afla cand ti-au aparut ridurile, sau ce culoare mai are parul tau!
Vei fi pentru tine..mereu tanar.
Vei invata sa te privesti pe tine din interior, si cred ca asa ar fi cel mai bine!
Ochii nostri paraca sunt prea superficiali in analiza.
Nu mi s-a intamplat o singura data, sa cunosc o persoana si sa imi fac o parere doar dupa aspectul fizic,sau dupa cum se imbraca sau cu cine umbla, poate cine stie oarba fiind as fi avut o alta parere doar ascultand ceea ce avea de zis.
Asa e si cu noi, poate ar fi bine sa nu ne privim doar, ci sa si asculta ceea ce avem de zis..noi pentru noi!