Noptile mele sunt nopti simple.
Candva cu mult timp in urma, noaptea era momentul in care ma simteam cel mai bine, ieseam in cluburi, bateam strazile pe jos si vorbeam tare.
Apoi noptile au devenit cel mai potrivit moment in care reuseam sa ma concentrez asupra materiei... asa ca toceam.
Cateodata pentru ca sa trec peste noapte aveam nevoie de intaritoare, alteori uitam de ele si noaptea trecea fara sa-mi dau seama, printre Rebreanu, Arghezi si Eminescu mereu combinati cu razboaie, Tepes etc...
Apoi au venit noptile de nesomn in care ochii nu vroiau sa se inchida, gandindu-ma neincetat la ziua ce avea sa vina, fie ca era vorba de un examen fie de o plecare....
In fine au venit noptile in care adormeam bustean, se pare ca oboseala are si ea un cuvant de spus in toate astea...
Astazi ... incerc uneori sa mai bat cluburile, dar parca nu mai sunt ce erau candva, sau poate nu le mai vad eu asa cum le vedeam candva.
Materie nu am inca de tocit, emotiile s-au dus toate, asa ca practic nu-mi ramane decat sa dorm linistita... dar nici asta nu pot, fara un motiv anume...
Asa ca ma urc in masina si pornesc prin Bucuresti, mereu cu acelasi gand : "sa am grija sa nu apara la stirile de la ora 5"...
Ajunsa la Unirea orasul pare pustiu, dar e momentul in care eu ii vad viata si parca il aud cum rasufla usurat dupa o zi plina.
Imi place sa merg pe strazile unde pe la 5.15 dupa-amiza e full...
Am facut ieri 1h si 40min din Romana pana la Bellu... noaptea nu imi trebuie mai mult de ... 10 maxim 15 min...
Iubesc orasul noaptea... si totusi.. poate nefiresc... dupa ce alerg prin Bucuresti, dupa ce ma intrec cu taximetristii sau cu pusti tembeli (ca mine) si dupa ce imi hranesc putin orgoliul meu de "femeie la volan"... ma retrag spre casa, unde strazile pusti nasc in mine o teama nefireasca, atunci dau muzica incet, uneori o inchid chiar.. si ma uit speriata in stanga si-n dreapta... sunt in masina mea inchisa perfect, teoretic nu am de ce sa ma tem... practic inima-mi bate mai tare, parchez si ma gandesc cat de inconstienta sunt si imi trec prin minte toate stirile de la ora 5 : "tanar de 20 de ani, mort noaptea la Unirea dupa ce s-a angajat intr-o intrecere cu masina" ; "tanara violata intr-un parc din capitala" ; "femeie omorata in plina strada" ; "fata jefuita si batuta"...
De ce ma expun, de ce nu ma baricadez in casa, de ce scot capul pe geam dupa ce se insereaza???
De ce?
Pentru ca intr-o zi chiar si producatorii, redactorii si prezentatorii stirilor de la ora 5 vor trece pragul cabinetului meu de consiliere psihologica si atunci le voi spune ca viata e frumoasa si ca 20,969 de oameni au murit pana acum 15 secunde astazi...si ca numarul lor creste de la o secunda la alta, dar cu toate astea noaptea e frumoasa si blanda...
Recitind tot ce am scris realizez ca pot sa par total ilogica, dar totul se naste dintr-o teama confuza legata de un oras plin de viata la orice ora din zi sau din noapte... un oras pe care-l iubesc si care imi ofera cele mai minunate lucruri din viata mea..
Si cum imi dau voie sa fiu cat vreau eu de ilogica nu ma condamnati asumati-va riscul de a va arunca ochii pe niste ineptii sau evitati sa mai accesati...hai ca a rimat nitel ...
Pentru oras, pentru noapte, pentru destin... si astazi.. pentru voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu