A plecat intercity-ul meu

De mult..am spus ca viata e un tren.. nu am fost singura care a facut asemanarea asta, dar in fiecare zi ma conving ca asta e adevarul!
E ciudat cum oamenii ajung sa se transforme in niste simple cruci.. si ca ceea ce era candva o persoana pe care o iubeam, azi nu mai e decat o cruce unde te duci sa aprinzi o lumanare si unde speri ca cineva te vede!
E trist.. si poate cel mai trist e ca viata asa cum e ea plina de complicatii, plina de intrigi spectaculoase si de perioade de glorie sau declin...viata asa cum e ea, nu se sfarseste altfel decat intr-o cruce... si la final nu esti decat una din sutele de cruci pe care astazi cimitirul cere atat de multi bani!
Am inceput acel nou capitol din viata despre care am tot vorbit!
De data asta am ales sa il incep de una singura, pentru ca fie au fost persoane care m-au tradat intr-un mod sau altul, persoane de care m-am departat pentru ca simteam ca nu imi fac bine, sau persoane pe care le iubeam cu toata forta si poate de asta am preferat sa le las in urma, pentru ca oricat ai crede ca un om este potrivit pentru a sta intreaga viata langa tine, descoperi ca sunt unele detalii care fac totul si fara de care nu poti sa traiesti in pace si liniste langa respectivul/a.
Asadar am pastrat langa mine doar pe cei care m-au sustinut asa cum aveam nevoie nu cum considerau ei,care m-au acceptat, m-au sfatuit, au inteles ca sunt poate mai dificila, dar au vazut in mine ca nu pot sa fiu nici rea, nici egoista .. au vazut ca fac totul cu drag, cu dragoste si cu un foarte mare devotament nascut din pasiune..pasiunea pentru invatat, pentru cunoastere!!
Si uite cum..pornesc la drum cu speranta ca viata are un plan maret pentru mine, ca daca nu are mi-l fac eu; dar totodata plec la dum cu o vaga urma de regret pentru tot ceea ce am lasat in urma, dar sper si vreau sa cred ca nu gresesc cu nimic si ca nu o sa ma intorc din drum orice s-ar intampla, pentru ca eu cred ca daca cineva e facut sa ramana in viata mea... chiar viata o sa mi-l aduca inapoi intr-o buna zi, daca nu..probabil doar atat a trebuit sa stea in "trenul meu" si atunci nu pot decat sa pastrez bine amintirile si sa nu uit niciodata ca cineva a fost candva acolo!

E vorba doar de viata!