PoZe

Nu mai stim sa fim noi.
Invatam in fiecare zi cum sa pozam.
Si uitam sa zambim pentru ceilalti, nu pentru un obiectiv prafuit.

Am fost plecata ceva timp din Bucuresti, am sperat ca o sa ma odihnesc.
Dar ca multe alte planuri si asta a esuat, intorcandu-ma in Bucuresti mult mai obosita, dar cu ceva amintiri si noi sperante si planuri de viitor.
Astept cu nerabdare inceputul facultatii si sper sa nu fiu dezamagita.

Acum cred ca e cazul sa ma intorc la subiectul despre care am vrut sa va scriu azi.

M-am "plimbat" putin pe hi5 si am realizat ca suntem extraordinar de narcisisti.
Nu am ajuns la aceasta concluzie doar de pe hi5 dar a contribuit...
Asadar poze: poze facute cu telefonul, poze facute in baie, in oglinda, in intuneric, pe lumina, cu bluza cea noua, in oglinda de la lift, cu buzele rujate, cu adidasii cei noi, poze pe calea ferata, poze sepia, alb-negru....
Poze, poze, poze, poze, poze, poze, poze, poze...
Ce ramane dupa noi?
O poza undeva...
Pe o noptiera, intr-un portofel, pe un birou, sub o perna... si mai nou albume intregi.. pe net!!

Sa nu fiu considerata ipocrita cu cele scrise, recunosc ca si eu am un cont de hi5 si il mai acceasez din cand in cand, poate chiar il upgradez...
Numai ca trebuie sa invatam ca nu pozele fac diferenta ... ci faptele... o poza lucrata sau nu... o poza in care lumina a picat bine sau nu ... nu o sa te caracterizeze niciodata mai bine decat un simplu gest, privire sau cuvant... oricat ai poza de bine.


Pentru toti cei care traiesc pentru ca maine sa aiba ocazia sa mai faca niste poze pentru contul de hi5...uitand sa traieasca momentul...


P.S: ...am spus asta..dar prefer sa ma repet...
Obiectivul unei camere de filmat/aparat foto nu o sa poata niciodata sa redea nici imaginea si mai ales emotia pe care ochiul uman o traieste in fata unui om/apus/rasarit...sau in fata unei simple flori :)