joi, 20 decembrie 2007

Despre iarna din noi


Sunt momente cand mi se face tare dor de copilarie.
De toate zilele alea in care nu stiam decat sa ma joc, sa cunosc lumea si sa invat cate ceva despre tot ceea ce oamenii mari stiau deja.
Mi-e dor sa-mi doresc sa cresc mare...

Mi-e atat de dor incat azi-noapte la patru si jumatate eram in fata gradinitei mele... lacrimile ce-mi curgeau pe obraz nu puteau fi controlate... si stateam sa ma gandesc ca as vrea sa pot sa am o telecomanda a timpului si sa pot sa dau timpul inapoi si in loc sa stau aici sa imi scriu gandurile sa fiu in bratele mosului la serbarea de Craciun si sa-i spun o poezie pe care am repetat-o ceva saptamani.
Mi-e dor de atat de multe locuri in care obisnuiam sa ma duc cand eram mica si acum cand trec pe acolo am o senzatie de siguranta, am senzatia ca nimeni si nimic nu ma poate atinge ...
Mi-e dor sa fie iarna si sa numar zilele pana la venirea mosului.
Mi-e tare dor de momentele de emotie cand ne apucam sa impodobim bradul, sau de secundele cand simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare cand vedeam cadourile sub brad..

Astazi astept iarna...si imi incalzesc sufletul cu amintiri ce se strang in fiecare zi...
Fericirea nu creeaza altceva decat amintiri si in fiecare zi nu fac decat sa incerc sa-mi fac cat mai multe amintiri care sa-mi incalzeasca iarna..

Poate ca toate motivele pentru care zambesc si simt ca imi circula sangele prin vene se regasesc intr-un capuccino baut la doua noaptea vis-a-vis de facultate, unde beculetele si globurile, combinate cu caldura emanata de o mica soba pe gaz faceau ca totul sa para un cadru luat dintr-un film ce se difuzeaza inainte de Craciun la tv, unde actorii nu-si spun multe, dar le citesti bucuria in ochi. Eu una eram bucuroasa si parca nu mai conta nimic altceva si orice factor extern parca murdarea obiectivul camerei ce filma ascunsa intr-un colt...

Stiu bine ca nimic nu o sa mai fie azi asa cum a fost ieri, pentru ca nici maine nu are cum sa fie cum e astazi.. dar vreau sa am puterea sa pastrez in mine bucuria data de capuccino si entuziasmul unei plimbari cu 50km/h prin Bucurestiul inghetat de ora cinci dimineata... si de cele "zece intamplari ciudate... si piticii din poveste"






~~Si acum Soso zice: "o sa-ti treaca"~~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu