Fascinatia ma fascineaza fascinant si am ajuns sa fiu fascinata de tot ceea ce fascineaza si nu e neaparat fascinant...

Mai nou ma las foarte usor fascinata.
Ma fascineaza de exemplu vremea de afara. Recunosc am fost martora la ninsoarea de acum mai bine de o saptamana, dar de atunci Bucurestiul e acoperit cu un strat subtire de zapada ce nu se mai topeste, ca sa nu va mai zic ca peisajul de mai sus a fost fotografiat acum 20 minute in fata blocului meu nu la munte...

Da.. ma mai las fascinata de mirosul de brad ce a impanzit casa..
De fata lu' Funny cand stie ca il scoate mama la plimbare..
Ma las fascinata de camera mea, pe care am impresia ca n-am mai vazut-o de luni de zile si incep sa ma simt ca ascasa... cu toate ca si in timpul scolii tot aici locuiesc..
Ma las fascinata de ideea de sarmale, care nici nu au inceput sa fie gatite la mine in casa, dar cu siguranta dupa 12 noaptea se vor afla la mine in stomac.
Ma las convinsa ca e Craciun, ca trebuie sa fie strazile luminate si copii fericiti.
Ieri eram cea mai pesimista din parcare, preziceam un Craciun ratat si asta nu pentru ca imi doream asa ceva ci pentru ca imi lipsea acel ceva.
Azi l-am gasit... stiam ca e vorba de o liniste interioara pe care mi-o cautam, dar nu o gaseam in agitatia semafoarelor si a claxoanelor...
Si ceea ce mi-a placut si mai mult a fost ca am gasit un articol in sapteseri in care o anume Sasha (nu ma intrebati cine e) zice si ea cam ceea ce simt si eu.

O sa citez aici putin din articolul respectiv, articol datorita caruia sarbatorile mele si-au schimbat culoare...

"Ce sa-mi doresc, daca as putea sa imi pun o singura dorinta?
Si brusc, STIU. Acum in clipa asta, imi doresc sa pastrez pentru totdeauna linistea si zambetul asta interior, pe care le simt de ceva vreme. Nu mi-e adrenalina, nu mi-e torent de sentimente si de pasiune, nu mi-e viata traita la maximum... dar macar e pace. E ca si cum as fi nu fierbinte, nu inghetata, nici macar rece, ci ... calda. Ma uit in jur, ma uit la toti si la toate, ma uit la trecutul meu , ma uit la viitorul meu, ma uit cu detasare. Cu zambet. Si ma uit la prezent cu caldura. Asadar, daca as avea voie sa imi pun o singura dorinta, asta i-as cere eu lui Mos Craciun: liniste si armonie pe dinauntru. Eu bine cu mine. Si atunci n-as mai avea nici firici, nici indoieli, n-as mai cauta nici scuze, nici amanari. Ar fi totul in echilibru.
Si daca ne-am dori cu totii asta? Noi, bine cu noi insine...
Am spune atat de usor si de sincer: "Te iubesc!" si "Iarta-ma"... Si am ierta atat de usor , de repede si din toata inima... "

Pentru cei care au inteles ceva, s-au regasit, sau au avut macar rabdare sa citeasca tot, sper ca si-au gasit sau macar isi cauta linistea asta despre care tot vorbesc... zambetul si caldura care daca va vor trona in suflete, se vor vedea si in ochi...

Ma fascineaza atat de multe lucruri minunte pe lumea asta si tot ceea ce imi doresc e sa invat sa tin ochisorii larg deschisi oriunde ma duc si sa nu ratez nimic, sa vad cat mai multe locuri, sa gust cat mai multe, sa miros cat mai multe, sa alerg cat mai mult, sa dorm cat mai mult, sa iubesc cat mai mult, sa am curajul mereu sa recunosc cat mai multe, sa cunosc cat mai multi oameni, sa citesc cat mai multe carti, sa asculta cat mai multa muzica, sa vad cat mai multe filme, sa fac cat mai multe poze, sa am destul timp pentru toate...

Si in acest Ajun de Craciun o sa ma las fascinata de cat mai multe banalitati pentru ca cine stie ce ratez daca nu deschid ochii bine..