Cu dor...

As vrea sa debiteze mintea mea acum ceva interesant, ceva care sa te convinga sa citesti fiecare cuvant din postul asta.
Numai ca mintea mea la ora asta e ori prea obosita - ori prea odihnita sa debiteze asa ceva, asa ca o sa ma multumesc cu simpla-mi sinceritate, care sigur o sa-l tina pe Soso cu ochii pe ecran pana la final .

Nu stiu daca ti se face vreodata dor de Andreea Esca, dar mie mi se face.
Da, sunt zile cand stau acasa si nu fac decat sa ma bucur de faptul ca stau acasa; si atunci ma uit la televizor la toate prostiile si brusc nu stiu de ce mi se face dor de Andreea Esca... si de stirile ei de la ora 7...
Sau nu stiu daca ai simtit vreodata nevoia sa te invarti...
Da, ca atunci cand te ridica cineva in brate si te invarte tare, tare, tare... si bineinteles tu tipi, si ii spui sa te lase jos..
Eu recunosc ca simt uneori nevoia sa fiu invartita de cineva, sa ma tin de gatul lui si sa mor de frica...
Sau.. nu ti-e dor cateodata de zilele de vara cand mergi la mare si nu ai chef sa intri in apa, dar cu tine sunt niste nebuni care vor neaparat si te supui - cu lene maxima - majoritatii.
Si in apa te acomodezi cu greu, normal ca apa e prea rece, numai ca ei s-au deapartat deja cam la 10 metri de tine si te striga... si te chinui sa razbati in apa rece.. si ajungi la ei, incepe sa-ti placa in apa, incepi sa ii stropesti, incetul cu incetul iti uzi si parul, ce mai - te bagi cu totul la fund si incerci sa ii prinzi de picioare pe cei de langa tine... normal ei inoata si reusesc sa-ti scape si vine unu' mai destept si cu toate ca pana acum ai stat cu capul sub apa, el insita sa te bage la fund si tu tipi si el se chinuie, si-l musti... si stati lipiti unul de altul, uzi amandoi si in spatele scopului de a te baga la fund, se asunde dorinta de a te tine cat mai mult in brate...
Parca atunci cand doua trupuri se ating in apa, nu e acelasi lucru cu simpla atingere a pielii uscate...
Nu va e dor de momente ca astea?
Pe toate astea intr-o forma sau alta, intr-o situatie sau alta, cu anumite persoane sau altele .. le mai putem experimenata..

Dar mie mi-e tare dor de momentele cand prietena mea cea mai buna, din generala, imi aducea biletele pe care scria "vrei sa fi prietena mea?"; sau de momentele cand ma pregateam sufleteste de ceea ce mi se parea un pas enorm ..primul meu sarut; mi-e dor de zilele de nastere unde jucam adevar sau provocare numai ca sa avem sansa sa ne sarutam cu "el"... mi-e dor de momentele cand simteam un gol in stomc cand diriginta ne anunta ca urmeaza o sedinta cu parintii.. mi-e dor de diminetile cand trebuia sa ma urc in autobuz cu un sac de vreo 4 kile plin cu manuale si caiete cu teme nefacute... mi-e dor de emotiile tezelor... de ascultatul la fizica dintra9a... mi-e dor de chiulitul in silencio..mi-e dor de excursiile cu autocarul...

Toate aste nu mai pot fi traite.. senzatii, emotii, curiozitati, frici, bucurii, iubiri, suferinte, lacrimi si zambete.. toate astea s-au dus si nimic nu le mai poate aduce inapoi, tot ce avem de facut e sa le conservam bine si sa avem grija sa mai punem din cand in cand cate o amintire in albumul vietii..




P.S: No matter what my friends might say, I ain't missing you... at all..