Mirifc..

Nu ne mai putem permite nici macar luxul de a plange.
Nu mai putem sa iubim, pentru ca asta e un semn clar de slabiciune.
Nu mai putem sa ne aratam sentimentele pentru ca daca iubim suntem fraieri, daca suferim sunte emo, daca suntem indiferenti suntem considerati niste pietre....
De ce nu putem sa fim doar..oameni..
De ce trebuie sa ne punem masti.
Suntem masti vesele cand sufletul plange in noi,
suntem masti triste, cand in noi rade tot..
Suntem niste masti indiferente..atunci cand iubim mai puternic si cand ne vine sa urlam de fericire...
Iar atunci cand din greseala uitam sa ne punem masca.. suntem cele mai frumoase fiinte din lume, radiem de fericire.. dar ne revenim repede, si punem masca la loc!
Uitam sa plangem, sa radem, sa iubim ..invatam in schimb, in fiecare zi cum sa ne prefacem...perfect!!

Sa oprim timpul in loc!

;))
Ar fi ceva...
Sa zicem toti in cor : "Stop!"...sa ne adunam undeva si sa bem , sa dansam, sa radem, sa plangem, sa ne aducem aminte de tot ce a fost, sa ne culcam, si sa ne ducem sa dam si Bacu' :))
Ma gandesc ca acum o sa imi vad colegii , pentru cam ultima data, asta e cam ultima experienat pe care o sa o traim impreuna!
Si nu pot sa nu imi aduc aminte de clasa a9a , in care eram toti asa de mici, si ne gandeam "oohoho, pan la bac mai sunt 4 ani".
Si uite, am ajuns acums a ne uram bafta la bac, si sa ne sunam sa ne anuntam la cat intra fiecare.
Si eu una vreau sa fiu acolo cand intra "ai mei", pentru ca ei sunt oamenii langa care am petrecut in medie 5 ore (daca nu mai mult), pe zi... in ultimii 4 ani!
Ce o sa urmeza?
O sa urmeze o mare furtuna, iar anu viitor pe timpul asta o sa ne aducem aminte amuzati, toata perioada asta...ca si amintirile legate de primul nostru spectacol, sau de prima ora cu Claudia Nedelcu... :))
O sa trecem si peste asta, si cum toti suntem destepti de a putit Lipattiul de noi... toti o sa scapam de prostia asta..si o sa mergem si in toamna sa ii sustinem si pe ametitii clasei... k sunt ai nostrii orice ar fi!!!!!

**un alt post de dor si jale, dar consider ca ai mei colegi, il merita!!**

Un ultim cuvant...

Despre dragoste v-am spus

De depresie si alte manifestari ciudate am vorbit

Despre conflicte, impacari, despartiri, regrete etc

Am vorbit despre multe..

As vrea sa nu va mai spun nimic, si zi de zi imi propun sa numa scriu nimic, dar cum am hotarat de la inceput... asta e jurnalul meu.. locul in care ma eliberez.. si despre care foarte rar vorbesc..va zic...

Asadar..

Asa mi-e mie dat, sa trec prin toate...sa nu imi scape nimic..

Si cum dracu se putea termina liceul asta (de kko) fara sa imi mai lase cu sadism o cicatricie.

Am stat 4 ani in clasa cu inca 29 de suflete.

Pe vreo 3-4 pot zice ca ii cunosc bine, din toate punctele de vedere, cu cam toti am avut cate un conflicat, cam 9-10 mi-au atras atentia in bine, vreo 20 asa ..mi-au fost total indiferenti, 2-3 m-au enervat mereu ... si de toti se parea ca o sa scap din fericire :))

E foarte adevarat ca de toti o sa-mi fie dor, ca o sa imi lipseasca atat ei, cat si ideea de liceu si anii astia de tinerete..

Dar de ce plm nu puteam acum la sfarsit, sa scap de toti..adica sa pun capul pe perna si sa nu imi vina in cap, nimic si nimeni legat de acel loc de kko?!

De ce?!?!..

Pentru simplu motiv .. ca din toti aia 29... fiecare cu personalitatea lui distincta.. s-a gandit una dintre personalitati.. sa imi lase un suvenir, si sa ma "ajute" sa nu scap de liceu...

Si e a dracu de hranitor pentru orgoliul ca ii dedic acest post...

No hidden agenda...?!! =))

Asa e.. toate cartile sunt pe masa, am fost prea zapacita sa le vad... si sa ma apar... dar... sunt mai puternica de atat ;)

De azi...uit tot ce e legat de liceu..si o sa pastrez totul undeva intr-o parte a sufletului, in asa fel incat doar peste 10 ani o sa imi aduc aminte de existenata acestor amintiri...

De ce?

Pentru ca esti : rau, pe alocuri malefic, insensibil, am zis rau?!, nu iti pasa ce nimeni, si lovesti chiar si atunci cand cineva e la pamant...

Dar ca din orice experienta eu am mai invatat ceva, am mai regretat ceva, dar m-am si maturizat.. si pam pam...am trecut si peste asta ;) ;)

Citez din mine:

"Dar sper ca intr-o noapte, cand vei fi doar tu cu tine...si cand orgoliul tau o sa doarma...o sa te trezesti si o sa regerti si tu macar pentru cateva secunde...ca atunci cand a fost nevoie nu ai fost om..ci zeu..si atunci nu o sa fiu langa pieptul tau...cu lacrimi in ochi, sarutandu-ti buzele ce vor tanji momente lipsite de falsitatea "scopurilor" si scaldate in bucuria atingerilor pline de cuvinte nespuse..."

Concurand cu o noapte alba!

Mama intra pe mess.
Tata intra pe mess.
Si uite asa minunata lume a internetului devine un fel de "Surprize-Surprize"
De precizat ei stau pe invisible, ca sa nu ma prind ;)..
Fara sa stie ca a lor fiica e ceva mai descuiata la minte decat cred ei, si are tot felu' de programioare cu care poate oricand sa vada cine sta pe invisible, cu toate ca ei nu stiu nici ca draga lor fiica nu se oboseste cu astfel de fleacuri, si nu ii pasa daca ei ii vad pozele indecente cu fete slabe sau statusurile in care isi exprima dragostea, ura sau sentimentele de sictir fata de unii sau altu :))
Cert e ca pe net chiar si pentru mama sau tata, tu poti sa fi ceea ce vrei sa fi.
Am invatat ca sunt destul de superficiala incat sa recunosc asta in public, si pe alocuri sa ma si manderesc cu ideea de superficialitate.
Ma ascund in spatele unor poze bine "lucrate" fie cu un efect idiot(sau doua), fie doar cu o atitudine bine lucrata in oglinda; iar apoi imi hranesc orgoliul apasand pe butonul de "accept" al comenturilor care nu se opresc pe hi5.
Mai rar, dar totusi se intampla, ma ascund in spatele unor cuvinte ce trebuie scrise ca sa fie apoi citite de oameni care se bucura regasindu-se in ceea ce scriu.
Da nu e chiar asa, nimeni nu prea are cum sa se regaseasca in ceea ce eu scriu pentru ca eu sunt indeajuns de superficiala sa strig in gura mare: ca sunt unica.
Si acest procedeu face parte din ceea ce tatal meu numeste : turma!
Ce face turma ?
Se ascunde in spatele unor poze, in spatele unor iesiri cu niste oameni pe care nu-i agreaza in mod special, in niste locuri unde se asculta o muzica pe care nu o pot digera, dar pe care bineinteles danseaza ca sa piarda calorii...cu toate ca nu prinde(ea turma) de niciun fel ritmul oricat s-ar uita la cei din jur incercand sa fure miscari.
Asta se numeste superficialitate, si am descoperit ca sunt superficiala, dupa ce juma' de an am avut status gen : "invat", iar acum in ultima saptamana dinaintea bacului, stau si tocesc ceva ce trebuia sa tocesc la propriu nu doar sa frunzaresc...
Ei bine..dar cati dintre voi cei ce va regasiti acum in ceea ce cititi, aveti tupeul sa recunoasteti ca sunteti la fel de superficiali ca mine??
Va zic eu, nimeni...fiecare dintre voi incerca acum sa isi gaseasca circumstante atenuante, sau macar se preface ca doar o parte din ceea ce am scris i se potriveste.
Doar 1 din cei 211 oameni din lista mea nu are cont de hi5, dar a avut. =)))
Asadar, incercarea mea de a iesi din turma confesandu-ma...nu ma face decat sa ma bag si mai mult in turma...caci acum sunt considerata wannabe..sau cool...sau emo..sau orice denumirea aleatorie a termenului "turma" cu echivalente asadar diverse in engleza cu care ne-am obisnuit in vietile noastre ...superficiale

Da, da stiu, voi sunteti toti unici...
Asa e, unici in felul vostru , in ....turma voastra..dar aveti echivalent in alte turme va asigur, nu suntem decat niste tipologii standard, si cine iese din tipologia standard este considerat "freak"...saracu de el ...el e doar un mic geniu...da ii trece ..va zic eu!!

Noapte buna...noaptea mea acum incepe!

Prea putini in pozele astea...da sunt ai mei si ii iubesc!!...trebuia sa am si un post patetic..nu se putea altfel!!! ADIO..LICEU DE KKO!! :)))

Noi..si robele noatre lila :D :))

O mica parte din "noi"

Oameni seriosi... ;))

Numai noi...ASi! :P

AL meu POSEL!!!..

Persoana mea cu Filipelu si Claudia


Raoul vs Filipelu'

Despre...final

Prea multe persoane asteapta postul asta.
Sa incep apatic...
S-a terminat...
Ce?
Nu numai liceul, ci in mare anii de scoala..
Nu voi uita niciodata prima zi de scoala...eram un pitic ce purta in spate o povara prea grea...eram prea entuziasmata de tot ce mi se intampla..fara sa stiu ca vor urma 12 ani in care povara se va ingreuna, si entuziasmul o sa moara.
La inceputul clasei a 12a..aveam posturi melancolice, statusuri pline de jale..
Azi sunt fericita... nu ca "am scapat"..ca nu a fost chiar asa mare scofala...ci doar ca s-a terminat...
S-a terminat scoala...liceul...
Am legat prietenii, am cunoscut atat de multi oameni, colegi si profesori de la care am avut ce sa invat.
In scoala am invatat sa scriu, sa citesc, sa ma bat,sa zamebsc, sa lupt, sa concurez, primul sarut, prima iubire, toate astea in 12 ani...ma gandesc cum o sa fiu peste alti 12 ani...sau macar 10...
Nu mai vreau sa ma gandesc la nimic.
Am invatat prea multe..multe nu as fi vrut sa invat...
Am invatat sa zic "te iubesc"....am invata sa cred cand mi s-a zis...dar ca o ultima lectie pe care scoala a vrut sa mi-o ofere cu ceva doza de sadism.. a fost...sa invat sa am grija cand, cum si pe cine cred cand imi se spune "te iubesc".
Am invatat ca e prea usor sa ranesti o persoana,ca mai greu e sa nu o faci..
Si am invatat cum e sa fi cel ranit...

Am terminat un capitol de viata..
Urmeaza multe altele...
Asta daca maine nu mor :))

Un loc special pentru finalul acestui capitol:

AM INVATAT SA NU CRED IN NICIO ZEITATE...ORICAT DE ZEU S-AR CREDE... PENTRU CA IN FINAL TOT EU PIC DE PROASTA..SI AM INVATAT CA UN OM ORICAT DE SINCER PARE, NICIODATA NU POTI SA STII CU ADEVARAT DACA TOT CEEA CE SPUNE NU ARE PANA LA URMA UN SCOP ASCUNS...
SI CE NE FACEM CAND SCOPUL E PREA URAT..IAR MIJLOACELE RANESC CAM TARE

Sunt femeia de gheata din cauza oamenilor ca tine,numai ca ceea ce nu intelegi e , ca nu eu am pierdut..ci tu..
Ai pierdut...daca nu o mare dragoste sau o frumoasa relatie...ai pierdut un om...caruia ii pasa cu adevarat..nu pentru ca vroia tenisi lascoste sau pentru ca te iubea, sau pentru ca esti rezistent la bautura si partyuri..ci doar pentru ca..tu contai..
Dar ca toate lucrurile ce pot pare interesante..aici se termina si filmul nostru...
Poate o sa regret...sau cel mai probabil nu...pentru ca nu mai e vina mea..
Dar sper ca intr-o noapte, cand vei fi doar tu cu tine...si cand orgoliul tau o sa doarma...o sa te trezesti si o sa regerti si tu macar pentru cateva secunde...ca atunci cand a fost nevoie nu ai fost om..ci zeu..si atunci nu o sa fiu langa pieptul tau...cu lacrimi in ochi, sarutandu-ti buzele ce vor tanji momente lipsite de falsitatea "scopurilor" si scaldate in bucuria atingerilor pline de cuvinte nespuse...

Du-te dracu liceu prost..
Du-te dracu scoala de kkt..
Iar tie...nu pot sa-ti urez ce mi-ai urat si tu : "Sa te ajute Dumnezeu sa reusesti in viata"-cu adaugarea..."fara sa trebuiasca sa calci pe cadavre...sau cel putin nu peste cadavrele pe care odata le-ai iubit sau macar intalnit fugitiv in viata ta"

Fara patetisme...urmeaza Bacu si o toamna nebuna...incarcata de hotarari grele...dar care inca pot fi schimbate, Slava-Domnului...
hai noapte buna!!

Imi place sa merg pe borduri.
Bordura e mereu dreapta, bordura te duce mereu pe cel mai bun drum, nu trebuie sa ocolesti, pentru ca bordura are prioritate pe orice strada.
Cand mergi pe bordura esti mai sus decat restu', si chiar daca bordura e la acelasi nivel cu strada, tot esti mai special decat ceilalti.
Ar fi o problema ca sa mergi pe bordura trebuie sa stii perfect sa-ti tii echilibrul...
Si ar mai fi o problema, la trecerile de pietoni tre' sa cobori.
Ce bordura ciudata mai e si viata asta!
Cand sus cand jos...

Despre televiziune, dragoste si scarba

Dumnezeu si cei mai apropiati oameni din jurul meu.
Doar ei stiu cat m-am abtinut sa scriu cuvintele ce vor urma.
Dar unele lucruri ma scarbesc pur si simplu.
Totul a inceput fulgerator, o dragoste ca in povesti, clipe minunate, apoi ca in orice relatie a urmat declinul...
Dar din toate, dupa 9 luni de stat langa o persoana, am crezut ca faptul ca eu il cunosteam ca pe apa si el pe mine cam la fel, spre final...trebuia sa ramana daca nu o stransa prietenie, macar o buna prietenie sau macar o frumoasa amicitie.
La inceput toate aveau un motiv: "nu-l sun ca oricat as incerca sa-l conving o sa creada ca ma dau la el", apoi "nu-l sun ca o sa zica ca ma gandesc dupa atata timp la el".
Apoi l-am sunat, l-am sunat sa vina la majoratul meu, cu o scuza/minciuna PENIBILA si ABSOLUT AMUZANTA a zis ca nu poate sa ajunga.
Ok, asta e...nu e un capat de tara.
Ne-am vazut apoi, ca sa ma ajute cu ceva, parea ok, vorbeam in cei mai diplomati termeni, de zici ca ieri ne cunoscusem, dar nu era asta problema, pentru ca am invatat de la viata ca mereu exista sansa unui nou inceput.
A intervenit apoi o problema de-a lui in viata mea, si am zis sa-l ajut cat pot sa faca lumina.
Asadar vorbeam pe net, toate ok...
La telefon..toate ok.
Ne-am vazut.
Era aparent obosit, e adevarat ca cearcanele erau reale, dar totusi putin cam multa exagerare in glas; dar am trecut peste acest aspect.
Ce sa va zic, ca mergeam pe strada si ca nu stiam ce sa ne spunem, eram ridicoli, dar am zis ca deh asa e momentul ceva mai tensionat, nu ne-am mai vorbit de mult timp.
Am ajuns intr-un fast-food, am vrut sa comand ceva, el s-a asezat la coada in fata mea si i-am intins bani sa imi comande si mie, nu a aceeptat, probabil nu vroia sa fie 2 comenzi pe acelasi bon.
Ne-am asezat la masa,asa cum eram obisnuita inca din timpul relatiei noastre,a plecat de la masa sa se duca la baie...Nimic nou.
S-a intors, am mancat, ne-am mutat pe terasa, asteptam pe cineva care in final nu si-a facut aparitia.
Iar discutiile dintre noi deveneau din ce in ce mai penibile, nu mai era diplomatie, deja stateam langa un om pe care la prima vedere nu-l cunosteam, dar am realizat cateva minunte mai tarziu ca il cunosteam perfect, era El cel langa care statusem atat timp, el care ma schimbase, si pentru prima data in viata nu am mai simtit niciun regret pentru tot ceea ce ii facusem, pentru toate minciunile si lacrimile pe care le varsase pentru mine, pentru ca cel din fata mea era cel caruia ii acceptam urletele la meciuri, scobitul in nas, ragaitul..si aici nu mai vreau sa dezvolt.
Nu era printul pe care il vazusem atata timp, nu ma conducea in statie si nici nu imi deschidea usa, nu ma ajuta sa car ceva sau alte fleacuri d'astea.
Era acea persoana care se considera mai mult decat perfect, care considera ca totul ii se cuvenea, si care nu avea nicio jena cand ii plateam ceva.(nu am crezut ca o sa pot vreodata sa reprosez toate astea, dar am fost prea orbita de dragoste atunci cand am gresit in halul asta).
Mi-e scarba azi de cel ce imi zicea ca vrea sa-mi fie prieten, mi-e scarba de acest macho ce se crede zeu, mi-e scarba de fata aia care se crede perfecta.
La intrebarea.."Ce ai iubit la el?".
Raspunsul e simplu: atunci cand ne jucam si uita ca e zeu, atunci cand ma gadila si uitam ca suntem iubiti, atunci cand imi saruta degetele de la picioare, atunci cand se imbata si era sincer...si cam atat!
Ce vroiam la final de la el..
Vroiam sa imi ramana prieten si confident.
SLAVA DOMNULUI CA NU A RAMAS ASA...
Pentru ca nu ma merita, pentru ca oricat l-am mintit...si oricat am fost mintita de el, chiar daca a durut sa-mi recunosc greseala si chiar daca a durut sa-i aflu greseala, am trecut peste, am incercat sa vad peste toate astea, si sa caut in fiecare din noi partea buna, si am crezut ca odata cu trecerea timpului ranile se vor cicatriza.DAR niciodata nu am crezut ca un om care mi-a fost atat de drag, o sa poata sa ma privesca si sa faca pe interesantul si pe marea vedeta cu mine.
Ei bine dragul meu, tine minte de la mine, la Tv nici cea mai mare vedeta din lume nu sta cu picioarele cracanate si nici nu se scarpina in nas, asta faci cu iubita in pat, masina sau lift...asta in cazul in care mai gasesti una care sa-ti accepte toate astea, si sunt destule care se lasa pacalite de o fata estetica, ciudat e ca azi nu mai vad frumusete in fata aia estetica,mi se pare urata si lipsita de farmec.;)
Putea sa fie altfel, ne cunoastem prea bine unul pe altul..dar u ai ales calea asta scarboasa!
Cu mine nimeni nu face pe vedeta, si niciodat un om pe care l-am iubit cu toata forata si caruia i-am dat tot ce aveam.
Si invata ca in viata fiecare om care ajunge sa te cunoasca devine o comara pentru tine, pentru ca poarta in el o grija si o atentie deosebita cand vine vorba de tine, dar daca tocmai pe persoanele alea ajungi sa le ranesti mai tare, pierzi practic o parte din tine, care putea fi pastrata bine!

Pacat..
Pacat ca nu ai stiu cum e mai bine sa faci


***ORICE ASEMANARE CU PERSOANE REALE ESTE PUR INTAMPLATOATRE***