Dupa un an...

A trecut un an si ceva de cand nu am mai publicat nimic aici.

Ce lasitate din partea mea.

S-au intamplat atat de multe in anul asta, s-au schimbat atat de multe in anul asta.

Oameni noi, orase noi, senzatii noi, placeri noi, iubiri noi, gusturi noi, mirosuri noi, vise noi, dureri noi!

Atat de multe noutati si tot eu.

Nu o sa povestesc nimic din ce am simtit, ce am iubit, ce am pierdut si ce am castigat.

Probabil nu s-a schimbat mai nimic in anul asta, dar si mai probabil s-a schimbat totul.

Inca mai cred in ingheri, inca mai cred ca daca mananc morcovi tot anul la vara nu o sa ma mai ard cand stau la soare (cred asta, dar nu imi mananc portia de morcovi zi de zi), inca mai cred ca o prietenie poate sa fie tinuta in viata si la sute de kilometrii distanta, inca mai cred ca nu e o greseala sa iubesti cu toata forta chiar si atunci cand esti alungat, inca mai cred ca la un moment dat cineva o sa creada in ceea ce poti face.

Nu mai cred in oamenii perfecti - asa ceva nu exista, nu cred in oamenii buni - nici astia nu exista, nu cred ca avem doar o sansa - avem cate sanse ne dam, nu cred ca exista ispite - suntem prea liberi sa alegem!

In ultimul an am avut tot atat de multe ganduri ca in anii trecuti cand le tastam pe aici, dar mai putin timp sa le impartasesc. Mi-am pierdut obiceiurile bune in detrimentul placerilor trecatoare - iar daca asta nu va suna cunoscut, eu zic sa va mai ganditi putin la viata pe care o aveti.

Am pierdut multe zile - dar am castigat multa experienta, am pierdut multe lupte cu mine - dar i-am facut pe altii fericiti, am uitat multe - dar mi le reamintesc pe parcurs.

Incep sa ma reabilitez, dupa un an si ceva de uitare, regrete, iluzii, incertitudine si ceva placere.

Cred ca pana la urma e important sa-ti dai seama care e cea mai mare nenorocire din viata ta , cand ti-ai dat seama care e ... poti merge mai departe debarasandu-te de ea cu usurinta!

Ce te faci cand iti iubesti sincer nenorocirea ? Te debarasezi de tine si o iei de la zero!