Trebuie sa recunosc ca sunt unul din oamenii aia care se plictisesc foarte repede.
Mai exact eu nici nu apuc sa ma plictisesc pentru ca ma plictisesc atat de repede incat schimb foaia extraordinar de rapid...
Ma rog, cine intelege cum e - inseamna ca trece prin aceleasi momente ca mine.
Dar, se-ntampla uneori ca cineva sau ceva sa ma faca sa ma opresc putin mai mult si sa raman atat de incremenita in proiect incat sa nu ma plitisesc, ei alea sunt exceptiile pentru care timpul merita sa se opreasca in loc, sau cel putin asa am senzatia atunci... nu dureaza mult si totul revine la normal, adica imi dau seama ca m-am plictisit si incepe nebunia...
E foarte funny sa nu te plitisesti niciodata pentru ca te plictisesti prea repede, cam la fel de funny ca atunci cand incepi sa faci primii pasi in viata si te cam lovesti cu capul de toate pragurile posibile, dar iti place, iti place pentru ca numai asa poti sa ramai in viata si pentru ca lumea asta, din fericire, a mai pastrat cateva exemplare de oameni printre toti androizii care umbla ca niste bezmetici fara sa invete sa se mai opreasca din cand in cand si sa vada ca nu e nimic atat de lipsit de nunate.
Cele mai frumoase zile sunt alea cand nu-ti iese nimic si cu toate astea la final zambesti ca un bou/vaca si nu-ti dai seama de ce.. cand desi totul iese fix pe dos - esti de un optimism ireal.
dak nu te lovesti cu capul de sus n'ar avea nici un haz.. kiar dak uneori faci aceeasi greseala de mai multe ori pana sa te inveti minte..:)))
RăspundețiȘtergerece blog am gasit aici... hihi:P o sa fie interesant...
RăspundețiȘtergerecât de mult mă regăsesc în ceea ce ai scris. :))
RăspundețiȘtergerefoarte bun blogul, am citit cu mare placere ceea ce ai citit
RăspundețiȘtergere