Sufletul este un inadaptat din punct de vedere social.
Nu-l pot lua cu mine aproape nicaieri.
Se vaita intr-una ca nu-l scot la plimabre, dar de fiecare data cand incerc sa ies cu el undeva se comporta ca un salbatic.
L-am scos in parc intr-o seara de octombrie si a luat-o razna, mirosea totul in jur, se uita ca nebunul la toti trecatorii de pe langa el, urla si ii venea sa sara in sus mereu.
Apoi am zis ca poate daca-l duc la scoala o sa se comporte civilizat, dar nu, el a inceput sa cotrobaie peste tot, sa se bage in orice activitate de-a mea, desi ii ziceam ca nu e bine ce face si ca tot el o sa aiba de suferit.
L-am luat intr-o zi cu mine la teatru, dupa ce s-a indragostit de cel putin trei oameni dintr-un foc, s-a asezat cuminte si a inceput sa boceasca impreuna cu actorii de pe scena si oricat incercam sa-i explic termenul de conventie, el plangea si mai tare.
Cel mai imprudent fapt dintre toate a fost cand am indraznit sa il rog sa vina cu mine intr-o plimabre cu trenul, nu s-a abtinut si s-a indragostit definitiv de unul dintre calatori si de atunci incerc sa-i arata zi de zi cum e viata, incerc sa-l scot din starea lui de nebunie, dar nu e chip sa razbat cu el..
Imi pare un suflet tare orgolios.
Asa ca l-am pedepsit, sufletul meu nu mai iese din casa, nu-l mai scot in parc- nici cand imi scot cainele la plimbare, nu-i mai dau voie sa vina la scoala cu mine, la teatru nu-l duc ca e multa lume..
Tot ce mai face sufletul meu e sa se uite in fiecare seara la cate un film, sa asculte zeci de melodii si sa spere.. sa spere ca intr-o zi o sa-l las sa mai vada lumina zilei..
Sufletul meu?
E un inadaptat din punct de vedere social, acum?! e in catuse!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu