Nu stii nimic din ceea ce te-ar face uman.
Lacrimile bebelusului abandonat.
Inocenta copiilor fara viitor.
Frica tinerilor fara sanse.
Nefericirea adultilor fara reusite.
Tristetea din ochii batranilor fara amintiri.
Durerea singuratatii, frica de esec, iubirea fara raspuns.
Egoismul celui ce a pierdut prea multe, temerile copilului rasfatat atunci cand da piept cu lumea.
Inmormantarile din zilele senine de vara.
Baltile din zilele in care esti imbracat in alb.
Drumurile prea scurte si momentele regretate.
Gesturile nefacute si vorbele inghitite.
Simplitatea lucrurilor dintr-o zi de mai.
Nefericirea zilelor de "ramas-bun",in plina vara
Lacrimile ascunse in zambete false, deciziile grele din zilele toride
Mirosul parfumului tau in palmele mele.
Curajul adevarului cand minciunile troneaza.
Delicatetea privirilor, atingerilor ...gandurilor
Privelistea satului din turnul bisericii
Nimic din ce e uman nu iti apartine si asta te face minunat.
deci sunt uman...marfa ideea, conceptul...
RăspundețiȘtergere