Ne dam voie in fiecare zi sa suferim putin, ca sa nu uitam cum e sa fi nenorocit.
Ne dam voie in fiecare zi sa ascundem secretele altora, dar din pacate de multe ori acundem secretele noastre atat de bine, incat le si uitam.
Uitam sa iubim pentru ca ne tinem ascunsa dragoastea, uitam sa fim fericiti pentru ca nu ne dam voie sa fim fericiti. Aberez..
Si ce daca?
Daca nu iti place inchide pagina asta amarata.
Nu o sa inchizi nimic, pentru ca vrei sa vezi daca azi imi voi da voie sa fiu fericita, daca azi o sa-mi recunosc toate secretele, daca azi voi recunoaste: ca iubesc, ca sper, ca vreau, ca stiu ca pot...
Da, stiu ca pot, trebuie doar sa dau tot ce am mai bun.
Da, vreau pentru ca nu am curajul sa nu vreau, pentru ca daca nu as vrea m-as pierde in multitudinea de persoane fade pe langa care trec zilnic, si imi place sa cred ca azi eu sunt altfel decat ei, pentru ca da: vreau, pot si voi reusi intr-o zi.. si ziua aia din pacate nu o alegem noi.
Si da...iubesc...iubesc cum poate ti se intampla doar o singura data in viata, si imi place asta, imi place ideea ca nimeni nu stie mai mult decat vreau eu sa stie, si asa parca imi protejez dragostea, pastrandu-i astfel acel farmec pe care voi il cautati in iubirile voastre triste.
De ce totul se rezuma doar la iubire, curaj, vointa si putere?
Pentru ca asta ne face...oameni
P.S: Bafta Danutz (oricum esti tare), bafta: Roxana, Cristina, Stefania, Manuela si Elena...
De ce trebuie sa-i respectati pe copii astia? Pentru ca ei vor, au curajul sa spere, sa viseze, si sa faca orice ca sa isi transforme visele in realitate...
Pentru ca sunt oameni, nu umbre pe asfalt... fade si sterse...
Trebuie sa gasim motive mereu.Cand eram copii ni se dadeau motive sa mancam tot, sa mergem la gradinita, la scoala...Apoi ni s-au dat motive sa promovam cu bine fiecare clasa, sa mergem constant la scoala, sa inavatam bine, sa trecem de examene cu capul sus si medii mari.Cine iti da motivele astea?Mama, tata, profii, colegii, societatea... si cand cresti indeajuns de mare.. chiar TU!Trecand totul acum la persoana mea o sa fiu sincera cu voi.Mi-am dat singura o mie de motive sa scap de Bac cat mai repede si cat mai frumos.Il manii pe Dumnezeu daca zic ca media pe cate am avut-o nu a fost una rezonabila...Dar poate nu stiti de ce am vrut sa trec cat mai repede peste asta, ca sa am motiv sa ma pregatesc pentru admitere.Probabil deja cei mai multi dintre voi stiu ca peste mai putin de o saptamana o sa incep examenele pentru UNATC.Dar cu siguranta va intrebati totusi ce motive am sa vreau sa intru la actorie, si pentru ce naiba ma tot lupt pe aici.Si cum toate au un motiv... motivul meu e simplu... din dragoste!Din dragoste pentru toate persoanele care isi pierd vara asta cu mine ca sa incerce sa ma ajute, din dragoste pentru o persoana care desi a plecat mult prea devreme de langa mine stiu ca acolo sus zambeste si incearca sa ma ajute, din dragoste pentru o meserie grea, in care daca nu esti cel mai bun, nu esti; din dragoste pentru o meserie unde ai bucuria de a vedea o sala intreaga razand sau plangand; din dragoste pentru o scena pe care vreau sa pasesc si pe care au pasit cele mai mari nume ale teatrului romanesc, o scena incarcata cu ani si pasi... ..si poate unul dintre cele mai mari secrete...din dragoste pentru o persoana, care nu stie, dar de ani de zile cand sunt in preajma sa.. simt ca lesin, inima imi bate de o mie de ori mai tare.. si caruia nu am curajul sa-i spun toate astea pentru ca stiu ca nu e altceva decat o dragoste imposibila; dar cine stie poate intr-o zi o sa ajungem sa jucam pe acceasi scena si cine stie poate daca nu personajul o sa recunoasca tot, o sa gasesc chiar eu puterea sa recunosc ca el este inca un motiv pentru care o sa dau tot ce am in fata comisiilor la admitere si sa lupt cu toate armele pentru a-mi castiga un loc in institut...Aceste fiind zise cred ca astazi ati aflat deja mult prea multe despre mine...Enough is enough..get out now;))P.S...am invata de la orele de psihologie..ca scriem cu roz ceea ce ne dorim... :)
S-au dus vremurile bune cand cersetoria era o arta bine pusa la punct .Acum nu a mai ramas decat mafia din ce era odata bogatia sociala a Bucurestiului.Au mai ramas rataciti si tristi: cersetorul care canta la vioara, cersetorul care spune prin prisma unui carton ca este regizor si cativa batranei la intrarea in biserici care iti mai smulg o lacrima cu infatisarea lor duioasa si atat de trista.In rest minunatii copii ai strazii ,care oricat am incerca noi sa ne mintim - exista.Si daca cu ceva timp in urma ma uitam la ei cu mila, acum nici asta nu mai pot sa fac, din contra ma abtin sa nu-i bat.Pornind de la faptul ca ei sunt copii copiilor strazii de acum 2-3-6 ani... care au crescut prea mari sa mai fie copii ai strazii si s-au reprofilat in producerea si distribuirea progentiturilor pentru a ca nu cumva noi sa ducem lipsa de asa ceva, si bineinteles s-au reprofilat si in alte domenii ceva mai banoase.Si daca pana acum am fost nemiloasa in ochii tai, draga cititorule, vreau sa-ti fac o marturisire, niciodata nu mi-a placut matematica asa ca te rog sa ma corectezi daca gresesc in cele ce urmeaza.In vemurile de mult apuse de care am vorbit mai sus, se afisau la stop mame cu bebelusi, sau copii sarmani care iti cereau duios si cu un glas safarsit o mie de lei, din mila poate mai primeau si ei ceva de la tine, asta daca aveai o moneda la indemana. Ei iti multumeau si mergeau mai departe, asta fiind varianta favorabila lor, daca in schimb refuzai sa le dai sau pur si simplu nu aveai, mergeau mai departe cu rugamintile duioase pana cand se plictiseau si plecau.Sa luam o zi aglomerata la o ora aglomerata in Piata Unirii - Bucuresti, orice sofer stie ca poti sta minute bune la un semafor. Sa zicem ca luam o medie de 25 de masini pe care un cersetor le prinde- un calcul simplu demosntreaza ca un cersetor ar scoate cam 25 de mii de la toate masinile...Boon...sa zicem ca sta cam 4-5 ore (om muncitor)...pe ora sa zicem sa o sa prinda vreo 10 stopuri pline cu maisni...10X25= 250... 250X4ore=100...un cersetor bun...de calitate..care cere o mie de lei..poate sa scoata muncind serios aprox. 1.000.000 / ziSI cum trebuie sa ma repet...aici vorbim de vremurile apuse...cand cersetorii inca mai cerseau...si noi inca mai dadeam ceva...Azi treaba nu mai sta asa...e o epoca moderna in care lumea e in permanenta dezovoltare, asadar si cersetorii au evoluat.Nu vei mai asculta niciodata glasul plin de durere a unui copil, ci o sa ti se strige : "tanti da si mie 5 mii"...Frumos nu??Dar stai.. nu ati observat nimic??Va zic eu ..suma s-a schimbat de la 1 mie am ajuns la 5 mii...si uite cum trebuie sa urce profitul...de la 1.000.000 /zi la...5.000.000/zi....Lucru imposibil, va spun si de ce...pentru ca azi cersetori tipa la tine, pentru ca azi daca nu le dai nimic cersetorii te injura, dau in masina ta...si uite cum cersetoria..nu mai e o arta...si profiturile au devenit din ce in ce mai scazute...Si ce ne facem noi cu batranei care chiar nu au ce sa manance, si ies in strada sa ceara un ban, sau care inca mai pot sa-si miste mainele, si canta sau croseteaza ceva??Ce sa ne facem..ne rugam sa nu fie batuti prea tare la finalul zilei cand monstrii strazilor vin si le fura profitul...P.S: ma gandesc ca daca cersetorii ar vorbi si ei in bani noi ar avea profit mai mare, macar pana se obisnuieste lumea bine...
M-am gandit...Viata la bloc este unul dintre blestemel lumii moderne.Poate e mai solicitant si mai complicat sa ai grija de o casa "pe pamant", dar cu siguranta o sa iesi in avantaj.Si cum toate posturile mele trebuie sa-si gaseasca radacina intr-o frustrare, sau intr-o bucurie.Astazi am realizat ca e cazul sa imi pun la punct (virtual) vecinii.Sunt constienta ca niciun dintre ei nu o sa-mi citeasca mie postul, dar poate dupa ce scriu tot ce am de scris o sa-mi iau inima in dinti si o sa le zic si in fata, pana atunci hai sa va familiarizez cu peisajul.De cand eram mica, parintii mei m-au invatat ca atunci cand intalnesc un vecin pe holul blocului, in lift, pe scari, in fata blocului...e frumos sa-l salut.Astfel de ani de zile eu stau si imi salut vecinii. Ei bine aici intervine o problema, ca si vecinii astia sunt persoane complexe si se clasifica in mai multe categorii.Asadar: Vecinii care iti raspund la salut, sunt vecinii de treaba, dar sa nu-ti faci ilulzii in aceasta categorie intra foarte des si vecinul de la 3 care pune manelele fix cu o zi inainte de Bac, si pentru care chemi politia. Dar ce sa zic, din punctul asta de vedere am respect pana si pentru vecinul manelist, care desi a platit o amenda datorita mie, el imi raspunde la salut.Mai sunt vecinii(rar la masculin, cel mai des la feminin) pe care poti sa-i saluti cat vrei tu, chiar si ani intregi (am incercat), ca o sa se uite la tine speriati si o sa plece mai departe, sau o sa treaca chiar si peste privirea de rigoare, si o sa ai senzatia pentru cateva secunde ca esti invizibil.Cu astia am aplicat toate tacticile posibile: am salutat frumos, am salutat pe un ton mai ridicat in cazul in care poate nu ma auzeau, am incercat tot... refuza categoric sa raspunda la salut si sincer nu inteleg de ce, avand in vedere ca eu una nu le-am facut nimic...Mai sunt vecinii prietenilor tai, care din pacate ca in orice bloc se impart in cele doua categorii precizate mai sus, numai ca aici mai vine si categoria a 3a... a celor foarte atenti cu cine intra sau iese din bloc, si ei sunt cei care te intreaba la ce apartament mergi, cu cine vrei sa te vezi, si in final o ultima incercare de a te indeparta de teritoriul lor, te anunta ca respectiva persoana/familie e plecata in vacanta asadar nu ai niciun motiv stai pe langa scara blocului, in mare parte ei sunt cei mai amuzanti...Asadar..obiectiv pe termen..relaiv lung:Achizitionarea unei case pe pamant, in Bucuresti sau in apropiere, o casa cu o curte destul de mare incat sa nu trebuiasca sa vad peste gard un vecin si sa il salut...cat despre garaj, sa fie interior, ca sa ma urc in masina si sa nu existe nici cea mai mica sansa sa ma intalnesc cu un vecin....Si totusi..mami..tati?? De ce naiba ne salutam vecinii, ca pana la urma sunt niste necunoscuti... hmz...
