Yepz...SUPERB e cuvantul

The new innovated nokia 888 bracelet.
It is thin like paper and flexible.
NOKIA 888



Nokia 888 este un prototip de telefon mobil (si chiar mai mult decât atât) conceput de Tamer Nakisci(intrati la sectiunea proiectelor lui).
Principala sa caracteristică este capabilitatea de a-si schimba forma, astfel încât poate fi transformat într-o brătară, într-un clips, într-un "ghemotoc" care încape în buzunar, iar când este utilizat, într-o suprafată destul de mare de afisare. Dispozitivul este conceput astfel încât să poată memora forme si chiar să le schimbe singur, miscându-se.
Este prevăzut ca formele să poată fi trimise altor utilizatori, de exemplu o formă de inimă pentru iubită.
Pentru a putea fi atât de flexibil, acumulatorul este lichid.
Afisajul este tactil, ceea ce elimină necesitatea tastaturii. În plus, acceptă comenzi vocale.
Din păcate, vor mai trece ceva ani până când asa ceva va iesi pe piată, însă este uluitor de văzut încotro se îndreaptă tehnologia.

New look!

Nu stiu de ce m-am hotarat sa fac asta, dar sper ca schimbarea de look a blogului meu sa fie de bun augur.
Nu cred ca o sa scriu mai des, dar macar o vreme o sa vedeti si voi o fata noua a blogului.
Mai treceti din cand in cand p'aici poate o sa mai gasiti posturi noi si poze si citate interesante ..cine stie!(nici eu nu stiu :))

Nb all.. nb bloguletz!
:X
:*:*:*

oboseala cronica!

Sunt obosita!
Sunt din ce in ce mai obosita!
Am realizat in ultimul timp ca nu prea stiu sa-mi stabilesc prioritatile!
Si cu toate ca sunt constienta de tot ceea ce mi se intampla, nu stiu sa imi pun in ordine gandurile!
Pana la urma din cate imi aduc eu aminte eram o fata ordonata in gandire, dar parca trezitul la 6 dimineata, urcatul in autobuzul galben(sau portocaliu mai nou)...ce sa mai, intregul traseu pe care il am in fiecare dimineata...simt ca imi spala creierii!
Ce sa mai zic de ora mea de culcare...desi imi propun in fiecare seara sa adorm macar la 23.30,niciodata nu mi-a iesit...ba mai mult parca tot mai bine e sa adorm la 3 ca deh e mai aproape de 6 :
E enervant sa vad atunci cand merg la scoala, la o anumita statie unde e o scoala primara, cum intra la ore o fetita imbracata toata in roz, cu un ghiozdan imens roz...iar dupa-amiaza cand ies de la scoala si urc in autobuzul meu portocaliu, sa vad aceasi fetita cum iese de la scoala...
Da..m-as intoarce oricand la anii de scoala primara..
M-as intoarce oricand in clasa a11-a, nu ca ar fi fost ea foarte interesanta, dar parca nu stiu cum sa mai trag de timp sa mai stau putin in liceu. Si totodata nu stiu cum sa-i fac pe colegii mei sa inteleaga ca nu e totul legat de note sau absente...caci din lunile astea nu ramanem decat cu amintiri..
Melancolia de final de liceu..si asta e doar inceputul :))
In capul meu e o vraiste foarte organizata..
:))
Probbail acum imi voi pune acelasi "Gold PSY Solution" si voi continua sa invat...

...later

In ochii mei!

Printre fapte stau cuvintele aruncate in drumul gandurilor.
In viata mea, exista doi ochi de care ma tem.
Sunt doi ochii care ma privesc zilnic.
Sunt zile cand sunt privita cu dragoste, altele in care sunt privita cu ura.
Sunt zile cand ochii astia se uita la mine si ma invidiaza, sau cateodata se indragostesc de mine.
Dar sunt si zile in care uitandu-se la mine ochii astia nu sunt de acord cu mine.
Si tot ei sunt cei care ma fac sa realizez atat de multe.
Ochii astia sunt banuitori, gelosi, iubareti, insistenti, lasi uneori, mereu iertatori, calzi, dar si reci.
Sunt ochii cu care te privesc si pe tine.
Da, sunt ochii mei!!
Ei te privesc pe tine cu dragoste sau cu ura, ei te primesc in viata mea, sau te resping, ei hotarasc incotro sa ma duc atunci cand intunericul noptii ma inspaimanta, si tot ei imi arata ce sa iubesc si ce sa dispretuiesc.
Daca ei nu ar fi fost nu as fi vazut atat de multe fete de oamnei, locuri din lume, intamplari ce au avut loc langa mine,nu as fi putut sa citesc atat de multe povesti frumoase ce imi umplu zilnic viata de vise,sperante si dragoste .
Fara ei nu as fi avut parte de cel mai mare arbitru din viata mea.
Nu e un post inchinat organului numit ochi a carui functie este aceea de a detecta lumina..nu..ci doar vorbesc de acel moment cand ne uitam in oglinda si de acolo se vad doua margele colorate, care ne analizeaza...
Imagineaza-ti ca dupa ce vei termina de citit postul asta, nu vei mai putea vedea.
Nu numai ca nu vei mai putea vedea lumea intreaga : oameni, locuri, evenimente...ci mai mult nu te vei mai putea vedea niciodata pe tine.
Si peste ani nu vei afla cand ti-au aparut ridurile, sau ce culoare mai are parul tau!
Vei fi pentru tine..mereu tanar.
Vei invata sa te privesti pe tine din interior, si cred ca asa ar fi cel mai bine!
Ochii nostri paraca sunt prea superficiali in analiza.
Nu mi s-a intamplat o singura data, sa cunosc o persoana si sa imi fac o parere doar dupa aspectul fizic,sau dupa cum se imbraca sau cu cine umbla, poate cine stie oarba fiind as fi avut o alta parere doar ascultand ceea ce avea de zis.
Asa e si cu noi, poate ar fi bine sa nu ne privim doar, ci sa si asculta ceea ce avem de zis..noi pentru noi!

Recunosc...

Printre soapte si acorduri de ghitara, printre lacrimi si batiste aruncate in infernul intunericului ce doare, atat de aproape de tine si totusi cat de departe..
Mi-e dor de sopate, de nopti de vara in care stam cu geamul deschis si caldura nu ne lasa sa dormim, nopti in care ne spunem tot, si parca inca iti mai ascundeam ceva in noptile alea. Minciuni ce nu puteau sa fie recunoscute, dureri ce imi rodeau sufletul, si imi macinau inocenta si dorinta de a iubii.
Minciuni seci si dureroase, ce azi uitate fiind par doar amintirile unor nopti de iarna agitate!
Zile gri si durerose, cand stiam ca deja cunosti adevarul, si cu toate astea nu aveam curajul sa-ti spun tot, nu aveam curaj sa imi recunosc greseala.
Zile apasatoare de inceput de toamna, masti si zambete prefacute, nopti de dragoste in care iti simteam greutatea corpului ce pana atunci nu credeam ca exista.
Masti, masti, masti.
De ce oare cand tu trebuia sa te opresti din a ma mai iubii, eu am fost cea care nu mai simtea nebunia?
De ce nu te-am mai iubit decat o singura zi, cand nu vedeam decat copiii din noi, cand nu simteam decat adrenalina unor masinarii facute pentru a distra copii...
Si apoi..calvarul ce stiam ca intr-o zi o sa vina!
Nu ai stiut niciodata, nu fata de tine m-am simtit ultimul om, ci doar fata de mine, caci pe lumea asta nu e persoana care sa conteze mai mult..decat mine!
Si iti ceream iertarea si iubirea..poate doar ca sa ma pot ierta pe mine!
Si am facut-o, m-am iertat, am ridicat capul din pamant si am invatat de la trecut, am invatat de la tine, am invatat de la noi!
Si cand ma gandesc la zilele de lacrimi si disperare, ce dor imi e de ele, parca atunci simteam ca traiesc.
Ce a ramas din noi?
Amintiri si regrete, placere,extaz.
Invatam de la timp ca..odata ce trece, lasa in urma :ura si ranchiuna, minciuna si rautatea, si tot ce ramane din trecut sunt clipele frumoase, placute, clipele cu adevatat de neuitat!
Acum realizez ca iubeam la tine atat de putine lucuri: momentele in care respirai greu,mesajele, iubeam sa te iubesc asa cum m-ai invatat,iti iubeam tamplele cand ardeau, iubeam cand mancai, te iubeam din momentul in care intrai in dus pana ieseai si iti terminai "ritualul"(desi imi parea ca dureaza o eternitate, si de multe ori adormeam sau ma enervam), iubeam sa te vad copil, asa cum nimeni nu te vedea, iubeam sa stiu ca intr-o zi nu o sa mai fim asa....
In rest uram tot, totul imi dispalcea: gandirea ta, modul de a te comporta cu altii, modul in care imi vorbeai cand erau si altii cu noi, modul in care te enervai, toate conceptiile tale, faptul ca te credeai atat de mare si tare, certurile noastre, modul in care actionai.
Ce a ramas din noi acum?
O dorinta reciproca de a ne simti trupurile unul langa celalalt, fara sa vorbim, fara sunete, fara discutii,fara comentarii!
(...)"ca doua bucati dintr-un puzzel"...(your words )
Da, asta cred ca a fost intre noi si asta a facut sa fie totul atat de bine cat a fost si cand si unde a fost!
Nu am fost noi cei care am contat ci doar bucatile de puzzel, ele contau, ele ne faceam sa credem ca ne iubim.
Nu au contata niciodata minuntele, nu minutele alea, si doar minuntele in care stateam unul in bratele celuilalt si puzzel-ul era un intreg.
Ce ne dorim si poate niciodata nu vom recunoaste?!
Ne dorim puzzel-ul!
Tarziu in noapte ne gandim la asta, ne intrebam cum ar fi, si ne culcam linistiti si impacati cu ideea ca niciodata nu il vom mai uni, dar totusi realizam ca ne mintim si ca totusi speram la asta, dar nu o vom recunoaste niciodata!!

Iubesc, iubesc nebuneste.. Am gasit persoana pe care s-o iubesc pentru tot ceea ce e, sa iubesc fiecare parte din el, fiecare miscare, fiecare zgomot. Si cu toate ca iubesc simt ca nu exista puzzel-ul.
Fara puzzel parca nu e sarea si piperul!
Si stii ce?Nu vreau sa-l cunosti, nu vreau nici eu sa cunosc partea ta, vrem anamdoi doar puzzel-ul, caci impreuna nu suntem buni de nimic,nu facem nici doi bani impreuna, pentru noi puzzel-ul e cel ce ne face speciali stand unul lanag altul, sunt altele persoanele din jurul nostru, cele ce ne fac cu adevarat fericiti si iubiti!
Dar nu avem decat dorinta-n noi!
Curajul ne lipseste!



hehe...daca va place povestea sunati-ma si mai fac si altele :))
povesti in care in timp ce citit sa visati :P :P :P
yah..I know ma pricep :D :D
pot face povesti cu finalul pe care il vreti voi :))))
iar pentru cei dintre voi care cred in povestea de mai sus, sa imi dea un mesaj sa le explic cum sta treaba pe bancutza ;) :))


Noapte buna copii!
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea ..mea..a ta..a oricui!(sau nu)

p.s: masina aia vreau eu sa o cumpar..dupa ce-mi iau carnetul de sofer :D ..stiu iar visez la cai verzi pe pereti... =))


"bb hk"

Probleme in pregatirea pentru BAC

Bun..
Sper ca a inteles toata lumea ca am inceput sa ma pregatesc pentru Bac temeinic!
Problema e ca am intampinat o problema majora la partea cu "basmul".
"Harap-Alb"!!
Bun..
Sa luam povestea si s-o analizam!
Avem un imparat- avand in vedere ca toti imparatii din poveste au un nume de culoare, lui ii vom spune ..Imparatul Roz :D
Acest Imparat Roz era tatal lui Harap-Alb si fratele Imparatului Verde.
Imparatul-Verde il roaga pe frasu' sa ii trimit unul dintre baietii sai pentru ca el nu avea decat 3 fete, si vroia sa o marite pe una dintre ele cu unul dintre baietii Imaparatului Roz ca sa aiba cine sa urmeze la tron.
Boon..
Si dupa mai multe incercari Harap-Alb este cel care ii castiga incredearea Imparatului Roz, si el pleaca spre Imaparatul Verde, numai ca pe drum se intalneste cu Spanu, care il fraiereste si deh...Ajunge sluga lui.
Ajunsi la castelul Imparatului Verde, Spanul etse considerat baiatul Imparatului Roz si Harap-Alb doar sluga acestuia.
Booonn..
Si asta, Spanu vrea sa scape de Harap-Alb si il trimite in tot felul de "misiuni imposibile" pe care Harap-Alb reuseste sa le depaseasca...
Booon
Numai ca asta, Spanu, il trimite la un moment dat dupa fata Imparatului Rosu.
Dupa mai multe lupte, incercari bla bla...
Reuseste si o aduce pe fata la castelul Imparatului Verde..
Booon..
Si cand ajung, toata faza cu Sapanu se da pe fata, si me rog il omoara astia pe Span, si...si....SI...SI..
FATA IMPARATULUI ROSU SE MARITA CU HARAP-ALB SI TRAIESC FERICITI!!!
DA NU E NORMAL, CA IMPARATUL VERDE VROIA CA IMPARATUL ROZ SA-I TRIMITA UN BAIAT CA SA-L INSOARE CU O FATA DE-A LUI SI SA TRAIASCA FERICITI IN IMPARATIA LUI...NU TREBUIA SA SE INSOARE CU FATA IMPARATULUI ROSU!!!!
Nu e corect!!!
Nu ma mai joc!
Imi bag ceva in ea de poveste....
Ce e asta!
Cred ca nenea Creanga era beat cand a scris...
:(((
Halal...poveste!
Daca cineva are ceva de reclamat sa ma anunte :D

Ma bag la loc cu nasul in carti! :D