Despre lacrimi...

Plang..

Adica plang des.

Acum nu refulez pentru ca sunt intr-o pasa proasta, nu, sunt ok.

Sau ma rog, asa imi place sa cred..

Ma rog, trecand peste.

Azi am ajuns mai devreme acasa, printr-o minune,- si cum Crina zilele astea nu a stat acasa.. azi am realizat ca am stat o saptamana singura, de ce am realizat tocmai azi?

Probabil pentru ca in restul zilelor ajungand la 6 dimineata acasa, obosita si pe jumatatea adormita - nu prea observam ce se-ntampla.

E hai,singura fiind nu am intrat intr-o depresie daca la asta v-ati gandit, nu, pur si simplu m-am uitat la tv.

Da, nu am mai facut asta de mult.

Si cum nimic nu mi-a atras atentia... dintre "By..Monica Columbeanu", "Cireasa de pe tort" si.. stirile de pe Realitatea, evident ultima optiune mi s-a parut cel mai ok.

Dar... aici incepe nebunia, am mai scris eu p'aici ca plang la stirile de la ora 7 ale Andreei Esca - nu la toate.. dar unele cazuri ma omoara... ei ascultati aici poveste.. azi am plans la stirea in care era relatat cazul cu cei 50 si ceva de copii blocati pe aeroportul din Londra.

AM PLANS.. nu stiu cum naiba, nu-mi explic reactia absolut incontrolabila...

Mi-am zis ca tv-ul nu-i de mine.. asa ca mi-am adus aminte de seria din "One Tree Hill" pe care Crina a adu-o de "casa - noua", cand ne-am mutat...

Asa ca mi-am zis sa ma relaxez cu "prietenii nostri".. pana la ora asta am vazut 4 episoade.. si la toate am bocit de a sarit camasa de pe mine..

Plang la niste situatii poate chiar prea banale...adica.. na.. moare unu' in film.. dar eu stiu ca e film, e chiar un serial americanesc.. deci cu atat mai mult nu e nimic iesit din comun...

Si stau sa ma intreb...

Plang la stiri din primele secunde (asta daca-s stiri cu oameni, nu cu politicieni,preturi etc), plang la seriale, plang la filme de lung metraj, plang pe melodii, plang cand i se intampla ceva unui om apropiat mie, unui prieten, plang cand n-am sala de repetitie, plang cand am emotii, plang daca parasesc pe cineva, plang daca sunt parasita, plang cand ma gandesc la parintii mei, plang cand ma gandesc la cei care nu mai sunt, plang cand ma gandesc la copilaria mea, plang cand ma gandesc la viitorul meu, plang aproape intotdeauna cand nu trebuie sa plang, cand imi face cel mai mare deserviciu acest"plans"...

Am la scoala un grup de tipe care comenteaza acest "plans"... dar e ciudat... ca nu sunt genul de om care sa planga in fiecare zi, saptamana.. poate sa treaca si o luna si eu sa nu plang.. ma intreb daca se-ntampla sa fie ele acolo tocmai cand dau eu apa la soricei.. sau pur si simplu e tot ce pot sa vada din mine...

Na.. nu-s multe fetele astea care mi-au atras atentia.. dar de aici a pornit problema mea.. si azi ma gandeam sa incep s-o rezolv.. ca ma buseste plansul fix cand trebuie sa ma tin cel mai tare si cand trebuie sa tin capul sus... ca sunt puternica asta o stiu.. dar sa stiti ca plansul asta nu ma impiedica cu abolut nimic sa fiu la fel sau poate chiar mai puternica decat voi ceilalti...

Si nu cred ca eu sunt defecta.. cred ca la voi e problema.

Cum sa nu plang cand vad la televizor oameni care mor de foame si cer ajutor, oameni care omoara alti oameni, animale batute, copii abandonati, locuinte in flacari... cum sa nu plang cand vad in filme povesti de dragoste cu final fericit.. sau cu final trist.. cum sa nu plang cand oamenii din jurul meu mor- uneori chiar oameni dragi mie, cum sa nu plang cand muncesc zile intregi pentru ceva si intampin greutati carora din mii de motive nu le mai pot face fata singura, cum sa nu plang cand imi doresc ca ceva sa fie superb si am emotii, cum sa nu plang cand scap de un stress care mi-a mancat noptile si mi-a ros ficatii... cum sa nu plang cand ii spun ca vreau sa plece din viata mea... sau cand nu imi raspunde la mesaje... cum sa nu plang cand in viata asta lucrurile bune si cele rele vin si pleaca..si noi nu avem decat cateva momente la dispozitie pentru a le puncta...

Si un lichid ce se scurge pe obrajii mei din cand in cand nu cred ca ar trebui sa fie vreo problema pentru nimeni..

NU eu sunt defecta ca nu pot sa vad crime.. voi sunteti defecti ca v-ati imunizat la ele..

Sa-mi fie cu iertare.. dar asa am fost de mica.. si nu cred ca mai am vreo sansa sa ma schimb acum.. si nici nu vreau.. pentru ca vreau sa-mi pese, vreau sa ma atinga ceea ce vad sau ceea ce mi se-ntampla, vreau sa fiu OM!