joi, 12 februarie 2009

Pentru zilele cu ploaie...

Pentru zilele cu ploaie in care sunt sunata la 8 dimineata sa mi se spuna ca pot sa dorm toata ziua.

Pentru zilele cu ploaie in care dorm pana la 3 dupa-amiaza.

Pentru zielle cu ploaie in care mi-e dor de prea multa lume si n-as vrea sa vad pe nimeni.

Pentru zilele cu ploaie din care nu inteleg mare lucru dar pe care le petrec in liniste si cu zambete in suflet..

Pentru zilele cu ploaie in care ma gandesc unde esti..

Pentru zilele cu ploaie in care ma gandesc.. ce mai ramane de facut acum?

Pentru zilele cu ploaie in care fac bilanturi.

Pentru zilele cu ploaie in care imi canta pasarele la geam si de afara vine un miros de carne prajita.

Pentru zile cu ploaie in care nu mai ploua.

Pentru zilele cu ploaie in care nu ma vezi.. si pentru zilele cu ploaie in care-ti duc lipsa.

Pentru ziua de azi... si pentru dorul din suflet.. pentru toate astea...

"...don't make me stay , for I'm leaving you and I still love you !"

luni, 9 februarie 2009

Despre unguri..


Eu nu am avut nimic cu ungurii pana acum vreo 3 ani, cand am plecat impreuna cu Matei si cu cele doua mame din dotare,a mea si a lui, intr-un tur al Europei. Prima oprire a fost Ungaria, ca na , pe acolo trebuia sa iesm in lume.
Matei avea o pica pe ei, si mi-a zis ca nu-i suporta din cauza unor probleme din excursiile anterioare, eu nu aveam nimic cu ei, ii stiam de la istorie si imi erau destul de simpatici desi nu am avut niciodata o realtie buna cu ei.. noi romanii. Si mai era ceva, vroiam sa-i dovedesc lu' Matei ca nu e dracu' asa de negru.
Am ajuns la granita, i-am zambit functionarului roman, care ne-a pus stamplia si dusi am fost.. pana la ghiseul ungurilor, unde le-am zambit si lor, si ei ne-au zambit punandu-ne sa tragem pe dreapta si sa scoatem tot din masina.. si din bagaje..
Ce a insemnat asta? A insemnat ca pentru ei un grup format din sofer de 20 si ceva de ani, cu mama lui, cu prietena lui minora si cu mama prietenei lui.. suna dubios...
Am scos tot, am injurat cat am putut - avand certitudinea ca ne inteleg perfect.. si am petrecut o zi in Ungaria fortati de imprejurari...nu pot spune ca singurul lor lac, Balaton, nu e un lac dragut, si ca nu am mancat un gulas bun.. dar nu cred ca era nevoie ca excursia nostra sa inceapa atat de agitat.. evident ca si la intoarcerea in Romania, trecand prin Ungaria am avut cea neplaceri legate de niste detalii pe care acum prefer sa nu mi le aduc aminte..
Una peste alta, timp de cateva luni am avut ceva cu natia lor.. dar.. trecand timpul.. am revenit la sentimente ceva mai neutre cand auzeam de unguri...
Pana azi.. cand nu stiu ce atitudine sa am..
Evident ca iar am nimerit la stiri..si am vazut ceva ce mi-a dat batai de inima accelerate pe langa un bocet sanatos..
Hanbalistul roman Marian Cozma a fost injunghiat sambata noapte in inima, intr-un club din Ungaria, in orasul Veszprem unde juca.. in urma incidentului si-a pierdut viata.
Ca era un handbalist foarte bun, asta stie toata lumea, dar imaginile pe mine m-au cutremurat, am vazut imaginile luate de camerele de supraveghere.. imagini care ni-l aratau pe Marian intrand in club cu prietena lui.. si imagini in care ii puteam vedea pe calai sai.. si imagini cu Marian alergand spre iesire, patat de sange...semn ca deja fusese injunghiat..
Motivul? Cica aia care l-au omorat se luasera ori de prietena lui, ori de o chelnerita..(nu exista inca o varianta clara)... si el s-a bagat sa aplaneze conflictul..
In momentul doi, evident ca am inceput iar sa urasc ungurii, nu intelegeam cum poate sa fie posibil asa ceva, ma simteam ca intr-un film din vestul salbatic..
Dar dupa acea.. am vazut imagini cu oamenii care s-au adunt sa aprinda o lumanare pentru romanul nostru, unguri care plangeau dupa el... oamenii care il sustineau pe tatal lui Marian...multi,foarte multi.
Da.. nenorociti sunt peste tot.. asta-i adevarul.. dar mai e ceva.. politistii din Ungaria i-au prins pe criminali, in mai putin de 24 de ore, undeva prin Austria si peste o saptamana ii baga in proces..
Si stau sa ma gandesc .. eu ce sa cred acum despre unguri.. cred.. ca ma voi intoarce la gandirea de acum 3 ani dinainte de evenimentul de la granita.. cand imi ziceam ca oameni rai sunt peste tot, si ca nu e nevoie de o tara anume sa gasesti nenorociti.. si ca pana la urma nu e vorba de zona geografica atunci cand vobim de OAMENI.
Si ii multumesc lui Dumnezeu ca am intrat in UE si numai depindem de ei cand iesim din tara...
Cat despre handbalistul nostru.. Dumnezeu sa-l odihneasca!! Si condolenate familiei sale....

duminică, 8 februarie 2009

Despre lacrimi...




Plang..


Adica plang des.


Acum nu refulez pentru ca sunt intr-o pasa proasta, nu, sunt ok.

Sau ma rog, asa imi place sa cred..

Ma rog, trecand peste.

Azi am ajuns mai devreme acasa, printr-o minune,- si cum Crina zilele astea nu a stat acasa.. azi am realizat ca am stat o saptamana singura, de ce am realizat tocmai azi?

Probabil pentru ca in restul zilelor ajungand la 6 dimineata acasa, obosita si pe jumatatea adormita - nu prea observam ce se-ntampla.
E hai,singura fiind nu am intrat intr-o depresie daca la asta v-ati gandit, nu, pur si simplu m-am uitat la tv.

Da, nu am mai facut asta de mult.

Si cum nimic nu mi-a atras atentia... dintre "By..Monica Columbeanu", "Cireasa de pe tort" si.. stirile de pe Realitatea, evident ultima optiune mi s-a parut cel mai ok.

Dar... aici incepe nebunia, am mai scris eu p'aici ca plang la stirile de la ora 7 ale Andreei Esca - nu la toate.. dar unele cazuri ma omoara... ei ascultati aici poveste.. azi am plans la stirea in care era relatat cazul cu cei 50 si ceva de copii blocati pe aeroportul din Londra.

AM PLANS.. nu stiu cum naiba, nu-mi explic reactia absolut incontrolabila...

Mi-am zis ca tv-ul nu-i de mine.. asa ca mi-am adus aminte de seria din "One Tree Hill" pe care Crina a adu-o de "casa - noua", cand ne-am mutat...

Asa ca mi-am zis sa ma relaxez cu "prietenii nostri".. pana la ora asta am vazut 4 episoade.. si la toate am bocit de a sarit camasa de pe mine..

Plang la niste situatii poate chiar prea banale...adica.. na.. moare unu' in film.. dar eu stiu ca e film, e chiar un serial americanesc.. deci cu atat mai mult nu e nimic iesit din comun...

Si stau sa ma intreb...

Plang la stiri din primele secunde (asta daca-s stiri cu oameni, nu cu politicieni,preturi etc), plang la seriale, plang la filme de lung metraj, plang pe melodii, plang cand i se intampla ceva unui om apropiat mie, unui prieten, plang cand n-am sala de repetitie, plang cand am emotii, plang daca parasesc pe cineva, plang daca sunt parasita, plang cand ma gandesc la parintii mei, plang cand ma gandesc la cei care nu mai sunt, plang cand ma gandesc la copilaria mea, plang cand ma gandesc la viitorul meu, plang aproape intotdeauna cand nu trebuie sa plang, cand imi face cel mai mare deserviciu acest"plans"...

Am la scoala un grup de tipe care comenteaza acest "plans"... dar e ciudat... ca nu sunt genul de om care sa planga in fiecare zi, saptamana.. poate sa treaca si o luna si eu sa nu plang.. ma intreb daca se-ntampla sa fie ele acolo tocmai cand dau eu apa la soricei.. sau pur si simplu e tot ce pot sa vada din mine...

Na.. nu-s multe fetele astea care mi-au atras atentia.. dar de aici a pornit problema mea.. si azi ma gandeam sa incep s-o rezolv.. ca ma buseste plansul fix cand trebuie sa ma tin cel mai tare si cand trebuie sa tin capul sus... ca sunt puternica asta o stiu.. dar sa stiti ca plansul asta nu ma impiedica cu abolut nimic sa fiu la fel sau poate chiar mai puternica decat voi ceilalti...

Si nu cred ca eu sunt defecta.. cred ca la voi e problema.

Cum sa nu plang cand vad la televizor oameni care mor de foame si cer ajutor, oameni care omoara alti oameni, animale batute, copii abandonati, locuinte in flacari... cum sa nu plang cand vad in filme povesti de dragoste cu final fericit.. sau cu final trist.. cum sa nu plang cand oamenii din jurul meu mor- uneori chiar oameni dragi mie, cum sa nu plang cand muncesc zile intregi pentru ceva si intampin greutati carora din mii de motive nu le mai pot face fata singura, cum sa nu plang cand imi doresc ca ceva sa fie superb si am emotii, cum sa nu plang cand scap de un stress care mi-a mancat noptile si mi-a ros ficatii... cum sa nu plang cand ii spun ca vreau sa plece din viata mea... sau cand nu imi raspunde la mesaje... cum sa nu plang cand in viata asta lucrurile bune si cele rele vin si pleaca..si noi nu avem decat cateva momente la dispozitie pentru a le puncta...
Si un lichid ce se scurge pe obrajii mei din cand in cand nu cred ca ar trebui sa fie vreo problema pentru nimeni..

NU eu sunt defecta ca nu pot sa vad crime.. voi sunteti defecti ca v-ati imunizat la ele..

Sa-mi fie cu iertare.. dar asa am fost de mica.. si nu cred ca mai am vreo sansa sa ma schimb acum.. si nici nu vreau.. pentru ca vreau sa-mi pese, vreau sa ma atinga ceea ce vad sau ceea ce mi se-ntampla, vreau sa fiu OM!

joi, 5 februarie 2009

La multi ani!

Sunt oameni pe care ii port zi de zi in gand si in suflet.
Oameni care mi-au schimbat viata la un moment dat, oameni care orice ar face sunt iertati si care orice ar zice sunt ascultati.
Oameni care poate m-au facut sa plang, dar incerc mereu sa-mi aduc aminte doar de momentele in care am ras.
Oameni pe care mi-ar placea sa-i am zi de zi langa mine, dar cum stiu ca asta nu se poate - zilele se duc si doar gandul ma mai poarta catre ei.
Sunt oameni pe care mi-e greu sa recunosc ca inca ii iubesc cu toata forta si pentru care as fi in stare sa fac poate prea multe lucruri - daca mi-ar cere asta.
Sunt oameni minunati.. unii dintre ei nu stiu sa aprecieze ceea ce primesc, dar asta pentru mine conteaza mai putin, pentru ca si asta e o arta - sa dai fara ceri prea multe in schimb.
Sunt oameni care imi cer imposibilul si pentru o secunda am nebunia de a incerca sa ofer asta...

Sunt oameni pe care ii port in bagajele mele, in cartile pe care le citesc, in melodiile pe care le ascult, in poeziile pe care le scriu, in visele din fiecare noapte, in ambitiile de fiecare zi, in tot ceea ce fac pas cu pas.. pentru ca ei m-au ajutat, poate involuntar, sa ajung cea de azi ..si inca mai cresc - chiar daca unii numai sunt langa mine...

Asta-vara am primit melodia asta pe mess, eram o copila care nu stia ce i se-ntampla, era prinsa intr-un vartej prea serios pentru ea.. dar uite-ma azi - ofer inapoi aceasta melodie.. inapoi unuia dintre oamenii despre care am scris mai sus...

Ar mai fi multe de spus despre el.. dar..
... minunile de zi cu zi stau in cuvintele nerostite...

La multi ani dragul meu...