Mirifc..

Nu ne mai putem permite nici macar luxul de a plange.
Nu mai putem sa iubim, pentru ca asta e un semn clar de slabiciune.
Nu mai putem sa ne aratam sentimentele pentru ca daca iubim suntem fraieri, daca suferim sunte emo, daca suntem indiferenti suntem considerati niste pietre....
De ce nu putem sa fim doar..oameni..
De ce trebuie sa ne punem masti.
Suntem masti vesele cand sufletul plange in noi,
suntem masti triste, cand in noi rade tot..
Suntem niste masti indiferente..atunci cand iubim mai puternic si cand ne vine sa urlam de fericire...
Iar atunci cand din greseala uitam sa ne punem masca.. suntem cele mai frumoase fiinte din lume, radiem de fericire.. dar ne revenim repede, si punem masca la loc!
Uitam sa plangem, sa radem, sa iubim ..invatam in schimb, in fiecare zi cum sa ne prefacem...perfect!!

Sa oprim timpul in loc!

;))
Ar fi ceva...
Sa zicem toti in cor : "Stop!"...sa ne adunam undeva si sa bem , sa dansam, sa radem, sa plangem, sa ne aducem aminte de tot ce a fost, sa ne culcam, si sa ne ducem sa dam si Bacu' :))
Ma gandesc ca acum o sa imi vad colegii , pentru cam ultima data, asta e cam ultima experienat pe care o sa o traim impreuna!
Si nu pot sa nu imi aduc aminte de clasa a9a , in care eram toti asa de mici, si ne gandeam "oohoho, pan la bac mai sunt 4 ani".
Si uite, am ajuns acums a ne uram bafta la bac, si sa ne sunam sa ne anuntam la cat intra fiecare.
Si eu una vreau sa fiu acolo cand intra "ai mei", pentru ca ei sunt oamenii langa care am petrecut in medie 5 ore (daca nu mai mult), pe zi... in ultimii 4 ani!
Ce o sa urmeza?
O sa urmeze o mare furtuna, iar anu viitor pe timpul asta o sa ne aducem aminte amuzati, toata perioada asta...ca si amintirile legate de primul nostru spectacol, sau de prima ora cu Claudia Nedelcu... :))
O sa trecem si peste asta, si cum toti suntem destepti de a putit Lipattiul de noi... toti o sa scapam de prostia asta..si o sa mergem si in toamna sa ii sustinem si pe ametitii clasei... k sunt ai nostrii orice ar fi!!!!!

**un alt post de dor si jale, dar consider ca ai mei colegi, il merita!!**

Un ultim cuvant...

Despre dragoste v-am spus

De depresie si alte manifestari ciudate am vorbit

Despre conflicte, impacari, despartiri, regrete etc

Am vorbit despre multe..

As vrea sa nu va mai spun nimic, si zi de zi imi propun sa numa scriu nimic, dar cum am hotarat de la inceput... asta e jurnalul meu.. locul in care ma eliberez.. si despre care foarte rar vorbesc..va zic...

Asadar..

Asa mi-e mie dat, sa trec prin toate...sa nu imi scape nimic..

Si cum dracu se putea termina liceul asta (de kko) fara sa imi mai lase cu sadism o cicatricie.

Am stat 4 ani in clasa cu inca 29 de suflete.

Pe vreo 3-4 pot zice ca ii cunosc bine, din toate punctele de vedere, cu cam toti am avut cate un conflicat, cam 9-10 mi-au atras atentia in bine, vreo 20 asa ..mi-au fost total indiferenti, 2-3 m-au enervat mereu ... si de toti se parea ca o sa scap din fericire :))

E foarte adevarat ca de toti o sa-mi fie dor, ca o sa imi lipseasca atat ei, cat si ideea de liceu si anii astia de tinerete..

Dar de ce plm nu puteam acum la sfarsit, sa scap de toti..adica sa pun capul pe perna si sa nu imi vina in cap, nimic si nimeni legat de acel loc de kko?!

De ce?!?!..

Pentru simplu motiv .. ca din toti aia 29... fiecare cu personalitatea lui distincta.. s-a gandit una dintre personalitati.. sa imi lase un suvenir, si sa ma "ajute" sa nu scap de liceu...

Si e a dracu de hranitor pentru orgoliul ca ii dedic acest post...

No hidden agenda...?!! =))

Asa e.. toate cartile sunt pe masa, am fost prea zapacita sa le vad... si sa ma apar... dar... sunt mai puternica de atat ;)

De azi...uit tot ce e legat de liceu..si o sa pastrez totul undeva intr-o parte a sufletului, in asa fel incat doar peste 10 ani o sa imi aduc aminte de existenata acestor amintiri...

De ce?

Pentru ca esti : rau, pe alocuri malefic, insensibil, am zis rau?!, nu iti pasa ce nimeni, si lovesti chiar si atunci cand cineva e la pamant...

Dar ca din orice experienta eu am mai invatat ceva, am mai regretat ceva, dar m-am si maturizat.. si pam pam...am trecut si peste asta ;) ;)

Citez din mine:

"Dar sper ca intr-o noapte, cand vei fi doar tu cu tine...si cand orgoliul tau o sa doarma...o sa te trezesti si o sa regerti si tu macar pentru cateva secunde...ca atunci cand a fost nevoie nu ai fost om..ci zeu..si atunci nu o sa fiu langa pieptul tau...cu lacrimi in ochi, sarutandu-ti buzele ce vor tanji momente lipsite de falsitatea "scopurilor" si scaldate in bucuria atingerilor pline de cuvinte nespuse..."

Concurand cu o noapte alba!

Mama intra pe mess.
Tata intra pe mess.
Si uite asa minunata lume a internetului devine un fel de "Surprize-Surprize"
De precizat ei stau pe invisible, ca sa nu ma prind ;)..
Fara sa stie ca a lor fiica e ceva mai descuiata la minte decat cred ei, si are tot felu' de programioare cu care poate oricand sa vada cine sta pe invisible, cu toate ca ei nu stiu nici ca draga lor fiica nu se oboseste cu astfel de fleacuri, si nu ii pasa daca ei ii vad pozele indecente cu fete slabe sau statusurile in care isi exprima dragostea, ura sau sentimentele de sictir fata de unii sau altu :))
Cert e ca pe net chiar si pentru mama sau tata, tu poti sa fi ceea ce vrei sa fi.
Am invatat ca sunt destul de superficiala incat sa recunosc asta in public, si pe alocuri sa ma si manderesc cu ideea de superficialitate.
Ma ascund in spatele unor poze bine "lucrate" fie cu un efect idiot(sau doua), fie doar cu o atitudine bine lucrata in oglinda; iar apoi imi hranesc orgoliul apasand pe butonul de "accept" al comenturilor care nu se opresc pe hi5.
Mai rar, dar totusi se intampla, ma ascund in spatele unor cuvinte ce trebuie scrise ca sa fie apoi citite de oameni care se bucura regasindu-se in ceea ce scriu.
Da nu e chiar asa, nimeni nu prea are cum sa se regaseasca in ceea ce eu scriu pentru ca eu sunt indeajuns de superficiala sa strig in gura mare: ca sunt unica.
Si acest procedeu face parte din ceea ce tatal meu numeste : turma!
Ce face turma ?
Se ascunde in spatele unor poze, in spatele unor iesiri cu niste oameni pe care nu-i agreaza in mod special, in niste locuri unde se asculta o muzica pe care nu o pot digera, dar pe care bineinteles danseaza ca sa piarda calorii...cu toate ca nu prinde(ea turma) de niciun fel ritmul oricat s-ar uita la cei din jur incercand sa fure miscari.
Asta se numeste superficialitate, si am descoperit ca sunt superficiala, dupa ce juma' de an am avut status gen : "invat", iar acum in ultima saptamana dinaintea bacului, stau si tocesc ceva ce trebuia sa tocesc la propriu nu doar sa frunzaresc...
Ei bine..dar cati dintre voi cei ce va regasiti acum in ceea ce cititi, aveti tupeul sa recunoasteti ca sunteti la fel de superficiali ca mine??
Va zic eu, nimeni...fiecare dintre voi incerca acum sa isi gaseasca circumstante atenuante, sau macar se preface ca doar o parte din ceea ce am scris i se potriveste.
Doar 1 din cei 211 oameni din lista mea nu are cont de hi5, dar a avut. =)))
Asadar, incercarea mea de a iesi din turma confesandu-ma...nu ma face decat sa ma bag si mai mult in turma...caci acum sunt considerata wannabe..sau cool...sau emo..sau orice denumirea aleatorie a termenului "turma" cu echivalente asadar diverse in engleza cu care ne-am obisnuit in vietile noastre ...superficiale

Da, da stiu, voi sunteti toti unici...
Asa e, unici in felul vostru , in ....turma voastra..dar aveti echivalent in alte turme va asigur, nu suntem decat niste tipologii standard, si cine iese din tipologia standard este considerat "freak"...saracu de el ...el e doar un mic geniu...da ii trece ..va zic eu!!

Noapte buna...noaptea mea acum incepe!

Prea putini in pozele astea...da sunt ai mei si ii iubesc!!...trebuia sa am si un post patetic..nu se putea altfel!!! ADIO..LICEU DE KKO!! :)))

Noi..si robele noatre lila :D :))

O mica parte din "noi"

Oameni seriosi... ;))

Numai noi...ASi! :P

AL meu POSEL!!!..

Persoana mea cu Filipelu si Claudia


Raoul vs Filipelu'

Despre...final

Prea multe persoane asteapta postul asta.
Sa incep apatic...
S-a terminat...
Ce?
Nu numai liceul, ci in mare anii de scoala..
Nu voi uita niciodata prima zi de scoala...eram un pitic ce purta in spate o povara prea grea...eram prea entuziasmata de tot ce mi se intampla..fara sa stiu ca vor urma 12 ani in care povara se va ingreuna, si entuziasmul o sa moara.
La inceputul clasei a 12a..aveam posturi melancolice, statusuri pline de jale..
Azi sunt fericita... nu ca "am scapat"..ca nu a fost chiar asa mare scofala...ci doar ca s-a terminat...
S-a terminat scoala...liceul...
Am legat prietenii, am cunoscut atat de multi oameni, colegi si profesori de la care am avut ce sa invat.
In scoala am invatat sa scriu, sa citesc, sa ma bat,sa zamebsc, sa lupt, sa concurez, primul sarut, prima iubire, toate astea in 12 ani...ma gandesc cum o sa fiu peste alti 12 ani...sau macar 10...
Nu mai vreau sa ma gandesc la nimic.
Am invatat prea multe..multe nu as fi vrut sa invat...
Am invatat sa zic "te iubesc"....am invata sa cred cand mi s-a zis...dar ca o ultima lectie pe care scoala a vrut sa mi-o ofere cu ceva doza de sadism.. a fost...sa invat sa am grija cand, cum si pe cine cred cand imi se spune "te iubesc".
Am invatat ca e prea usor sa ranesti o persoana,ca mai greu e sa nu o faci..
Si am invatat cum e sa fi cel ranit...

Am terminat un capitol de viata..
Urmeaza multe altele...
Asta daca maine nu mor :))

Un loc special pentru finalul acestui capitol:

AM INVATAT SA NU CRED IN NICIO ZEITATE...ORICAT DE ZEU S-AR CREDE... PENTRU CA IN FINAL TOT EU PIC DE PROASTA..SI AM INVATAT CA UN OM ORICAT DE SINCER PARE, NICIODATA NU POTI SA STII CU ADEVARAT DACA TOT CEEA CE SPUNE NU ARE PANA LA URMA UN SCOP ASCUNS...
SI CE NE FACEM CAND SCOPUL E PREA URAT..IAR MIJLOACELE RANESC CAM TARE

Sunt femeia de gheata din cauza oamenilor ca tine,numai ca ceea ce nu intelegi e , ca nu eu am pierdut..ci tu..
Ai pierdut...daca nu o mare dragoste sau o frumoasa relatie...ai pierdut un om...caruia ii pasa cu adevarat..nu pentru ca vroia tenisi lascoste sau pentru ca te iubea, sau pentru ca esti rezistent la bautura si partyuri..ci doar pentru ca..tu contai..
Dar ca toate lucrurile ce pot pare interesante..aici se termina si filmul nostru...
Poate o sa regret...sau cel mai probabil nu...pentru ca nu mai e vina mea..
Dar sper ca intr-o noapte, cand vei fi doar tu cu tine...si cand orgoliul tau o sa doarma...o sa te trezesti si o sa regerti si tu macar pentru cateva secunde...ca atunci cand a fost nevoie nu ai fost om..ci zeu..si atunci nu o sa fiu langa pieptul tau...cu lacrimi in ochi, sarutandu-ti buzele ce vor tanji momente lipsite de falsitatea "scopurilor" si scaldate in bucuria atingerilor pline de cuvinte nespuse...

Du-te dracu liceu prost..
Du-te dracu scoala de kkt..
Iar tie...nu pot sa-ti urez ce mi-ai urat si tu : "Sa te ajute Dumnezeu sa reusesti in viata"-cu adaugarea..."fara sa trebuiasca sa calci pe cadavre...sau cel putin nu peste cadavrele pe care odata le-ai iubit sau macar intalnit fugitiv in viata ta"

Fara patetisme...urmeaza Bacu si o toamna nebuna...incarcata de hotarari grele...dar care inca pot fi schimbate, Slava-Domnului...
hai noapte buna!!

Imi place sa merg pe borduri.
Bordura e mereu dreapta, bordura te duce mereu pe cel mai bun drum, nu trebuie sa ocolesti, pentru ca bordura are prioritate pe orice strada.
Cand mergi pe bordura esti mai sus decat restu', si chiar daca bordura e la acelasi nivel cu strada, tot esti mai special decat ceilalti.
Ar fi o problema ca sa mergi pe bordura trebuie sa stii perfect sa-ti tii echilibrul...
Si ar mai fi o problema, la trecerile de pietoni tre' sa cobori.
Ce bordura ciudata mai e si viata asta!
Cand sus cand jos...

Despre televiziune, dragoste si scarba

Dumnezeu si cei mai apropiati oameni din jurul meu.
Doar ei stiu cat m-am abtinut sa scriu cuvintele ce vor urma.
Dar unele lucruri ma scarbesc pur si simplu.
Totul a inceput fulgerator, o dragoste ca in povesti, clipe minunate, apoi ca in orice relatie a urmat declinul...
Dar din toate, dupa 9 luni de stat langa o persoana, am crezut ca faptul ca eu il cunosteam ca pe apa si el pe mine cam la fel, spre final...trebuia sa ramana daca nu o stransa prietenie, macar o buna prietenie sau macar o frumoasa amicitie.
La inceput toate aveau un motiv: "nu-l sun ca oricat as incerca sa-l conving o sa creada ca ma dau la el", apoi "nu-l sun ca o sa zica ca ma gandesc dupa atata timp la el".
Apoi l-am sunat, l-am sunat sa vina la majoratul meu, cu o scuza/minciuna PENIBILA si ABSOLUT AMUZANTA a zis ca nu poate sa ajunga.
Ok, asta e...nu e un capat de tara.
Ne-am vazut apoi, ca sa ma ajute cu ceva, parea ok, vorbeam in cei mai diplomati termeni, de zici ca ieri ne cunoscusem, dar nu era asta problema, pentru ca am invatat de la viata ca mereu exista sansa unui nou inceput.
A intervenit apoi o problema de-a lui in viata mea, si am zis sa-l ajut cat pot sa faca lumina.
Asadar vorbeam pe net, toate ok...
La telefon..toate ok.
Ne-am vazut.
Era aparent obosit, e adevarat ca cearcanele erau reale, dar totusi putin cam multa exagerare in glas; dar am trecut peste acest aspect.
Ce sa va zic, ca mergeam pe strada si ca nu stiam ce sa ne spunem, eram ridicoli, dar am zis ca deh asa e momentul ceva mai tensionat, nu ne-am mai vorbit de mult timp.
Am ajuns intr-un fast-food, am vrut sa comand ceva, el s-a asezat la coada in fata mea si i-am intins bani sa imi comande si mie, nu a aceeptat, probabil nu vroia sa fie 2 comenzi pe acelasi bon.
Ne-am asezat la masa,asa cum eram obisnuita inca din timpul relatiei noastre,a plecat de la masa sa se duca la baie...Nimic nou.
S-a intors, am mancat, ne-am mutat pe terasa, asteptam pe cineva care in final nu si-a facut aparitia.
Iar discutiile dintre noi deveneau din ce in ce mai penibile, nu mai era diplomatie, deja stateam langa un om pe care la prima vedere nu-l cunosteam, dar am realizat cateva minunte mai tarziu ca il cunosteam perfect, era El cel langa care statusem atat timp, el care ma schimbase, si pentru prima data in viata nu am mai simtit niciun regret pentru tot ceea ce ii facusem, pentru toate minciunile si lacrimile pe care le varsase pentru mine, pentru ca cel din fata mea era cel caruia ii acceptam urletele la meciuri, scobitul in nas, ragaitul..si aici nu mai vreau sa dezvolt.
Nu era printul pe care il vazusem atata timp, nu ma conducea in statie si nici nu imi deschidea usa, nu ma ajuta sa car ceva sau alte fleacuri d'astea.
Era acea persoana care se considera mai mult decat perfect, care considera ca totul ii se cuvenea, si care nu avea nicio jena cand ii plateam ceva.(nu am crezut ca o sa pot vreodata sa reprosez toate astea, dar am fost prea orbita de dragoste atunci cand am gresit in halul asta).
Mi-e scarba azi de cel ce imi zicea ca vrea sa-mi fie prieten, mi-e scarba de acest macho ce se crede zeu, mi-e scarba de fata aia care se crede perfecta.
La intrebarea.."Ce ai iubit la el?".
Raspunsul e simplu: atunci cand ne jucam si uita ca e zeu, atunci cand ma gadila si uitam ca suntem iubiti, atunci cand imi saruta degetele de la picioare, atunci cand se imbata si era sincer...si cam atat!
Ce vroiam la final de la el..
Vroiam sa imi ramana prieten si confident.
SLAVA DOMNULUI CA NU A RAMAS ASA...
Pentru ca nu ma merita, pentru ca oricat l-am mintit...si oricat am fost mintita de el, chiar daca a durut sa-mi recunosc greseala si chiar daca a durut sa-i aflu greseala, am trecut peste, am incercat sa vad peste toate astea, si sa caut in fiecare din noi partea buna, si am crezut ca odata cu trecerea timpului ranile se vor cicatriza.DAR niciodata nu am crezut ca un om care mi-a fost atat de drag, o sa poata sa ma privesca si sa faca pe interesantul si pe marea vedeta cu mine.
Ei bine dragul meu, tine minte de la mine, la Tv nici cea mai mare vedeta din lume nu sta cu picioarele cracanate si nici nu se scarpina in nas, asta faci cu iubita in pat, masina sau lift...asta in cazul in care mai gasesti una care sa-ti accepte toate astea, si sunt destule care se lasa pacalite de o fata estetica, ciudat e ca azi nu mai vad frumusete in fata aia estetica,mi se pare urata si lipsita de farmec.;)
Putea sa fie altfel, ne cunoastem prea bine unul pe altul..dar u ai ales calea asta scarboasa!
Cu mine nimeni nu face pe vedeta, si niciodat un om pe care l-am iubit cu toata forata si caruia i-am dat tot ce aveam.
Si invata ca in viata fiecare om care ajunge sa te cunoasca devine o comara pentru tine, pentru ca poarta in el o grija si o atentie deosebita cand vine vorba de tine, dar daca tocmai pe persoanele alea ajungi sa le ranesti mai tare, pierzi practic o parte din tine, care putea fi pastrata bine!

Pacat..
Pacat ca nu ai stiu cum e mai bine sa faci


***ORICE ASEMANARE CU PERSOANE REALE ESTE PUR INTAMPLATOATRE***

Miros de dimineata...

Vreau la mare..

E ora 04:34 si eu simt mirosul de dimineata.

Cu toate ca inca cerul nu e albastru...

Simt in piept vibratiile unui inceput de zi!

Nu, nu m-am trezit acum!

Asta e momentul in care ar fi normal sa ma culc!

Dar cred ca am baut prea mult RedBull si prea multa cafea ca sa mai pot sa pun capul pe perna!

E prima data in viata cand termin o cana de cafea.

E prima data in viata cand beau cafea.

Si nu am terminat o cana de cafea.

Am terminat 2 cani de cafea.

Are importanta ca amandoua aveau jumatate de litru?

Sau ca pana la cafea dovedisem deja 6 RedBull-uri si un RedForce :)).

Nu, asta nu are importanta pentru tine cel ce citesti, pentru tine important e ca eu sa iau 10 la atestat, 10 la Bac, 10 la ambele faculati la care dau!

Dar pentru tine nu conteaza ca eu nu dorm noaptea, ca ziua nu pot sa ma trezesc, ca am inceput sa beau cafea, ca imi vine sa vars de la ea, ca nu mai mananc si ca am inceput sa sufar de paranoia!

Pentru tine astea sunt detalii.

Pentru mine astea sunt ultimele gesturi in spatele carora ma ascund.

Pentru mine nu conteaza ca nu vreau sa-mi dau atestatul, atat timp cat tu vrei il iau cu 10.

Pentru tine nu conteaza ca pe mine nu ma mai intereseaza cu cat iau Bacul, dar pentru mine conteaza ca tu te astepti mereu sa fiu cea mai buna!

Si in fiecare zi incerc sa fiu cea mai buna pentru tine, fie ca imi esti : mama, tata, sora, unchi sau doar cunostinta!

Si ajung sa vad cerul albastru al rasaritului cu gandul ca mai trebuie sa beau o ceasca de cafea ca sa te vad pe tine mandru de mine!

Numai ca pe rand o parte din oamenii pe care am vrut sa-i fac sa se simta mandri ca ma sustin, au plecat de pe lumea asta.

Si pana la urma voi pleca si eu, si ma grabesc sa fac ceva important in viata asta, ca sa nu fiu doar o umbra pe pamant ci sa fiu ceva mai mult, pentru familia mea, pentru copii pe care ii voi avea, si de ce nu si pentru orice trecator.

Traim pentru ceilalti, si vazandu-i bucurandu-se de reusita noastra ne bucuram si noi!

Pentru mirosul unui rasarit de mai, pentru domnul care duce gunoiul la 3 jumate cand eu ma uit pe fereastra, pentru comisia examenului meu de atestat de maine, pentru comisiile de la bac, pentru comisiile examenelor de admitere, pentru voi toti, si daca se poate si pentru viata mea!

Noapte buna!

Buna dimineata!

P.S: de ce aici jos scrie ca l-am publicat la ora aia..e deja 04.39...hmz..ce importanta mai are atat timp cat in mine pare sa fie 12 dupa-amiaza?!

Imi dau doua ore de somn, var rog ierati tupeul meu! ;))

Pentru ei...

Am amanat postul asta...

De cateva saptamni tot aman postul asta..

Astazi am hotarat ca e momentul sa va zic...

Exista in viata noastra persoane la care tinem enorm...

Persoane care ne marcheaza anumite momente ale existentei noastre pe pamantul asta..

Mai greu e atunci cand ele pleaca de langa noi!

Era o zi de aprilie cand am afalat ca Luminita Besoiu ne-a parasit.

Ea nu afost numai sotia cunoscutului actor Ion Besoiu, a fost si un minunat om de televiziune.

Am cunoscut-o pe vremea cand mama lucra la jurnalul de stiri de pe TvrCultural.Avem vreo 14 ani si toata ziua

nu faceam decat sa-mi pierd timul pe holurile televiziunii roamne, lucru cu care sunt obisnuita de cand m-am nascut!

Ei bine cunoscand-o pe Lumnita Besoiu, am invata ca nu conteaza ceea ce faci, ci conteaza mai ales cum o faci. O consider o mare doamna, intotdeauna am apreciat femeile frumoase, curajoase si puternice, ei bine uite asa am vazut-o eu cu ochii mei de copil pe cea care astazi nu mai e printre noi, si pe care o regret atat de mult!

O alta persoana de la care am avut ce sa invat, a fost Jana Ghiorghiu, sa va povestesc acum date despre ea, ar fi total penibil, pentru ca presupun ca toata lumea a auzit de acest minunat om de televiziune,de la care atat de multi au avut ce sa invete. Pentru mine nu a fost un mentor in ale juranlismului, poate pentru ca pe la 15 ani cand ma plimbam cu baiatul ei Ionut prin tvr sau cand asistam la discutiile ei cu mama legate de grile sau alte chestii, nu ma gandisem inca ca televiziune vreau sa fac in viata. Si poate acum regeret ca a plecat asa devreme dintre noi, si nu am apucat sa mai fur ceva de la o Mare Doamana a Televiziunii.

Astazi o alta stire, Ralu Filip predeseintele CNA, la doar 47 de ani ne-a parasit, un infarct total neasteptat a facut ca unul dintre cei mai injurati si blamati oameni din peisajul mass-media, sa ne paraseasca poate mult prea repede. A lasat in urma lui, regretele unor gesturi sau vorbe ce nu a apucat sa le auda,a lasat o familie indurerata si foarte foarte multi oameni pe care cateva zile constiinta probabil nu-i va lasa sa adoarma. Singurul lui pacat, ca a fost pus intr-o functie unde el era cel care trebuia sa faca "treaba murdara".

Am lasat-o la urma pe cea care timp de 4 ani cat am stat la Iasi, mi-a fost a doua mama.

Pe 9 mai, cand m-am trezit ,mama cu lacrimi in ochi mi-a spus ca Vanda (Condurache) a murit.

In primele secunde nu am mai auzit nimic in jurul meu, iar apoi am realizat ca este imposibil.

Mi-a explicat mai tarziu mama ca a fost vorba de un accident de masina, ca taxiul in care ea se afla la ora 6.30 a aterizat in lacul Ciric de langa Iasi. A fost pentru prima data in viata cand nu aveam nici macar lacrimi. Chiar si in secundele astea cand scriu, eu una nu pot sa constientizez ca toate astea sunt adevarate!

Ea a fost pentru mine : mama care ma apara in fata mamei mele, a fost o femeie extraordinar de puternica, neavand copii ea se atasa foarte repede de oameni. De fiecare data cand vorbeam cu ea la telefon simteam un dor imens, si chiar daca nu i-am spus niciodata, au fost multe nopti in care neavand somn ma gandeam la Iasi si la ea.

Anul asta inainte de majoratul meu, am vorbit cu ea, imi spunea atunci ca isi aminteste cu drag de momentele in care mi-am serbat eu la TvrIasi primul deceniu :)...

Ce nu i-am spus atunci? Nu i-am spus la telefon ca abia astept sa vina vara sa trec de bac si de admiteri si sa ii fac o vizita in Iasi ca sa-i arat unde am ajuns, sa-i arat ca fetita aia trasnita de alerga pe holurile tvr-ului, a ajuns acum o domnisoara inalta si cocheta... Vroiam sa ii arat ca poate sa mai puna pe lista un om de care sa fie mandara.

EA era una dintre persoanele pe care am vrut sa le fac mandre de mine!

Nu a fost cancer, nu a fost infarct..a fost un tragic accident de masina..care mi-a luat subit o persoana atat de draga.

Dar ea se alatura acolo sus acelora pe care ii iubesc atat de mult si care au plecat mult prea repede din viata mea!

Te iubesc Vanda...

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Poveste unui vis..

Visam..

Visam amandoi.

Nu ne trebuia prea mult..

Unul langa celalalt asezati incepeam sa visam.

Uneori in visele noastre eram impreuna, ne plimbam tinandu-ne de mana si stiam ca intreaga viata o sa fie asa.

Doar noi doi.

Alteori visam cum peste ani ne vom reintalni pe strada si vom incerca sa evitam intalnirea privirilor noastre....

Priviri calde

Priviri reci

Priviri de gheta

Priviri de foc...

Promisiuni si minciuni

Vise si promisiuni

Minciuni si vise...

Ai fost visul meu si asa vreau sa te pastrez pentru totdeauna...

Nu vreau sa stric visul..

Inca visez...

I can't explain the things that I'm feeling but I won't let go...

It still our dream...

Si daca nu ne vom mai revedea niciodata in viata asta...iti jur ca te voi pastra in inima mea.. cu bune si cu rele..

This is the end...

The real end...

See you in our "Hotel"...

No words...

Fara cuvinte
Doar clipe traite
Fara cuvinte
In zadar povestite!

Fara cuvinte
Doar rasuflarea calda pe gatul fierbinte..
Fara cuvinte
Doar sunetul buzelor prea calde si moi

Fara cuvinte
Doar momente si clipe
Fara cuvinte
Azi vorbesc saruturile pentru noi doi

Nu vreau cuvinte
Sa strice magia
Nu vreau cuvinte
Nu isi au rostul...
Nu azi..nu aici..nu acum..
Poate maine!

Sempre para sempre

Cuvintele dor de cele mai multe ori, dar nicodata un cuvant n-o sa poata sa raneasca asa cum faptele o fac, iar din prostie sau naivitate, de cele mai multe ori ceea ce doar faptele au putut ruina, cuvintele incearca sa repare..din pacate de prea multe ori in viata ne lasam calcati in picioare de fapte, ca dupa aceea sa iertam si sa iubim doar..niste cuvinte! Aici nu sunt cuvinte...aici sunt sentimente..nu am putut sa pun clipul in post direct, dar sunteti la doar un click distanta ;)



"amore para sempre"

Sa ridicam paharul pentru inca un final...

Inca un final :

- Final de liceu...

- Final de dragoste...

- Final de idila...

Unele frumoase, altele dureroase...dar toate vor fi pastrate in cutia cu amintiri... amintiri de viata..amintiri din prefata romanului vietii mele!

For each forgotten kiss, for all the memories, for all the times a look said all we had to say.You played your part so well a modern Romeo, you came on Cupid's wings and then you flew away.
For every sleepless night forever in your arms, for every hour spent lost in the reverie.

You broke your promises, no shame and no regrets, you burned the bridges too an endless mystery.

When you touch my face, when you call my name I burned with desire, but you left me in the rain.

"It's something unpredictable,
But in the end is right.
I hope you had the time of your life. "

Another end...a new beginning...

La Diva aux pieds nus

Sunt anumite lucruri despre care iti e rusine sa vorbesti in societate!
Dar cred ca pana la urma de asta e facuta societatea...ca sa te inhibe la un moment dat, si ca sa ajungi "unul intr-o turma"...

Dar am ajuns la un nivel unde vreau sa ma ridic si sa recunosc ca nu pot accepta ideea ca fac parte dintr-o turma, si daca chiar trebuie sa existe o turma, trebuie sa recunosc ca vreau eu sa fiu capra neagra!

Se intampla sa vine in viata ta un moment in care faci anumite alegeri...alegerile nu trebuie sa tina de timp, spatiu, loc, anturaj...ba din contra cred ca alegerile trebuie sa fie spontane, ca sa fie sincere!
Am facut mai multe alegeri in viata asta a mea si toate mi-au schimbat intr-un fel sau altul viata, si de nici una nu mi-e rusine!

Sa trec acum la subiectul din noaptea asta..
Va voi spune unul din prea multele mele secrete...
Nu se asculta in B, nu se asculta nici in autobuz...se poate asculta in masina personala cu geamurile foarte bine inchise, sau la i-pod, dar nu prea tare ca sa nu se prinda cei din jurul tau ca asculti... Cesaria Evora!
De ce toate aceste "masuri de precautie"??
Simplu, pentru ca esti total uncool daca asculti asa ceva!
Cesaria Evora este...muzica, ritm, mesaj, sentiment, nostalgie, fericire...este tot ceea ce vrei sa fie!
Ascultand muzica ei...nu trebuie sa intelegi ce spun versurile alea, pentru ca versurile alea sunt exact ceea ce vrei sa intelegi.
Versurile ei sunt starea ta, versurile ei, sunt marea ..nisipul..rasaritul si apusul.
Versurile ei pot fi strainul cel l-ai intalnit candva si pentru care ti-a batut inima mai tare cand ai vazut ca te-ai departit de el fara sa-i spui nimic, dar versurile alea pot fi si o noapte calda in bartele celui langa care esti de atat de mult timp...
Versurile ei..sunt bucurie, tristete, curaj, nostalgie, speranta....

Ea e "Diva desculta", ea canta, fumeaza , sufera si se bucura..si toate astea doar prin muzica ei...


Noapte buna...

that uncool girl... :P

Back in my life!

Vama..soare...nisip..multe beri...prea putina mare!

Mult zgomot...multe tipete..prea putina liniste..prea putina mare!

Am uitat sa mai mergem la mare ..pentru mare!

Stim sa mergem la mare..pentru zgomot,tipete, beri, iubiri..

Dar niciodata pentru mare..

Pentru cirac 30 de minunte am fost doar eu cu marea, ea ma intelege, eu o iubesc..relatia ideala.

Nu va speriati. Nu s-a schimbat nimic: sunt eu aceeasi - criticata, apreciata, iubita si urata...

Ce s-a schimbat?

Ca in fiecare zi din viata mea...si in ultimele cateva zile s-a schimbat ceva..

Si daca ma gandesc mai bine nu,nu mai sunt aceeasi..

Caut altceva in viata mea!

Caut putina liniste, putina mare.. :)

Caut liniste si traiesc cu speranta ca fiecare zi poate fi un inceput de poveste!

Caut liniste...si incerc cu toate fortele sa nu ma mai intorc in trecut, sa merg si sa privesc doar inainte...

Caut liniste..si vreau ca ceea ce a fost sa fie acolo..si sa traiesc doar pentru ceea ce o sa fie!

Poate ca am gasit ce caut, dar nu am curajul sa o spun...sau poate e bine sa mai astept!...

Noapte buna mare...

**perfect stranger...perfect smile!

Ma amuz

Am ajuns sa imi pun poze pe hi5 si/sau pe blog, cat mai recente, ca sa ma mai recunoasca lumea pe strada!

Ne instrainam, ajungem sa avem senzatia ca daca ne vorbim zilnic pe mess, sau daca ne dam sms-uri in ore, ajunge..si nu mai tre' sa ne vedem "face to face".

Trist...

Sa trecem asadar, doamenlor si domnilor la noutaile din program.

Deoarece am ajuns sa scriu din ce in ce mai rar p'aici, am sa incerc sa va bag rapid in tema.

Adevarul e ca nu vacanta de Paste a fost ultimul "respiro" pana la Bac, uite de exemplu duminica plec in Vama :P

Am completat albumele la scoala, si mi s-a completat si al meu, si din 30 de colegi, cu indulgenta recunosc ca vreo 26-27 mi-au scris replica "chiar daca am avut unele neintelegeri,acum totul e ok"- in traducere "chiar daca ai vrut sa ma bati odata, sau eu pe tine" :))

Asta e bene, inseamna ca peste ani o sa-si aduca aminte nu numai fata mea, sau unele amintiri legate de mine, dar si numele meu complet, cu tot cu "cratima" dinte "Ana" si "Maria" :))

Am dat teze, mai am de dat :))

Ma pregatesc pionierste de atestat, pentru cei care nu stiu, chiar daca stai patru ani intr-un liceu plini de manele pe hol, si de aur la urechi si gat, ai avantajul ca la final poti da un examen de atesta, dupa care iti iei o diploma, si cand nu mai ai ce manca o pui pe varfuria copiilor...ca altceva nu cred ca pot face cu ea :))

Da....

Altceva??

Astept cu nerabdare Bacu'...1mai....banchetu' (daca se face)....

Altceva??

Tanjesc la libertate...la fluturi in stomac...adik....DA MI-AM LUAT CARNETU' :)))

IEPS...un nou pericol public e liber pe strazile Bucurestiului(si nu numai)...nu,nu,nu inca n-am masina, da sincer nu ma prea grabesc :))

In rest....

Vorbim dupa 1 mai ...

Ma intorc "La tiganci" :P

Hristos a inviat!...si ultima vacanta de liceu..

A fost un Paste inedit! :)

A fost pentru prima data in viata cand am inrosit oua, am facut friptura si mi-a iesit chiar si tortul :D

Pe de alta parte acum incerc sa ma bucur de ultima vacanta din liceu.

Yah I know..iar am inceput sa fiu melancolica, dar asta e..

Oricum in saptamana asta va voi lasa..

Am zis ca daca tot e vacanta chiar daca mi-a mai ramas atat de putin din ea, o sa ma prefac ca fac ceva in ea.

Asadar maine ma urc in InterCity si ma opresc direct in Cluj.

De ce Cluj?

Pentru ca e un oras la care tin. E orasul in care am cele mai multe rude. E orasul in care am cel mai dulce nepotel din lume. E orasul in care stiu ca ma va astepta pentru totdeauna cineva drag mie. E orasul cu una dintre cele mai frumoase lumini din lume.

Lumina e foarte importanta...de cele mai multe ori lumina face tot.

Asadar.. imi voi umple gentile cu cartie lde istorie, romana si legislatia rutiera, si voi pleca in vacanta. O sa incerc sa imi imaginez ca nu sunt doar 3-4 zile ci ...2 saptamani pe putin!

Ma voi plimba, voi face vizite, voi face poze, voi invata, voi admira, voi asculta muzica buna..si ma voi bucura de ultima mea vacanta din liceu!

....noapte buna...

Damn.. ;))

Am observat ca Pastele se repeta..si Craciunul...pana si "Anul Nou"..adica de ce se tot repeta daca e "anul nou" :))..

Sunt prea "filosoafa" la ora asta.

Asadar iar vine Pastele...

Probabil, datorita mamei mele, toate sarbatorile astea religioase, au o semnificatie speciala pentru mine.

Nu e mama, habotnica, nici nu stiu de cate ori pe an intra intr-o biserica, dar a incercat sa conserve in noi o stare de spirit speciala cand vine vorba de sarbatorile astea ...

Nu mi-am petrecut nici un Craciun cu prietenii, sau ceva de genu asta, in fiecare an am fost acasa, in jurul bradului.(cel putin din cate imi aduc aminte, si daca n-am fost acasa am fost clar cu mama pe undeva...dar in familie).

Cand vine vorba de Paste, pana acum doi ani "regula" a fosta aceeasi cu cea a Craciunului, dar s-a intamplat acum doi ani ca Pastele sa pice undeva pe langa sau chiar pe 1mai, iar eu si cu prietenul meu de pe vremea aia, am vrut sa mergem la mare.Asadar,pana la urma am plecat cu parinti lui la mare, iar cam ....85% din timpul petrecut a fost un mare dezastru, singura parte buna a fost in seara de Paste cand am "fugit" in vama, si ne-am vauzt cu fetele si "ne-am bucurat..ca a Inviat Hristos"...

Anul trecut a fost al 2-lea an cand am plecat de acasa de Paste, de data asta am lasat marea pentru munte. Am fost cu prietenul meu (altul decat in anul anterior :)) ) undeva la munte, nu ma intrebati in ce statiune montana, ca nu am treaba cu partea aia a tarii. A fost dragut, au fost si parinti lui, si mai dragut a fost ca ala era primul drum pe care-l facea in afara Bucurestiului, de cand avea carnet... Seara de Inviere a fost ceva mai frumoasa decat cu un an inainte, adica Slava Domnului, macar ne-a prins la biserica luand lumina. A urmat apoi o petrecere cu oameni "mari" :)..pe care cu siguranta o sa o tin minte, mai ales ca aceea a fost noaptea in care mi-am invatat numele complet pe de rost "Ana-Maria"(cine stie cunoaste).

Intrebarea...ce o sa fie anul asta??

Ergh, anul asta am fost nevoita sa aleg..intre:

-cu mama la rude?!

-cu prietenul in Bucuresti...

Ce punct comun aveau ambele variante??

FUNNY! :D

Am ales sa raman in Bucuresti, pentru ca marti trebuie sa plec la Cluj, si mi s-a parut a fi mult prea obositor sa ma tot plimb prin tara!

Asa ca m-am gandit ca cel mai bine ar fi daca as ramane cu el , mi-as incerca talentele culuinare..in treburi serioase ca: friptura , vopsit de oua si chiar si tort!!

Ce-o sa iasa?

Nu stiu, dar sper sa iasa bene...

Mancarea...si Pastele..

Cert e ca am negociat la sange sarbatoarea asta...el a acceptat, intr-un final sa mearga la biserica apoi sa respecte ritualul si sa mergem acasa sa mancam...dar si eu am acceptat ca la un moment dat dupa toate astea sa iesim sa... "petrecem" ca orice pustani din capitala :)))

So let it be...

Cred ca cel mai bine din treaba asta o sa iasa Funny, care o sa socializeze cu cei 2 catei ai prietenului meu, si care va avea ocazia sa mamance ffoooaarrttee mult, in cazul in care mie nu o sa-mi iasa friptura :D :D :D

Va urez un Paste fericit, linistit, cald..plin cu dragoste, pe care-l sa-l petreceti cum vreti voi langa cine vreti voi...

Cat despre excesele culinare... va zic eu , stiu una si buna de la mama : "HEPATOBIL" :P

Eu una de o saptamana sunt in post, da si cand o sa intru in friptura... :D

Paste frumos... :)

Despartirilor mele, cu drag!

Da.. stiu ca blogul meu e citit de toata lumea!


Stiu foarte bine asta, si cu toate astea imi asum cu fiecare post o noua responsabilitate!





Probabil o sa fie un alt post din ala tragi-comic!





Momente, clipe...


Trecem in viata prin multe.
Si asta o spun eu, o pustoaica de 18 ani, nu vreau sa ma aud la 60 de ani ;))

Cu fiecare despartire invatam cate ceva.

Prima data cand am fost despartita de cineva drag, a fost cand aveam vreo 10 ani si Toto, catelul meu a fost dus undeva la tara, din tertze motive.
Aia a fost prima mea despartire.
Dureroasa, incununata de lacrimi grele.

Apoi, au urmat intr-o ordine pe care nu mi-o mai aduc aminte exact, primele "iubiri" din clasa a6-a-7a.
Dupa unul dintre "iubiri" ;)) am suferit ceva timp, sa zicem...un an aproape. =))
Daca mi-aduc bine aminte el a fost primul baiat care ma tinut de mana..a fost ceva tampit acum privind in spate, dar nu vreau sa imi aduc aminte ce drama am trait atunci, cred ca aia a fost una dintre cele mai crunte perioade din viata mea, cu siguranta datorita varstei pe care o aveam;))

Apoi deja, in cls.a8-a devenisem "puternica", si imi place sa ma joc, imi aduc aminte ca ajunsesem sa fac pe multi sa sufere cu "jocurile" mele puerile, recunosc ala era modul meu de a ma apara, invatasem ca daca ma implic emotional, la cea mai mica strangere de mana, ma ard rau, si o duc in bocete luni de zile.
Asadar clasa a 8-a a fost triumful sadismului pentru mine, si acum regret, pentru ca au exista persoane care au suferit din cauza mea, dar cine stie asa cum eu am devenit mai puternica de pe urma unor astfel de intamplari,probabil si experienta traumatizanta cu mene, a fost benefica si "educativa" pentru altii!

A inceput apoi liceul, unde eram ferm convinsa ca o sa-mi gasesc marea dragoste si ca orice boboaca, eram cu ochii-n 14-she, nu mi-a trebuit mult ca am gasit ce cautam, desi totul incepuse dintr-un orgoliu tampit de-al meu, cu trecerea timpului, "regina de gheta" [ =)) ] s-a topit, si s-a indragostit nebuneste de cel ce pentru urmatorii 2 ani urma sa-i accepte cele mai tampite si groaznice nazuri.
EL a acceptat pana si situatia in care eu ma indragostisem de un coleg, si nu stiam cum sa ma impart, o poveste frumoasa de altfel, dar cam ca toate lucrurile frumaose, nu a durat, ba mai mult ajunsese sa devina un cosmar.
Cert e ca acel EL a acceptat poate ce nimeni pe lume nu ar fi trebuit sa accepte, ba mai mult impreuna am reusit sa trecem peste toate.

A urmat apoi inevitabila deaspartire, dupa 2 ani, am hotarat sa punem punct, nu eram genul care sa mai ramana mult timp in "lesa" (termen gresit caci nu eram nici pe departe in lesa, da intelegeti voi).

Asadar, mergand mai departe in viata am dat peste un specimen, rar intalnit pe pamanat, un om, care daca ar fi fost femeie, cu unele modificari era leit : eu.
Zic asta pentru ca de prea multe ori m-am regasit in omul asta, dar acum sa fim seriosi, cine ar putea sa stea cu mine :))
Asadar, dupa o relatie... cu bune si cu rele, cu momente de vis dar si cu clipe de pur cosmar, intr-un final, bineinteles despartirea a venit, e adevarat ca probabil asta a fost despartirea care a picat in cel mai prost moment, dar am trecut peste, si acum nu pot sa-mi mai aduc aminte decat niste clipe minunate, restul oricat as vrea nu mi le mai aduc aminte (un exercitiu formidabil, incercati-l acasa ;)

Au urmat apoi mai multe incercari esuate de "relatie", una dintre ele a fost poate, cea mai traumatizanta, in urma careia am suferit cel mai mult, dar nu dupa persoana respectiva ci datorita actiunilor intreprinse de respectivul dupa despartire.
Dar cred ca asta dintre toate a fost despartirea cea mai prielnica, caci pana la urma a fost un test pentru mine, si de la agonia in care ma aflam, am reusit sa ajung pe linia de plutire, si asta e cel mai bine.
Ba mai mult, am reusit sa ma si ridic peste linia aia de plutire, ajungand chiar sa zbor spre nori.

A urmat apoi o perioada minunata, in care m-am intors la prima dragoste , acel EL pe care niciodata nu-l voi putea uita, si fata de care gresesc in fiecare zi cu cate ceva, dar care mereu stie sa ma ierte cu aceasi ochi plini de durere.

Ca in final, sa intru intr-o relatie (relatia depsre care am vorbit putin mai sus,cu persoana care ma facuse deja sa sufar enorm, prin ceea ce facuse dupa ce totul se terminase); relatie din care stiam ca nu o sa ies prea bine, stiam ce riscuri imi asum, si am avut marele curaj sa imi asum tot.
O relatie pe care acum, ca am trecut de ea, pot s-o numesc daca nu: frumoasa, macar..interesanta!
O experienta cu totul si cu totul noua, dar din care am invatat extraordinar de mule lucruri.
O relatie cu o persoana, care poate nu stie, dar ma ajutat enorm, ma ajutat sa vad altfel multe lucruri, ma ajutat fara sa vrea sa iau anumite decizi foarte importante pentru viitorul meu, si toate astea fara sa stie, si intr-un timp relativ scurt.
O relatie in care am incercat sa investesc foarte mult, dar totodata am invatat ca daca lipseste acel "ceva" degeaba te chinui.
De data asta aici a lipsit acel "ceva", dar asta nu inseamna ca a fost un esec, ci un mare pas inainte.
Si pentru asta cred ca a meritat.

Nu sunt genul de om care sa regrete fapte, sunt in schimb omul care recunoste cand e intrebat,si totodata sunt, peste toate, femeia care tine la intimiatatea ei.
De-a lungul timpului multi au zis multe, multi si-au pus si pielea la batatie pentru cele spuse, dar nu am obiceiul sa stau sa incerc sa conving pe unul sau altul de falsitatea celor afiramte de niste "unii".
Am in schimb deminitatea de a recunoaste cand e ceva de recunoscut, dar cand e vorba de viata mea particulara nu cred ca voi fi vreodata constransa sa "recunosc" ceva, caci viata mea e viata mea, si nu am chef sa o expun chiar asa de/in public!
Pot sa satisfac in schimb curiozitati, depinde in schimb de cine e persoana "curioasa". :P

Un lucru pot sa afirm: ca am avut in viata mea parte de despartiri dureroase sau mai putin dureroase, de despartiri linistitoare si despartiri triste, de despartiri frumoase si de despartiri confuze sau grele.


Tot ce pot sa spun pana acum este ca nu sunt nici pe departe monstrul ce s-a creat in jurul imaginii mele, sunt un om ca voi toti, cu vise si ambiti, cu dorinte ascunse, si ganduri sincere, cu multa iubire de dat, si cu sufletul deschis sa primesc.

Sunt deja o femeie, femeia care s-a nascut dintr-o fetita puternica, sunt femeia care azi ca si ieri si cu siguranta ca si maine: merge inainte, si mereu isi tine capul sus, caci asta e pana la urma arta de a traii.


Nu am ce sa regret, sau cu ce sa-mi fie rusine sau tema.
Nu consider ca am facut nimic in viata asta scurta de pana acum care sa ma compromita.

Pot recunoaste ca poate am facut prea multa lume sa sufere, dar fara sa vreau, fara nici cea mai mica intentie, si din pacate am realizat ca nu i-am facut sa sufere decat pe oamenii pe care i-am iubit, si care m-au iubit nebuneste...orbeste..


Si stiti ce?
Dedic in final postul asta tuturor despartirilor mele, caci fara ele nu eram cea de azi, si tuturor celor ce au trecut prin viata mea, si chiar daca au iesit sau nu, au lasat o usa deschisa in inima lor, o usa in saptele carei se mai afla inca amintirile dulci ale momentelor de vis petrecute langa mine, in fata tuturor acelora imi plac capul si imi cer iertare pentru tot ceea ce le-am facut, si le multumesc ca m-au suportat asa cum eram atunci, si ii asigur ca azi sunt alta!


Iar pentru restul despartirilor din viata mea: fie ca au fost despartiri de animale dragi ;;), de oameni minunati pe care Dumnezeu s-a gandit sa-i rapeasca mult prea repede, sau doar de despartiri de persoane mai mult sau mai putin importante in viata mea...tuturor le multumesc ca au facut parte din filmul meu, si le promit ca nu ii voi uita niciodata, chiar daca pe strada cand ii vad, ma prefact ca nu ii cunosc ;)!!

Aceasi eu, cu totul noua!

Iubire fara suferinta

Oare dragostea este cea care ne face sa suferim sau noi suntem cei care suferim din dragoste?

Daca ne incredem in ceea ce oamenii spun ca traiesc, putem enumera destule suferinte aparent legate de dragoste. - Suferim pentru ca iubim?

- Suferim pentru ca nu suntem iubiti?

- Suferim pentru ca nu putem iubi?

- Suferim pentru ca nu ne vedem dragostea recunoscuta si apreciata?

- Suferim pentru ca ne facem griji din cauza celor pe care ii iubim?

- Suferim pentru ca ne plictisim de cei pe care ii iubim?

De ce suferim pentru ca iubim?

O cercetare indelungata, insotita de observatii, discutii si reflectii m-a facut sa constat ca atunci cand suferim din dragoste, aceasta nu este niciodata cauza suferintelor noastre.

Intr-adevar, este imposibil sa suferi din pricina dragostei.

Dar...

Dragostea este un fenomen care reprezinta placerea, afectiunea pentru cineva sau pentru tine insuti. Inseamna libertate, plinatate, pace si seninatate.

Nu putem suferi din dragoste.

Daca suferim, altul este motivul.

Confuzia intre scop si mijloc.

Una din marile probleme care impiedica exprimarea unei dragoste fara suferinta este confuzia, in mintea noastra, intre scop (sa iubim si sa fim iubiti) si mijlocul sau mijloacele pe care le folosim in acest scop.

Scopul meu cel mai important este probabil sa fiu fericita. Mijlocul pe care il folosesc pentru a-l atinge consta, de exemplu, in a iesi in fiecare weekend. Intr-adevar, scopul meu este sa fiu fericita si mijlocul pe care il utilizez consta in a iesi.

Nu este decat un mijloc printre multe altele.

Totusi, cand nu pot sa ies, sunt nefericita.

In loc sa folosesc un alt mijloc pentru a-mi atinge scopul, cand ma regasesc singura, ma izolez si astept, in suferinta, sa treaca aceasta perioada.

Comportamentul meu este normal; in schimb este total denaturat. Scopul meu nu este sa ies in cluburi, ci sa fiu fericita.

Iesitul in club este doar mijlocul pe care l-am ales dintre multe altele, pentru a-mi atinge obiectivul, adica fericirea. Dar confuzia intre scop si mijloc ma face s-o iau pe una drept cealalta.

In mod progresiv, scopul aparent devine clubul, si nu fericirea. Insa, in strafundul fiintei mele, adevarata ambitie consta in a fi mereu fericita.

Atat timp cat va dura confuzia intre scop si mijloc, nu voi putea fi cu adevarat fericita.

Trebuie neaparat sa fac ordine in ganduri si sa disociez cele doua notiuni. Pentru majoritatea dintre noi, cautarea fericirii este confuza si, aceasta, de mult timp.

Pentru a trai o dragoste fara suferinta, trebuie sa fim constienti de ea si sa ne straduim neincetat sa eliminam confuzia dintre scopul nostru si mijloacele pe care le folosim pentru a-l atinge.

Dar ce este dragostea?

Cred sincer ca exista o energie pe care o putem numi "dragoste". Am totodata convingerea ca aceasta energie nu iubeste, sau, daca preferati, ea iubeste tot.

Inglobeaza atat persoanele pe care le consideram urate, cat si pe cele asa-zis frumoase. Este prezenta atat la batrani, cat si la tineri. O regasim la bolnavi si la oamenii sanatosi, Leprosul poate sa iubeasca si sa fie iubit. Persoana cea mai grasa poate sa iubeasca si sa fie iubita. Dragostea nu este selectiva cum suntem noi adesea.

Dar mai cred ca etichetam prea multe fenomene cu numele de "dragoste" si ca din aceasta cauza, suferim adesea "din dragoste".

Iata o problema majora daca vrem sa avem parte de bucuriile si binefacerile dragostei. Dificultatea consta in faptul ca, daca noi credem ca dragostea este esentiala pentru viata noastra, si cred ca acesta este un lucru adevarat, vom face totul pentru a o cauta si a o pastra. Dar daca, din nefericire, nu stim exact ce este dragostea, cum vom face sa o recunoastem?

Atentie, un raspuns precum: "Nu va faceti griji, o voi recunoaste cand o voi intalni!" nu poate decat sa ne duca la suferinta. Daca nu stim ce este dragostea, cum sa facem sa o recunoastem si sa o deosebim de fenomenele care ii seamana? Astfel, nu putem nici macar sa avem incredere in cineva care pretinde ca poate sau vrea sa ne-o ofere, pentru ca nu putem sti daca ceea ce ne ofera este sau nu dragoste.

Pentru a intelege si poate pentru a descoperi dragostea, trebuie sa incepem prin a recunoaste si a admite ceea ce nu este. Daca aceasta etapa pare clara pentru mai multi dintre noi, ea poate produce teama catorva persoane care stiu inconstient ca ceea ce numesc ele "dragoste" nu este in realitate asa ceva. Dar, din moment ce nu cunosc alte tipuri de dragoste sau alte moduri de a trai, le este frica sa se regaseasca in fata unui vid cand admit ca ceea ce traiesc nu este dragoste. Ce ne face sa suferim nu este dragostea, nici efectele sale secundare.

Daca suferiti pentru ca iubiti, se intampla pentru ca ceea ce traiti nu este dragoste!