Vorbim iar de schimbari...

Ohoho...cu siguranta am mai vorbit despre asta...
Dar ce sa-i faci.. scriu despre ce mi se intampla, despre ce traiesc, prin ceea ce trec, ceea ce vad, ceea ce imi atrage atentia etc..
Asadar, ca sa-i linistesc pe unii, da blogul asta e despre... mine!
Citindu-l orcine poate sa creada ca sunt probabail cea mai narcisista (un mod de a spune...) sau egoista..
Dar cred ca daca fiecare dintre voi si-ar expune un posibil jurnal...ne-am creea o imagine asemanatoare... asadar eu mi-am asumat acest risc, si toate bobarnacele aferente..si va dau totul pe tava... ma rog...acum serios vorbind..nu chiar totul :)).
Sa revin la ceea ce vroiam sa dezvolt azi, un subiect pe care l-am mai abordat :schimbarile!!!
Mie imi plac la nebunie, fie ca vorbim de schimarea de stil, de coafura, de masina, de telefon sau schimarea de prieteni, sau chiar viata!
Eu am ales sa fac cate putin..sau bine..ceva mai mult..din toate vara asta... si desi nu se incepe asa, am inceput prin a ma departa de cei care mi-au facut rau (am mai zis asta intr-un post recent, o repet..ca intre timp am mai curatat din agenda o tona de nume).
Apoi mi-am schimabt viata, am deja alte plaunri ceva mai indraznete...planuri care chiar au legatura cu viitorul meu si implicit cu viata mea in totalitate, si sunt planuri care se cer realizate; nu numai planurile au fost schimbate, dar si eu m-am schimbat, nu mai sunt fetita aia care are mereu chef de orice si care asculta pe orcine, am invata sa mai si refuz, am invatat ca in viata nu mergi de mana cu altcineva pana la capat, singura persoana pe care o sa o am pana la capat langa mine sunt eu- nu e narcisim e cruntul adevar!!
Si cine stie "noua Ana" e acum mai puternica,mai hotarata, mai abtitioasa, mai muncitoare ... mai deschisa la frumos decat la superficial...si mult mai directa.. (cu toate ca sa fim seriosi, din toate numai asta nu lipsea)...
Nu sunt altcineva, sunt doar eu...dar am crescut, am invatat din greselile..mele si incerc in fiecare zi sa invat cat mai multe din mers... ca la un moment dat...ceea ce a fost candva un schelet de om...sa ajunga un om adevarat...

Pentru toti ce au facut parte candva din Universul meu..nu pot decat sa le multumesc ca m-au ajutat sa invat cat mai multe... si poate candva o sa ma reintorc in vietile lor..si o sa le multumesc asa cum se cuvine...momentan...trec peste ei..nu-i calc..asa cum fac altii..eu doar ii ocolesc pentru ca asa e omeneste si..sanatos!!

Ceea ce urmeaza? Cu riscul de a ma repeta...un nou capitol de viata, oameni noi, o lume noua...si toate astea..pentru o noua Ana.. :D..
Cum zicea o persoana draga mie : "totul o sa fie bine! "

Noapte buna

A plecat intercity-ul meu

De mult..am spus ca viata e un tren.. nu am fost singura care a facut asemanarea asta, dar in fiecare zi ma conving ca asta e adevarul!
E ciudat cum oamenii ajung sa se transforme in niste simple cruci.. si ca ceea ce era candva o persoana pe care o iubeam, azi nu mai e decat o cruce unde te duci sa aprinzi o lumanare si unde speri ca cineva te vede!
E trist.. si poate cel mai trist e ca viata asa cum e ea plina de complicatii, plina de intrigi spectaculoase si de perioade de glorie sau declin...viata asa cum e ea, nu se sfarseste altfel decat intr-o cruce... si la final nu esti decat una din sutele de cruci pe care astazi cimitirul cere atat de multi bani!
Am inceput acel nou capitol din viata despre care am tot vorbit!
De data asta am ales sa il incep de una singura, pentru ca fie au fost persoane care m-au tradat intr-un mod sau altul, persoane de care m-am departat pentru ca simteam ca nu imi fac bine, sau persoane pe care le iubeam cu toata forta si poate de asta am preferat sa le las in urma, pentru ca oricat ai crede ca un om este potrivit pentru a sta intreaga viata langa tine, descoperi ca sunt unele detalii care fac totul si fara de care nu poti sa traiesti in pace si liniste langa respectivul/a.
Asadar am pastrat langa mine doar pe cei care m-au sustinut asa cum aveam nevoie nu cum considerau ei,care m-au acceptat, m-au sfatuit, au inteles ca sunt poate mai dificila, dar au vazut in mine ca nu pot sa fiu nici rea, nici egoista .. au vazut ca fac totul cu drag, cu dragoste si cu un foarte mare devotament nascut din pasiune..pasiunea pentru invatat, pentru cunoastere!!
Si uite cum..pornesc la drum cu speranta ca viata are un plan maret pentru mine, ca daca nu are mi-l fac eu; dar totodata plec la dum cu o vaga urma de regret pentru tot ceea ce am lasat in urma, dar sper si vreau sa cred ca nu gresesc cu nimic si ca nu o sa ma intorc din drum orice s-ar intampla, pentru ca eu cred ca daca cineva e facut sa ramana in viata mea... chiar viata o sa mi-l aduca inapoi intr-o buna zi, daca nu..probabil doar atat a trebuit sa stea in "trenul meu" si atunci nu pot decat sa pastrez bine amintirile si sa nu uit niciodata ca cineva a fost candva acolo!

E vorba doar de viata!

Inca o zi!

Pentru voi toti , asta nu e decat o zi obisnuita!
Poate pe parcurs o sa devina ceva special, sau poate o sa ramana doar "inca o zi"...
Pentru mine azi e o zi importanta!
Nu am scris niciodata, aici, inantea unui eveniment din viata mea, mereu am consemnat aici gandurile, parerile sau consecintele ...legate de evenimente la care am luat parte sau care m-au marcat intr-un fel sau altul!
Dar uite-ma azi, aici, in fata tastaturii, cu strugurii langa mine si numarand orele pana cand sper ca o sa ajung la facultate si o sa fie afisate rezultatele....
Sincer..am lacrimi in ochi acum cand tastez toate astea, pentru ca stiu in sufletul meu care e rezultatul si spre deosebire de voi toti eu nu incerc sa ma mint! Uite...de luni de zile toti au pe buze replica "o sa fie bine, iei examenul".
Vedeti voi...asta nu face decat sa-mi ingreuneze situatia, pentru ca am dezvoltat o frica teribila.
Daca o sa trebuiasca sa vin in fata voastra si sa va zic..."am picat".. eu nu stiu daca o sa fiu surprinsa dar o sa ma doara faptul ca voi ati vazut in mine altceva. Si sincer, nu imi mai pasa de ce parere o sa aveti voi, dar deja ma doare faptul ca nu numai voi ati crezut in mine, ci pana si eu ajunsesem sa cred in mine!
Dar acum... parca simt rezultatul..si nu e placut...chiar din contra!

Inca putin...

Lasati-ma sa-mi dau voie!

Vreau sa am voie sa rad.
Vreau sa am voie sa plang, fara sa trebuiasca sa dau explicatii.
Vreau sa am voie sa fug de lumea asta ..si sa ma intorc cu zambetul pe buze.
Vreau sa am voie sa ma indragostesc in fiecare zi de altcineva.
Vreau sa am voie sa traiesc doar asa cum imi dicteaza instinctele.

Lasati-ma sa rad, sa plang, sa fug, sa clachez, sa ma ridic, sa iubesc patimas si sa sufar.

Nu am nevoie de sfaturi...

Nu stiu sa pierd, dar invat in fiecare zi!

Nu stiu de ce trebuie sa ne ascundem zilnic sentimentele!
De ce trebuie sa ma mint pe mine si sa nu-mi permit sa iubesc pe cine vreau in modul in care vreau.
De ce nu ne dam voie sa fim sinceri unii cu altii, si mai presus de toate de ce naiba nu am voie sa tip atunci cand sunt fericita??

Azi sunt fericita, si cine stie..pana maine imi trece..sau chiar in juma de ora e posibil sa-mi treaca...dar nu vreau sa treaca clipa fara s-o consemnez, pentru ca nu vreau s-o uit.

Si de ce naiba dupa ce o sa cititi randurile astea o sa-mi cereti explicatii??

Oricum cred ca o sa fie prea tarziu si ... o sa uit despre ce am vorbit in blestematul asta de post!

:)

P.S: de ce trebuie sa raspund la telefon??

Si ingerii se indragostesc

V-am vorbit vreodata despre Rai?
Raiul ..
Cred ca toti ajungem in Rai si Raiul nu e altceva decat inceputul viitorului...
Cred ca in Rai ne cunoastem prietenii, in Rai ne cunoastem sufletul pereche.
Ce este viata ?
Doar un lung sir de cautari...
Ne cautatm prietenii, ne cautatm sufletul pereche.
Cand stim ca i-am gasit pe cei langa care stateam in Rai?
Atunci cand simtit ca nimeni si nimic nu poate sa ne mai desparta, atunci cand avem impresia ca stim totul unul despre altul , cu toate ca inca nici nu ne-am vorbit, si chiar si atunci cand ne vorbim avem senzatia ca stim deja tot...de ce? Pai simplu, le-am vorbit pe toate in Rai deja.
Cred ca aceasta cautare inseamna cu adevarat viata.
Poate ca scriu ganduri prea complicate, dar probabil e din cauza perioadei prin care trec...
Dar va sfatuiesc sa cautati in continuare, pentru ca nu vad ce alt rost ar avea viata...
Si pana la urma situatiile in care suntem pusi, nu fac altceva decat sa ne ajute..sa gasim ceea ce am pierdut in ..Rai!
Daca am gasit ceea ce aveam candva acolo, in Rai?
Nici eu nu pot sa stiu...un lucru stiu sigur... doar viata imi poate da raspuns la intrebarea mea...

Nebunie, extaz, curaj, credinta, putere, dragoste, trumf, generozitate!

Am mai spus nebunie??

Ne dam voie

Ne dam voie in fiecare zi sa suferim putin, ca sa nu uitam cum e sa fi nenorocit.
Ne dam voie in fiecare zi sa ascundem secretele altora, dar din pacate de multe ori acundem secretele noastre atat de bine, incat le si uitam.
Uitam sa iubim pentru ca ne tinem ascunsa dragoastea, uitam sa fim fericiti pentru ca nu ne dam voie sa fim fericiti. Aberez..
Si ce daca?
Daca nu iti place inchide pagina asta amarata.
Nu o sa inchizi nimic, pentru ca vrei sa vezi daca azi imi voi da voie sa fiu fericita, daca azi o sa-mi recunosc toate secretele, daca azi voi recunoaste: ca iubesc, ca sper, ca vreau, ca stiu ca pot...
Da, stiu ca pot, trebuie doar sa dau tot ce am mai bun.
Da, vreau pentru ca nu am curajul sa nu vreau, pentru ca daca nu as vrea m-as pierde in multitudinea de persoane fade pe langa care trec zilnic, si imi place sa cred ca azi eu sunt altfel decat ei, pentru ca da: vreau, pot si voi reusi intr-o zi.. si ziua aia din pacate nu o alegem noi.
Si da...iubesc...iubesc cum poate ti se intampla doar o singura data in viata, si imi place asta, imi place ideea ca nimeni nu stie mai mult decat vreau eu sa stie, si asa parca imi protejez dragostea, pastrandu-i astfel acel farmec pe care voi il cautati in iubirile voastre triste.
De ce totul se rezuma doar la iubire, curaj, vointa si putere?
Pentru ca asta ne face...oameni

P.S: Bafta Danutz (oricum esti tare), bafta: Roxana, Cristina, Stefania, Manuela si Elena...
De ce trebuie sa-i respectati pe copii astia? Pentru ca ei vor, au curajul sa spere, sa viseze, si sa faca orice ca sa isi transforme visele in realitate...
Pentru ca sunt oameni, nu umbre pe asfalt... fade si sterse...

Si cum toate au un motiv...

Trebuie sa gasim motive mereu.
Cand eram copii ni se dadeau motive sa mancam tot, sa mergem la gradinita, la scoala...
Apoi ni s-au dat motive sa promovam cu bine fiecare clasa, sa mergem constant la scoala, sa inavatam bine, sa trecem de examene cu capul sus si medii mari.
Cine iti da motivele astea?
Mama, tata, profii, colegii, societatea... si cand cresti indeajuns de mare.. chiar TU!

Trecand totul acum la persoana mea o sa fiu sincera cu voi.
Mi-am dat singura o mie de motive sa scap de Bac cat mai repede si cat mai frumos.
Il manii pe Dumnezeu daca zic ca media pe cate am avut-o nu a fost una rezonabila...
Dar poate nu stiti de ce am vrut sa trec cat mai repede peste asta, ca sa am motiv sa ma pregatesc pentru admitere.
Probabil deja cei mai multi dintre voi stiu ca peste mai putin de o saptamana o sa incep examenele pentru UNATC.
Dar cu siguranta va intrebati totusi ce motive am sa vreau sa intru la actorie, si pentru ce naiba ma tot lupt pe aici.
Si cum toate au un motiv... motivul meu e simplu... din dragoste!
Din dragoste pentru toate persoanele care isi pierd vara asta cu mine ca sa incerce sa ma ajute, din dragoste pentru o persoana care desi a plecat mult prea devreme de langa mine stiu ca acolo sus zambeste si incearca sa ma ajute, din dragoste pentru o meserie grea, in care daca nu esti cel mai bun, nu esti; din dragoste pentru o meserie unde ai bucuria de a vedea o sala intreaga razand sau plangand; din dragoste pentru o scena pe care vreau sa pasesc si pe care au pasit cele mai mari nume ale teatrului romanesc, o scena incarcata cu ani si pasi...
..si poate unul dintre cele mai mari secrete...din dragoste pentru o persoana, care nu stie, dar de ani de zile cand sunt in preajma sa.. simt ca lesin, inima imi bate de o mie de ori mai tare.. si caruia nu am curajul sa-i spun toate astea pentru ca stiu ca nu e altceva decat o dragoste imposibila; dar cine stie poate intr-o zi o sa ajungem sa jucam pe acceasi scena si cine stie poate daca nu personajul o sa recunoasca tot, o sa gasesc chiar eu puterea sa recunosc ca el este inca un motiv pentru care o sa dau tot ce am in fata comisiilor la admitere si sa lupt cu toate armele pentru a-mi castiga un loc in institut...

Aceste fiind zise cred ca astazi ati aflat deja mult prea multe despre mine...
Enough is enough..get out now
;))

P.S...am invata de la orele de psihologie..ca scriem cu roz ceea ce ne dorim... :)

Copiilor cu drag

S-au dus vremurile bune cand cersetoria era o arta bine pusa la punct .
Acum nu a mai ramas decat mafia din ce era odata bogatia sociala a Bucurestiului.
Au mai ramas rataciti si tristi: cersetorul care canta la vioara, cersetorul care spune prin prisma unui carton ca este regizor si cativa batranei la intrarea in biserici care iti mai smulg o lacrima cu infatisarea lor duioasa si atat de trista.
In rest minunatii copii ai strazii ,care oricat am incerca noi sa ne mintim - exista.
Si daca cu ceva timp in urma ma uitam la ei cu mila, acum nici asta nu mai pot sa fac, din contra ma abtin sa nu-i bat.
Pornind de la faptul ca ei sunt copii copiilor strazii de acum 2-3-6 ani... care au crescut prea mari sa mai fie copii ai strazii si s-au reprofilat in producerea si distribuirea progentiturilor pentru a ca nu cumva noi sa ducem lipsa de asa ceva, si bineinteles s-au reprofilat si in alte domenii ceva mai banoase.
Si daca pana acum am fost nemiloasa in ochii tai, draga cititorule, vreau sa-ti fac o marturisire, niciodata nu mi-a placut matematica asa ca te rog sa ma corectezi daca gresesc in cele ce urmeaza.
In vemurile de mult apuse de care am vorbit mai sus, se afisau la stop mame cu bebelusi, sau copii sarmani care iti cereau duios si cu un glas safarsit o mie de lei, din mila poate mai primeau si ei ceva de la tine, asta daca aveai o moneda la indemana. Ei iti multumeau si mergeau mai departe, asta fiind varianta favorabila lor, daca in schimb refuzai sa le dai sau pur si simplu nu aveai, mergeau mai departe cu rugamintile duioase pana cand se plictiseau si plecau.
Sa luam o zi aglomerata la o ora aglomerata in Piata Unirii - Bucuresti, orice sofer stie ca poti sta minute bune la un semafor. Sa zicem ca luam o medie de 25 de masini pe care un cersetor le prinde- un calcul simplu demosntreaza ca un cersetor ar scoate cam 25 de mii de la toate masinile...
Boon...sa zicem ca sta cam 4-5 ore (om muncitor)...pe ora sa zicem sa o sa prinda vreo 10 stopuri pline cu maisni...10X25= 250... 250X4ore=100...un cersetor bun...de calitate..care cere o mie de lei..poate sa scoata muncind serios aprox. 1.000.000 / zi
SI cum trebuie sa ma repet...aici vorbim de vremurile apuse...cand cersetorii inca mai cerseau...si noi inca mai dadeam ceva...

Azi treaba nu mai sta asa...e o epoca moderna in care lumea e in permanenta dezovoltare, asadar si cersetorii au evoluat.
Nu vei mai asculta niciodata glasul plin de durere a unui copil, ci o sa ti se strige : "tanti da si mie 5 mii"...
Frumos nu??
Dar stai.. nu ati observat nimic??
Va zic eu ..suma s-a schimbat de la 1 mie am ajuns la 5 mii...si uite cum trebuie sa urce profitul...de la 1.000.000 /zi la...5.000.000/zi....
Lucru imposibil, va spun si de ce...pentru ca azi cersetori tipa la tine, pentru ca azi daca nu le dai nimic cersetorii te injura, dau in masina ta...si uite cum cersetoria..nu mai e o arta...si profiturile au devenit din ce in ce mai scazute...

Si ce ne facem noi cu batranei care chiar nu au ce sa manance, si ies in strada sa ceara un ban, sau care inca mai pot sa-si miste mainele, si canta sau croseteaza ceva??
Ce sa ne facem..ne rugam sa nu fie batuti prea tare la finalul zilei cand monstrii strazilor vin si le fura profitul...

P.S: ma gandesc ca daca cersetorii ar vorbi si ei in bani noi ar avea profit mai mare, macar pana se obisnuieste lumea bine...

Vecinii mei..vecinii tai??

M-am gandit...
Viata la bloc este unul dintre blestemel lumii moderne.
Poate e mai solicitant si mai complicat sa ai grija de o casa "pe pamant", dar cu siguranta o sa iesi in avantaj.
Si cum toate posturile mele trebuie sa-si gaseasca radacina intr-o frustrare, sau intr-o bucurie.
Astazi am realizat ca e cazul sa imi pun la punct (virtual) vecinii.
Sunt constienta ca niciun dintre ei nu o sa-mi citeasca mie postul, dar poate dupa ce scriu tot ce am de scris o sa-mi iau inima in dinti si o sa le zic si in fata, pana atunci hai sa va familiarizez cu peisajul.
De cand eram mica, parintii mei m-au invatat ca atunci cand intalnesc un vecin pe holul blocului, in lift, pe scari, in fata blocului...e frumos sa-l salut.
Astfel de ani de zile eu stau si imi salut vecinii. Ei bine aici intervine o problema, ca si vecinii astia sunt persoane complexe si se clasifica in mai multe categorii.
Asadar:
Vecinii care iti raspund la salut, sunt vecinii de treaba, dar sa nu-ti faci ilulzii in aceasta categorie intra foarte des si vecinul de la 3 care pune manelele fix cu o zi inainte de Bac, si pentru care chemi politia. Dar ce sa zic, din punctul asta de vedere am respect pana si pentru vecinul manelist, care desi a platit o amenda datorita mie, el imi raspunde la salut.
Mai sunt vecinii(rar la masculin, cel mai des la feminin) pe care poti sa-i saluti cat vrei tu, chiar si ani intregi (am incercat), ca o sa se uite la tine speriati si o sa plece mai departe, sau o sa treaca chiar si peste privirea de rigoare, si o sa ai senzatia pentru cateva secunde ca esti invizibil.
Cu astia am aplicat toate tacticile posibile: am salutat frumos, am salutat pe un ton mai ridicat in cazul in care poate nu ma auzeau, am incercat tot... refuza categoric sa raspunda la salut si sincer nu inteleg de ce, avand in vedere ca eu una nu le-am facut nimic...
Mai sunt vecinii prietenilor tai, care din pacate ca in orice bloc se impart in cele doua categorii precizate mai sus, numai ca aici mai vine si categoria a 3a... a celor foarte atenti cu cine intra sau iese din bloc, si ei sunt cei care te intreaba la ce apartament mergi, cu cine vrei sa te vezi, si in final o ultima incercare de a te indeparta de teritoriul lor, te anunta ca respectiva persoana/familie e plecata in vacanta asadar nu ai niciun motiv stai pe langa scara blocului, in mare parte ei sunt cei mai amuzanti...
Asadar..obiectiv pe termen..relaiv lung:
Achizitionarea unei case pe pamant, in Bucuresti sau in apropiere, o casa cu o curte destul de mare incat sa nu trebuiasca sa vad peste gard un vecin si sa il salut...cat despre garaj, sa fie interior, ca sa ma urc in masina si sa nu existe nici cea mai mica sansa sa ma intalnesc cu un vecin....
Si totusi..mami..tati?? De ce naiba ne salutam vecinii, ca pana la urma sunt niste necunoscuti... hmz...

O melodie si parca prea multe cuvinte...

Iubim sa iubim.
Iubim sa fim iubiti.

Iubim ca dupa ore intregi sa mai gasim pe piele parti mici unde parfumul lui inca se mai simte, iar atunci incercam sa ne miscam cat mai lent ca sa nu pierdem acel miros.

Iubim sa fim stransi in brate.
Iubim sa fim sarutati.
Iubim sa pierdem noptile pierzandu-ne in planuri ireale.
Iubim sa ne imaginam o viata impreuna, o viata ca in filme, si niciodata nu vedem vreun obstacol...
Iubim sa traim ca si cum maine nu ar mai fi, si asfel ne justificam saruturile lungi si patimase.

Si cu toate astea...

De ce am invatat de la viata sa regretam?
De ce am invatat sa privim in spate?
De ce am invatat ce e aia nostalgia?

Oamenii vin si pleca in viata noastra, asa cum au descris-o multi... viata e doar un tren si atat timp cat vedem sina in fata locomotivei, nu conteaza daca sunt curbe, daca trenul merge prin munti sau pe cele mai inalte poduri...si ca in orice tren oamenii se urca si coboara, se muta in alte vagoane ..doar o mica parte din ei raman in compartimentul in care esti tu ei sunt cei care stau langa tine cea mai mare parte din viata.. iar atunci cand ajungi la capatul liniei, nu bagajele materiale sunt cele care mai conteaza ci oamenii care stau langa tine si te tin de mana...

Sa invatam de la viata ca nu ura e alternativa ci iertarea, sa invatam ca si cei care au trecut prin viata noastra si au ranit cum au putut ei mai tare, sau nu au stiu sa ierte...merita sa mai primeasca o sansa...

Si sa nu uitam niciodata ca timpul le rezolva pe toate si chiar daca acum nu vezi nicio solutie, inchide ochii si poate cand ii vei deschide vei realiza ca ai rata ceva...

Si daca se poate..incearca sa ratezi cat mai putin...

Noapte buna tuturor acelora la care m-am gandit cu atata putere cand am scris randurile astea atat de simple si explicite...si care poate niciodata nu se vor recunoaste...

Noapte buna si tie cel ce iubesti sa iubesti si sa ai parte de dragoste!!!

Ciudat..
In viata de multe ori se aplica proverbul ala care zice ca : "Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
In mare au cam trecut admiterile la facultate, si cum eu nu am trecut inca de faza asta, caci admiterea mea e undeva pe 27 august...
Trec acum prin emotiile altora...
Si ma uit in jurul meu si imi dau seama ca acum pot sa ...imi dau seama cu adevarat de personaliatatea unora...
Am avut colegi pe care ii vedeam deja intrati la anumite facultati, dar care ne-au surprins si au picat sau au intrat la plata, pe cand altii au stiut exact unde vor sa tinteasca si chiar daca "publicul" nu le-ar fi dat prea multe sanse...au intrat..

Uitandu-ma pe listele astea de la admiteri m-au pocnit si pe mine emotiile la ideea ca peste o luna si ceva altii vor comenta esecul sau...reusita mea...
Si mi-e frica sa ma gandesc mai departe...

Ce sa zic...
Felicitari, felicitari, felicitari...
Tuturor....celor care au intrat la stat, la plata, la particulara..oriunde...scoala sa fie..
Cat despre cei care au picat..hey... chill ..nu e asta finalul...mai sunt atatea facultati, atatea oportunitati, atata timp...

Cat despre mine...hilar...eu imi pierd vara aici in Bucuresti doar pentru a incerca marea cu degetul...
Cat despre un post de acum juam de an ..in care vorbeam despre fobii...

Acum recunosc...una dintre cele mai mari fobii se numeste : esec...
Mi-e frica de esec..mi-e frica de ideea ca peste o luna si ceva o sa mi se spuna mie "hey... chill ..nu e asta finalul...mai sunt atatea facultati, atatea oportunitati, atata timp..."....

Dar viata merge inainte...nu am picat inca, si pana nu vad listele alea o sa fac tot ce pot sa nu ajung pe lista "neagra" ;))....

nb ppl...

E un timp pentru tot...

ti se spune des ca poate nu e timpul tau, de asta,cateodata in viata ta, e mai putin bine,mai mult rau, in mare parte au dreptate, e un timp pentru toate..
ti se spune des ca inca nu e vremea ta, trebuie sa crezi cu siguranta va fi candva, in general sa stii au dreptate, e un timp pentru toate....
chiar daca traiesti in alb-negru nu te opreste nimeni sa visezi in culori, si sa incerci sa fii ce vrei chiar daca ai mai incercat de atatea ori, au dreptate cand spun toate la timpul lor tu stii ca nu gresesti, daca iubesti tot timpul pentru ca oricand e timpul sa iubesti

e un timp cand ai si un timp cand ceri si un timp cand trebuie sa speri,
e un timp cand stai si un timp cand pleci si un timp cand peste toate treci,
e un timp cand vrei si un timp cand poti si un timp cand esti uitat de toti,
dar oricine ai fi,oriunde esti,oricand e timpul sa iubesti....

Si uite cum se schimba...

Am inceput sa realizez ca viata nu e altceva decat un lung sir de schimbari!
Asa ca am purces la a schimba cate ceva..

Am schimbat in mare cam tot..profitand de acest moment prielnic din viata, asa ca mi-am pus la punct foarte minutios niste planuri de viata pe care le consideram doar "planuri", si asa am ajuns sa ma hotarasc ca e momentul sa ma implic in anumite actiuni care pe viitor sa imi fie de folos...

Primul pas.
Invat spaniola.
E o limba care mi-a placut intotdeauna, si la care tin.
Nu am studiat-o pana acum, dar cred ca detin un adevarat talent pentru limbile astea latine (exaceptand franceza unde sunt bata).
Recunosc ca initial am zis ca ma apuc de portugheza, dar mai apoi am descoperit ca din anul II de facultate pot sa ma duc in Spania sa studiez un an acolo, oportunitate care nu suna rau de loc.
Asa ca am sa dezamagesc pe multi, nu ma duc sa culeg nimic prin Spania, ma duc sa invat cum sa va ajut :))

Si acum pe final...ca sa pastrez tonul optimist al posului:

Canción Optimista
Cambiemos nuestra forma de vivir,
vivamos sin pensar qué pasará,
miremos al mañana sin oir,
las voces deprimentes,
gritando en nuestra mente

Sabemos que el mal rollo hoy no vendrá,
pasamos de saber el qué diran,
un tipo inteligente disfruta lo que tiene,
y trata de buscar felicidad.

Hoy todo vuelve a sonreir
lo estás logrando
no hay momentos malos
y nada vuelve a ser igual
mi canción optimista
suena sin prisas
te miro y encuentro el sentido de la vida

Cerremos hoy los ojos al sentir,
que el universo gira entre tú y yo,
millones de personas pueden ser,
un bloque de energía,
latiendo en sintonía.

El tiempo es un regalo sin abrir
la historia la que tú quieras contar
el juego del destino fue elegir
tus ojos de repente,
brillando entre la gente.

hoy todo vuelve a sonreir.

Funny in vacanta aka Fănel in Vamă ;))

O concluzie

Oamenii se impart in mai multe categorii:

1. Oamenii buni
Oamenii buni, sunt aceia care se gandesc si la cei din jurul lor, care ajuta chiar si neconditionat, care inteleg, si care sustin pe cei care au nevoie de sustinere. Sunt oamenii care vad in fiecare lucru si o parte buna, si incearca sa faca totul bine pentru ei dar si pentru ceilalti.

2.Oamenii cu doua fete (sau mai multe, dupa caz)
Oamenii cu doua fete in general, par oameni buni, oameni generosi, oameni saritori, dar nu sunt altceva decat niste persoane insetate de castig, si castigul trebuie sa fie mereu in "ograda" lor.

3.Oamenii fricosi
Ei oamenii astia, sunt oameni tristi, oameni care mie imi provoaca mila, oameni fricosi.
Prefer o javra de om care sa te faca in fata , decat un fricos care sa te faca pe la spate, si in fata sa fie "miere" cu tine.
Oamenii astia la inceput mi-au provocat sila, dezgust, am fost reticenta in comportamentul cu ei, pentru ca deseori nu stii exact ce sunt: omaneni cu doua fete ...sau doar oameni fricosi!
Ei bine un fricos, o sa se apere in cele mai ciudate feluri posibile.
Poate sa se apere ascunzandu-se in spatele unei persoane cu gura mare, si atunci ai impresia ca e mare tupeist; se poate desemenea ascunde in spatele unei persoane fragile, si atunci crezi ca persoana respectiva are nevoie de ajutor si sutinere, in timp ce el/ea te face pe la spate; sau se poate ascunde in spatele unei imagini pe care o creaza singur, o imagine de super-om...ei astia ajung sa creada ca ei chiar sunt super-oameni, ca nimic nu le sta in fata, ca nu pot sa fie infranti, iar ceea ce se ascunde in spatele acestei imagini nu e decat un/o prapadit/a de fricos/a care nu stie cum e mai bine sa faca, si atunci atatca mereu astfel crezand ca se apara cel mai bine.

Eu una, inca mai cred in zane, inca mai cred ca daca spun "Ingerasul meu" seara la culcare, ingerasul o sa aiba grija de mine, si nu imi e frica sa recunosc toate astea, nu imi e frica ca poate tu cel ce citesti asta acum zambesti, sau chiar razi la ideea ca cineva la 18 ani crede in zane, tine degetul in gura si are mapa si genti cu Barbie, dar asta sunt eu, si nu imi e frica sa recunsoc.
Cu usurinta ma puteam ascunde in spatele unei imagini create de altii, sau de mine, dar nu vreau, pentru ca o viata avem, si daca o pierdem ascunzandu-ne ..o sa ajungem sa nu ne mai recunoastem noi pe noi insine.
Pacat ca unii deja sau pierdut pe ei, si citind aceste randuri ori se mint in continuare ca ei sunt "iamginea" - ori deja nu se mai mint, deja traiesc, respira si dorm in imaginea aia...

Fricosilor...

Noapte buna, weekend placut...eu plec la mare...sa visez zane si sa mananc clatite si piure!

Despre...

Despre zei care beau din pahare in care s-a scuipat.. Despre seri caniculare de vara...
Despre sfarsit...
Despre inceput de drum...
Despre praf...
Despre tricouri in dungi..
Despre dorinte..
Despre iubire..
Despre muzica portugheza...
Despre mare...
Despre fond de ten..
Despre baleirini..
Despre curaj...
Despre culori..
Despre stele...
Despre lac...
Despre ponton..
Despre ura...
Despre bilete...


Despre toate astea vreau sa va vorbesc, numai ca e o seara prea calduroasa de vara, plina de praf, iar eu ma gandesc prea mult la mare, sau cel putin la un ponton de unde sa pot vedea un lac linistit,sa ma gandesc la sfarsitul asta de capitol din viata mea, si sa imi planific atent viitorul, fara fond de ten pe fata, fara balerini si fara tricouri cu dungi...sa am curajul sa recunosc ca nu mai ai puterea de a ura pe nimeni, pentru ca nu merita nimeni un sentiment atat de nobil din partea mea... sa ma uit la stele...sa ascult muzica portugheza...sa ma gandesc cum ajung sa-mi rezerv UN bilet pentru Lisabona...sau macar Tenerife...si la final...sa surad amintindu-mi cum si "zeii" beau din pahare in care s-au pus: sare, piper..si s-a si scuipat...

Iar pentru el...muritorul meu...

"Meu amor! Hei de amar-te eternamente! Desde agora, além da vida, para sempre. Pois que tu és, a minha amada, simplesmente!"

Doar statistici

La final nu suntem decat niste statistici pe niste foi de hartie, in niste rapoarte...si pe multe tabele...

Sunt a- 37.467-a din 198.975 de oameni care au dat bacul in Romania...
Sunt a 10 sau a 11-a (depinde pe ce lista te uiti, ca mai e o tipa cu media mea in liceu)... din 85 de oameni care au dat bacul la mine in liceu.

Ce suntem?
Suntem niste cifre, niste statistici intr-o lume a tabelelor...
Ce urmeaza?
Alte tabele, alte fise, alte dosare... intr-un cuvant: f.a.c.u.l.t.a.t.e.a

Si asa cum spune un prieten de-al meu...suntem doar niste roboti --intr-o lume fictiva --as adauga eu...

Scopurile pe care ni le impunem sunt legate de a urca mereu in tabele, de a fi cat mai sus in statistici?!
Ca cica...cam asta tre sa faci in viata..sa incerci sa ajungi cat mai sus..

Bafta...

"I'm EU"
sau...
"Sunt doar un zvon" - impoartant e ca... "sunt" ;)

Maxima zilei...

Cum se numeste atunci cand dai jet cuiva?!
"Jetix"
Trecand peste aceste aspecte ale monologului din seara asta...trecem la capitole mai interesante
Ca de exemplu'..
Faptul ca Bacul meu nu a fost nici pe aproape asa cum mi-am planificat.. Dar din motive, independete de voinat mea..acum nu sunt prea suparata..din contra ...port in mine o stare de bucurie ..

Ma simt happy..de ce?!
Nici eu nu stiu!
Imi place sa merg inainte, sa nu intorc nici macar privirea la ceea ce e plasat in trecut..
Asa ca ..azi merg inainte..fericita, multumita, satisfacuta de mine, si mai ales cu capul sus!

Bye-bye world :)) **ma duc sa invat la sport :)) **

P.S: caut iubit...sensibil, frumos, romantic, nu exagerat de fidel...(adik se poate uita dupa fete pe strada).. am zis sensibil si iubitor...si care sa ma protejeze si sa ma ingrijeasca... sa ma iubeasca... si pe mine sa ma doara in pwla de el :)))))
glumesc....

P.S2: nu caut pe nimeni, am gasit de mult persoana , acum o descopar doar...

P.S3: la p.s2 vorbeam de persoana ...mea :)))



Epatant domne' epatant :))

Sweetest sin...sau despre..cum nu stiu eu sa iubesc!

Hai sa mai invatam sa si pierdem...
Sau mai bine ... lasa..

Am vorbit vreodata de trupuri?!
Trupuri calde..
Trupuri transpirate...
Trupuri grabite...
Trupuri lenese..
Trupuri agresive..
Trupuri blande...

Despre trupurile noastre am vorbit?!
O dupa-amiaza clada...caniculara..
Un drum lung..
Un oras agitat... soferi nebuni , iar eu pot sa fiu cu usurinta aleasa drept "liderul spiritual" al soferilor pe care nu vrei sa-i intalnesti in trafic..
Injur, tip, evit accidente... el sta cuminte langa mine, incerca sa ma tempereze cu tactul lui desavarsit..
Reuseste...
Drumul e bun, fara gropi..pe aici administratia publica si-a facut treaba...
Viraj la dreapta..iar gropi.. (ma obisnuiesem cu prea mult bine)...
Trupruile sunt agitate...
Parchez..
Coboram..
Trupurile incep sa fie stanjenite..
Parca am devenit ceva mai diplomati..
Imi pun in practica tehnica deja cunoscuta... vorbesc despre animale de casa..
Intram...
Miscari grele, de neinteles intr-o canicula insuportabila..
Il astept sus...
Trupurile nu stiu ce sa faca..
Vesnicul "film"...
Victorie..am despatit momentul genericului...oricum nu vad mare lucru ..cred ca incep sa port ochelarii..
Trupurile sfideaza canicula...se lipesc ..foarte apasat unul de celalalt..
Timid..ma saruta..
Timid ii raspund la sarut...

Dupa ceva timp...


Trupurile obosite...nu se pot dezlipi...sunt ude si poarta in ele ultimele clipe de agitatie...
Fetele noastre sunt transpirate...ce conteaza.. saruturile sunt parca mai lungi acum...
Eu cred ca ala a fost un moment special...el vrea sa fumeze mai repede o tigara...
Pacat ca nu fumez...as fi avut si eu ce sa fac cu trupul meu..in momentul ala atat de stanjenitor..
Magia mai dureaza maxim 3 minunte..priviri...zambete...saruturi..priviri..
De data asta a fost altceva...de data asta a insemnat ceva...am vazut in privirea lui..

Ies afara...caldura nu se mai simtea...nu o mai simtea decat termometru..
Acelasi drum...cu sau fara gropi..nici acum nu imi pot da seama...
Schimb muzica...
Conduc mult mai clam..ba chiar imi dau sanse de supravietuire pana acasa...
II dau mesaj...imi raspunde...sau nu..
Imi promite ca nu o sa strice magia...

Nu a fost nimic special..
Sau daca a fost..nu o sa afle nimeni niciodata..nici macar noi..
Turpurile sunt singurele care mai pot sa vorbeasca acum..
Ne ascundem in spatele unor dorinte carnale... ne ascundem privirile, de teama ca o sa ne tradeze..
Trupuri obosite..

Doua trupuri...vibrand..unul lipit de celalalt..e tot ce ramane la final..
Sau aici se adauga si TVA-ul...care consta intotdeauna...in distrugerea magiei..


De ce nu poate sa fie bine...de ce mereu trebuie sa fie..si prost..

Mirifc..

Nu ne mai putem permite nici macar luxul de a plange.
Nu mai putem sa iubim, pentru ca asta e un semn clar de slabiciune.
Nu mai putem sa ne aratam sentimentele pentru ca daca iubim suntem fraieri, daca suferim sunte emo, daca suntem indiferenti suntem considerati niste pietre....
De ce nu putem sa fim doar..oameni..
De ce trebuie sa ne punem masti.
Suntem masti vesele cand sufletul plange in noi,
suntem masti triste, cand in noi rade tot..
Suntem niste masti indiferente..atunci cand iubim mai puternic si cand ne vine sa urlam de fericire...
Iar atunci cand din greseala uitam sa ne punem masca.. suntem cele mai frumoase fiinte din lume, radiem de fericire.. dar ne revenim repede, si punem masca la loc!
Uitam sa plangem, sa radem, sa iubim ..invatam in schimb, in fiecare zi cum sa ne prefacem...perfect!!

Sa oprim timpul in loc!

;))
Ar fi ceva...
Sa zicem toti in cor : "Stop!"...sa ne adunam undeva si sa bem , sa dansam, sa radem, sa plangem, sa ne aducem aminte de tot ce a fost, sa ne culcam, si sa ne ducem sa dam si Bacu' :))
Ma gandesc ca acum o sa imi vad colegii , pentru cam ultima data, asta e cam ultima experienat pe care o sa o traim impreuna!
Si nu pot sa nu imi aduc aminte de clasa a9a , in care eram toti asa de mici, si ne gandeam "oohoho, pan la bac mai sunt 4 ani".
Si uite, am ajuns acums a ne uram bafta la bac, si sa ne sunam sa ne anuntam la cat intra fiecare.
Si eu una vreau sa fiu acolo cand intra "ai mei", pentru ca ei sunt oamenii langa care am petrecut in medie 5 ore (daca nu mai mult), pe zi... in ultimii 4 ani!
Ce o sa urmeza?
O sa urmeze o mare furtuna, iar anu viitor pe timpul asta o sa ne aducem aminte amuzati, toata perioada asta...ca si amintirile legate de primul nostru spectacol, sau de prima ora cu Claudia Nedelcu... :))
O sa trecem si peste asta, si cum toti suntem destepti de a putit Lipattiul de noi... toti o sa scapam de prostia asta..si o sa mergem si in toamna sa ii sustinem si pe ametitii clasei... k sunt ai nostrii orice ar fi!!!!!

**un alt post de dor si jale, dar consider ca ai mei colegi, il merita!!**

Un ultim cuvant...

Despre dragoste v-am spus

De depresie si alte manifestari ciudate am vorbit

Despre conflicte, impacari, despartiri, regrete etc

Am vorbit despre multe..

As vrea sa nu va mai spun nimic, si zi de zi imi propun sa numa scriu nimic, dar cum am hotarat de la inceput... asta e jurnalul meu.. locul in care ma eliberez.. si despre care foarte rar vorbesc..va zic...

Asadar..

Asa mi-e mie dat, sa trec prin toate...sa nu imi scape nimic..

Si cum dracu se putea termina liceul asta (de kko) fara sa imi mai lase cu sadism o cicatricie.

Am stat 4 ani in clasa cu inca 29 de suflete.

Pe vreo 3-4 pot zice ca ii cunosc bine, din toate punctele de vedere, cu cam toti am avut cate un conflicat, cam 9-10 mi-au atras atentia in bine, vreo 20 asa ..mi-au fost total indiferenti, 2-3 m-au enervat mereu ... si de toti se parea ca o sa scap din fericire :))

E foarte adevarat ca de toti o sa-mi fie dor, ca o sa imi lipseasca atat ei, cat si ideea de liceu si anii astia de tinerete..

Dar de ce plm nu puteam acum la sfarsit, sa scap de toti..adica sa pun capul pe perna si sa nu imi vina in cap, nimic si nimeni legat de acel loc de kko?!

De ce?!?!..

Pentru simplu motiv .. ca din toti aia 29... fiecare cu personalitatea lui distincta.. s-a gandit una dintre personalitati.. sa imi lase un suvenir, si sa ma "ajute" sa nu scap de liceu...

Si e a dracu de hranitor pentru orgoliul ca ii dedic acest post...

No hidden agenda...?!! =))

Asa e.. toate cartile sunt pe masa, am fost prea zapacita sa le vad... si sa ma apar... dar... sunt mai puternica de atat ;)

De azi...uit tot ce e legat de liceu..si o sa pastrez totul undeva intr-o parte a sufletului, in asa fel incat doar peste 10 ani o sa imi aduc aminte de existenata acestor amintiri...

De ce?

Pentru ca esti : rau, pe alocuri malefic, insensibil, am zis rau?!, nu iti pasa ce nimeni, si lovesti chiar si atunci cand cineva e la pamant...

Dar ca din orice experienta eu am mai invatat ceva, am mai regretat ceva, dar m-am si maturizat.. si pam pam...am trecut si peste asta ;) ;)

Citez din mine:

"Dar sper ca intr-o noapte, cand vei fi doar tu cu tine...si cand orgoliul tau o sa doarma...o sa te trezesti si o sa regerti si tu macar pentru cateva secunde...ca atunci cand a fost nevoie nu ai fost om..ci zeu..si atunci nu o sa fiu langa pieptul tau...cu lacrimi in ochi, sarutandu-ti buzele ce vor tanji momente lipsite de falsitatea "scopurilor" si scaldate in bucuria atingerilor pline de cuvinte nespuse..."

Concurand cu o noapte alba!

Mama intra pe mess.
Tata intra pe mess.
Si uite asa minunata lume a internetului devine un fel de "Surprize-Surprize"
De precizat ei stau pe invisible, ca sa nu ma prind ;)..
Fara sa stie ca a lor fiica e ceva mai descuiata la minte decat cred ei, si are tot felu' de programioare cu care poate oricand sa vada cine sta pe invisible, cu toate ca ei nu stiu nici ca draga lor fiica nu se oboseste cu astfel de fleacuri, si nu ii pasa daca ei ii vad pozele indecente cu fete slabe sau statusurile in care isi exprima dragostea, ura sau sentimentele de sictir fata de unii sau altu :))
Cert e ca pe net chiar si pentru mama sau tata, tu poti sa fi ceea ce vrei sa fi.
Am invatat ca sunt destul de superficiala incat sa recunosc asta in public, si pe alocuri sa ma si manderesc cu ideea de superficialitate.
Ma ascund in spatele unor poze bine "lucrate" fie cu un efect idiot(sau doua), fie doar cu o atitudine bine lucrata in oglinda; iar apoi imi hranesc orgoliul apasand pe butonul de "accept" al comenturilor care nu se opresc pe hi5.
Mai rar, dar totusi se intampla, ma ascund in spatele unor cuvinte ce trebuie scrise ca sa fie apoi citite de oameni care se bucura regasindu-se in ceea ce scriu.
Da nu e chiar asa, nimeni nu prea are cum sa se regaseasca in ceea ce eu scriu pentru ca eu sunt indeajuns de superficiala sa strig in gura mare: ca sunt unica.
Si acest procedeu face parte din ceea ce tatal meu numeste : turma!
Ce face turma ?
Se ascunde in spatele unor poze, in spatele unor iesiri cu niste oameni pe care nu-i agreaza in mod special, in niste locuri unde se asculta o muzica pe care nu o pot digera, dar pe care bineinteles danseaza ca sa piarda calorii...cu toate ca nu prinde(ea turma) de niciun fel ritmul oricat s-ar uita la cei din jur incercand sa fure miscari.
Asta se numeste superficialitate, si am descoperit ca sunt superficiala, dupa ce juma' de an am avut status gen : "invat", iar acum in ultima saptamana dinaintea bacului, stau si tocesc ceva ce trebuia sa tocesc la propriu nu doar sa frunzaresc...
Ei bine..dar cati dintre voi cei ce va regasiti acum in ceea ce cititi, aveti tupeul sa recunoasteti ca sunteti la fel de superficiali ca mine??
Va zic eu, nimeni...fiecare dintre voi incerca acum sa isi gaseasca circumstante atenuante, sau macar se preface ca doar o parte din ceea ce am scris i se potriveste.
Doar 1 din cei 211 oameni din lista mea nu are cont de hi5, dar a avut. =)))
Asadar, incercarea mea de a iesi din turma confesandu-ma...nu ma face decat sa ma bag si mai mult in turma...caci acum sunt considerata wannabe..sau cool...sau emo..sau orice denumirea aleatorie a termenului "turma" cu echivalente asadar diverse in engleza cu care ne-am obisnuit in vietile noastre ...superficiale

Da, da stiu, voi sunteti toti unici...
Asa e, unici in felul vostru , in ....turma voastra..dar aveti echivalent in alte turme va asigur, nu suntem decat niste tipologii standard, si cine iese din tipologia standard este considerat "freak"...saracu de el ...el e doar un mic geniu...da ii trece ..va zic eu!!

Noapte buna...noaptea mea acum incepe!

Prea putini in pozele astea...da sunt ai mei si ii iubesc!!...trebuia sa am si un post patetic..nu se putea altfel!!! ADIO..LICEU DE KKO!! :)))

Noi..si robele noatre lila :D :))

O mica parte din "noi"

Oameni seriosi... ;))

Numai noi...ASi! :P

AL meu POSEL!!!..

Persoana mea cu Filipelu si Claudia


Raoul vs Filipelu'

Despre...final

Prea multe persoane asteapta postul asta.
Sa incep apatic...
S-a terminat...
Ce?
Nu numai liceul, ci in mare anii de scoala..
Nu voi uita niciodata prima zi de scoala...eram un pitic ce purta in spate o povara prea grea...eram prea entuziasmata de tot ce mi se intampla..fara sa stiu ca vor urma 12 ani in care povara se va ingreuna, si entuziasmul o sa moara.
La inceputul clasei a 12a..aveam posturi melancolice, statusuri pline de jale..
Azi sunt fericita... nu ca "am scapat"..ca nu a fost chiar asa mare scofala...ci doar ca s-a terminat...
S-a terminat scoala...liceul...
Am legat prietenii, am cunoscut atat de multi oameni, colegi si profesori de la care am avut ce sa invat.
In scoala am invatat sa scriu, sa citesc, sa ma bat,sa zamebsc, sa lupt, sa concurez, primul sarut, prima iubire, toate astea in 12 ani...ma gandesc cum o sa fiu peste alti 12 ani...sau macar 10...
Nu mai vreau sa ma gandesc la nimic.
Am invatat prea multe..multe nu as fi vrut sa invat...
Am invatat sa zic "te iubesc"....am invata sa cred cand mi s-a zis...dar ca o ultima lectie pe care scoala a vrut sa mi-o ofere cu ceva doza de sadism.. a fost...sa invat sa am grija cand, cum si pe cine cred cand imi se spune "te iubesc".
Am invatat ca e prea usor sa ranesti o persoana,ca mai greu e sa nu o faci..
Si am invatat cum e sa fi cel ranit...

Am terminat un capitol de viata..
Urmeaza multe altele...
Asta daca maine nu mor :))

Un loc special pentru finalul acestui capitol:

AM INVATAT SA NU CRED IN NICIO ZEITATE...ORICAT DE ZEU S-AR CREDE... PENTRU CA IN FINAL TOT EU PIC DE PROASTA..SI AM INVATAT CA UN OM ORICAT DE SINCER PARE, NICIODATA NU POTI SA STII CU ADEVARAT DACA TOT CEEA CE SPUNE NU ARE PANA LA URMA UN SCOP ASCUNS...
SI CE NE FACEM CAND SCOPUL E PREA URAT..IAR MIJLOACELE RANESC CAM TARE

Sunt femeia de gheata din cauza oamenilor ca tine,numai ca ceea ce nu intelegi e , ca nu eu am pierdut..ci tu..
Ai pierdut...daca nu o mare dragoste sau o frumoasa relatie...ai pierdut un om...caruia ii pasa cu adevarat..nu pentru ca vroia tenisi lascoste sau pentru ca te iubea, sau pentru ca esti rezistent la bautura si partyuri..ci doar pentru ca..tu contai..
Dar ca toate lucrurile ce pot pare interesante..aici se termina si filmul nostru...
Poate o sa regret...sau cel mai probabil nu...pentru ca nu mai e vina mea..
Dar sper ca intr-o noapte, cand vei fi doar tu cu tine...si cand orgoliul tau o sa doarma...o sa te trezesti si o sa regerti si tu macar pentru cateva secunde...ca atunci cand a fost nevoie nu ai fost om..ci zeu..si atunci nu o sa fiu langa pieptul tau...cu lacrimi in ochi, sarutandu-ti buzele ce vor tanji momente lipsite de falsitatea "scopurilor" si scaldate in bucuria atingerilor pline de cuvinte nespuse...

Du-te dracu liceu prost..
Du-te dracu scoala de kkt..
Iar tie...nu pot sa-ti urez ce mi-ai urat si tu : "Sa te ajute Dumnezeu sa reusesti in viata"-cu adaugarea..."fara sa trebuiasca sa calci pe cadavre...sau cel putin nu peste cadavrele pe care odata le-ai iubit sau macar intalnit fugitiv in viata ta"

Fara patetisme...urmeaza Bacu si o toamna nebuna...incarcata de hotarari grele...dar care inca pot fi schimbate, Slava-Domnului...
hai noapte buna!!

Imi place sa merg pe borduri.
Bordura e mereu dreapta, bordura te duce mereu pe cel mai bun drum, nu trebuie sa ocolesti, pentru ca bordura are prioritate pe orice strada.
Cand mergi pe bordura esti mai sus decat restu', si chiar daca bordura e la acelasi nivel cu strada, tot esti mai special decat ceilalti.
Ar fi o problema ca sa mergi pe bordura trebuie sa stii perfect sa-ti tii echilibrul...
Si ar mai fi o problema, la trecerile de pietoni tre' sa cobori.
Ce bordura ciudata mai e si viata asta!
Cand sus cand jos...

Despre televiziune, dragoste si scarba

Dumnezeu si cei mai apropiati oameni din jurul meu.
Doar ei stiu cat m-am abtinut sa scriu cuvintele ce vor urma.
Dar unele lucruri ma scarbesc pur si simplu.
Totul a inceput fulgerator, o dragoste ca in povesti, clipe minunate, apoi ca in orice relatie a urmat declinul...
Dar din toate, dupa 9 luni de stat langa o persoana, am crezut ca faptul ca eu il cunosteam ca pe apa si el pe mine cam la fel, spre final...trebuia sa ramana daca nu o stransa prietenie, macar o buna prietenie sau macar o frumoasa amicitie.
La inceput toate aveau un motiv: "nu-l sun ca oricat as incerca sa-l conving o sa creada ca ma dau la el", apoi "nu-l sun ca o sa zica ca ma gandesc dupa atata timp la el".
Apoi l-am sunat, l-am sunat sa vina la majoratul meu, cu o scuza/minciuna PENIBILA si ABSOLUT AMUZANTA a zis ca nu poate sa ajunga.
Ok, asta e...nu e un capat de tara.
Ne-am vazut apoi, ca sa ma ajute cu ceva, parea ok, vorbeam in cei mai diplomati termeni, de zici ca ieri ne cunoscusem, dar nu era asta problema, pentru ca am invatat de la viata ca mereu exista sansa unui nou inceput.
A intervenit apoi o problema de-a lui in viata mea, si am zis sa-l ajut cat pot sa faca lumina.
Asadar vorbeam pe net, toate ok...
La telefon..toate ok.
Ne-am vazut.
Era aparent obosit, e adevarat ca cearcanele erau reale, dar totusi putin cam multa exagerare in glas; dar am trecut peste acest aspect.
Ce sa va zic, ca mergeam pe strada si ca nu stiam ce sa ne spunem, eram ridicoli, dar am zis ca deh asa e momentul ceva mai tensionat, nu ne-am mai vorbit de mult timp.
Am ajuns intr-un fast-food, am vrut sa comand ceva, el s-a asezat la coada in fata mea si i-am intins bani sa imi comande si mie, nu a aceeptat, probabil nu vroia sa fie 2 comenzi pe acelasi bon.
Ne-am asezat la masa,asa cum eram obisnuita inca din timpul relatiei noastre,a plecat de la masa sa se duca la baie...Nimic nou.
S-a intors, am mancat, ne-am mutat pe terasa, asteptam pe cineva care in final nu si-a facut aparitia.
Iar discutiile dintre noi deveneau din ce in ce mai penibile, nu mai era diplomatie, deja stateam langa un om pe care la prima vedere nu-l cunosteam, dar am realizat cateva minunte mai tarziu ca il cunosteam perfect, era El cel langa care statusem atat timp, el care ma schimbase, si pentru prima data in viata nu am mai simtit niciun regret pentru tot ceea ce ii facusem, pentru toate minciunile si lacrimile pe care le varsase pentru mine, pentru ca cel din fata mea era cel caruia ii acceptam urletele la meciuri, scobitul in nas, ragaitul..si aici nu mai vreau sa dezvolt.
Nu era printul pe care il vazusem atata timp, nu ma conducea in statie si nici nu imi deschidea usa, nu ma ajuta sa car ceva sau alte fleacuri d'astea.
Era acea persoana care se considera mai mult decat perfect, care considera ca totul ii se cuvenea, si care nu avea nicio jena cand ii plateam ceva.(nu am crezut ca o sa pot vreodata sa reprosez toate astea, dar am fost prea orbita de dragoste atunci cand am gresit in halul asta).
Mi-e scarba azi de cel ce imi zicea ca vrea sa-mi fie prieten, mi-e scarba de acest macho ce se crede zeu, mi-e scarba de fata aia care se crede perfecta.
La intrebarea.."Ce ai iubit la el?".
Raspunsul e simplu: atunci cand ne jucam si uita ca e zeu, atunci cand ma gadila si uitam ca suntem iubiti, atunci cand imi saruta degetele de la picioare, atunci cand se imbata si era sincer...si cam atat!
Ce vroiam la final de la el..
Vroiam sa imi ramana prieten si confident.
SLAVA DOMNULUI CA NU A RAMAS ASA...
Pentru ca nu ma merita, pentru ca oricat l-am mintit...si oricat am fost mintita de el, chiar daca a durut sa-mi recunosc greseala si chiar daca a durut sa-i aflu greseala, am trecut peste, am incercat sa vad peste toate astea, si sa caut in fiecare din noi partea buna, si am crezut ca odata cu trecerea timpului ranile se vor cicatriza.DAR niciodata nu am crezut ca un om care mi-a fost atat de drag, o sa poata sa ma privesca si sa faca pe interesantul si pe marea vedeta cu mine.
Ei bine dragul meu, tine minte de la mine, la Tv nici cea mai mare vedeta din lume nu sta cu picioarele cracanate si nici nu se scarpina in nas, asta faci cu iubita in pat, masina sau lift...asta in cazul in care mai gasesti una care sa-ti accepte toate astea, si sunt destule care se lasa pacalite de o fata estetica, ciudat e ca azi nu mai vad frumusete in fata aia estetica,mi se pare urata si lipsita de farmec.;)
Putea sa fie altfel, ne cunoastem prea bine unul pe altul..dar u ai ales calea asta scarboasa!
Cu mine nimeni nu face pe vedeta, si niciodat un om pe care l-am iubit cu toata forata si caruia i-am dat tot ce aveam.
Si invata ca in viata fiecare om care ajunge sa te cunoasca devine o comara pentru tine, pentru ca poarta in el o grija si o atentie deosebita cand vine vorba de tine, dar daca tocmai pe persoanele alea ajungi sa le ranesti mai tare, pierzi practic o parte din tine, care putea fi pastrata bine!

Pacat..
Pacat ca nu ai stiu cum e mai bine sa faci


***ORICE ASEMANARE CU PERSOANE REALE ESTE PUR INTAMPLATOATRE***